4,859 matches
-
multe aberații de felul acesta. Dacă avem în vedere cifra populației stabile în acelaș an 1995, de 1284 de suflete, rezultă că pe cap de locuitor al satului au fost cultivate cu produse indispensabile subzistenței, 0,2 ha., cifră care îngrijorează, care ar trebui să pună pe gânduri pe ori ce om angajat în răspunderi politice, pe orice om de bun simț care ar trebui să aibe inspirația să se întrebe cum și din ce trăiesc locuitorii acestui sat. Cam acestea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
altă zi - iarăși lume strînsă pe țărm. Era pe la prînz și el stătea împreună cu mama sa pe cearșaf (tatăl era pe dig). Din gură în gură, se auzise că era vorba de un înecat și toți se uitau cu fețele îngrijorate într-acolo. Cîțiva foloseau și binocluri. Dănuț voise să se ducă și el, dar mama îi interzisese. Unii oameni care veneau de acolo spuneau că era umflat de apă și vînăt. Dănuț era îngrozit că bietul om avea să sufere
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cum mi se rupe ceva. Mi s-a părut chiar că am auzit un pîrîit - dacă nu l-am auzit, cel puțin l-am simțit. Nu m-a durut deloc, dar, deși eram în brațele extazului, treaba m-a cam îngrijorat. După ce am terminat, mi-am tras repede chiloții pe mine, am ieșit de sub pătură și m-am dus țintă la toaletă. Acolo mi-am văzut puța însîngerată și m-a cam luat cu rău de la stomac. În plus, cînd am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
le-am permis să copieze (ceea ce, probabil, era o practică generală). Drept urmare, aproape jumătate dintre ei au devenit restanțieri. Nici la următoarea examinare nu s-au dovedit mai bine pregătiți și mulți dintre ei nu au promovat. Nu s-au îngrijorat nici de data aceasta. Primiseră, probabil, asigurări că lucrurile se vor rezolva în favoarea lor (doar au plătit!). Convingându-mă că patronul nu avea nevoie de oameni care să muncească, să asigure calitate pregătirii viitorilor învățători și educatoare, ci de angajați
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
concretiza în instalarea tăcerilor, a dialogului fiecăruia cu sine. Surprinzătoarea afirmație a însoțitorului meu, mi-i dor să fac treabă, mi-a rămas în memorie ca expresie a unei atitudini rarissime. Dezinteresul și chiar repulsia multor tineri față de muncă mă îngrijorează și mă conduce la ideea că atitudinea negativă față de muncă a multora dintre români este cea mai mare pierdere pentru țara noastră după evenimentele din decembrie 1989. Postfață O CARTE DE PUS LA RANĂ „Încerc să mă bucur de fiecare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îl părăsise Tia. Carlina renunțase demult la poziția ei și se gândea că într-o bună zi...cândva...poate o va întâlni pe mama lui Nicky și îi va cere o explicație în legătură cu ceea ce făcuse. O mamă trebuie să se îngrijoreze mereu de pruncul său, iar ea îl părăsise la doar trei luni de zile. Pe Carlina o lega aproape aceeași soartă, numai că maică-sa murise. O crescuse altcineva așa cum avea să o facă și ea la rândul ei. Nicky
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trebuie puse în ghips, altfel nu va merge normal când va fi mare. - Nu se poate! Nu este adevărat! M-am uitat peste tot trupușorul lui, l-am analizat bucățică cu bucățică și nu am găsit nimic care să mă îngrijoreze! Piciorușele încă mai sunt așa cum au stat în burtă, e prea crud să se știe cum va merge. - Fiți liniștită! Această constatare nu este fără rezolvare. Copilul va fi bine. - Dacă totuși trebuie să îi puneți piciorușele în ghips vreau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
festivalul înlocuind în ultima clipă Trahir al lui Radu Mihăileanu, aproape că nu se poate vorbi : nu este vorba despre un film, pentru că G.B. nu este regizor ! ” Starea de necesitate” în care se află filmul românesc ar trebui să ne îngrijoreze abia după ce, analizând toate neajunsurile, am constata că el nu este vandabil la export ; or, iată (cazul lui Hotel de lux al lui Dan Pița, care a plăcut mai mult la Veneția decât în țară), se pot întâmpla și abateri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
există lungmetraje din 2006 care încă n-au ieșit pe marile ecrane ! CNC (organismul românesc ce se ocupă cu finanțarea filmelor și care ar trebui să vegheze la lansarea într-un răstimp rezonabil a proiectelor reținute) nu pare să fie îngrijorat. E o regulă : dacă filmele respective își amână premiera sine die, înseamnă că sunt nule până și regizorii lor își dau seama de asta. Să fie oare acesta efectul 4, 3, 2 ? Tot ce se poate : filmul lui Cristian Mungiu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
jucat, visceral, crud și tocmai de aceea memorabil. Alex. Leo Șerban : Și ajungem astfel la faimosul domn Bebe, personaj odios, după părerea celor mai mulți. De unde vine el ? Care este background-ul său ? Vedem, într-o scenă de pe la-nceput, un domn Bebe îngrijorat de faptul că mama lui (probabil senilă) a ieșit din casă în fața blocului, când el i-a impus clar să rămână înăuntru ; este el, oare, îngrijorat de soarta ei, ca un fiu iubitor sau există consemne numai de ei știute
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aceștia. Cere și primește sfaturi de specialitate de la tata („n-am putut adormi citind și recitind scrisoarea mata, reflectând asupra fiecărui cuvânt și gata să pun în aplicare sfaturile matale atât de bune”, p. 24) și, la rându-i, se îngrijorează de starea de sănătate a acestuia („vezi de tine dietă care țineai până acum, căci legumele îți vor face mult bine, nu te lasă influențat de mama cu câte ceva bun”, p. 22). Cum părinții nu-l pot vedea și admira
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de Corespondență se încheie cu o duioasa scrisoare a mamei Țină către unicul fecior aflat departe de protectoratul familial, a cărei adresare cuprinde tot dorul și toată iubirea de mama: „Vioriță scump al mamei tale”. Îndeosebi de starea sănătății este îngrijorată biată mama: „Te doare iubitule capul când te școli?” sau „Ah, de ai ști cum tremur pentru tine și pentru sănătatea ta!”, dar se încurajează și își exprimă speranța că „vei termină cu bine anul și te voi vedea. Și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu boala lui: „Marți, 1 iunie [1943] [...] Telef[onează] un preot [?] Tătaru, colegul Monicăi (cere să-i comunic «fetei» mele. Violentă ieșire a mea. Îi fac lecția de cuviință)“ (Agendele literare „Sburătorul“, vol. VI, p. 305). Monica era mult mai îngrijorată pentru sănătatea mamei, care făcuse, tot atunci, o operație de apendicită. Deși avea 19 ani și o inteligență afectivă remarcabilă, ea nu-și dădea seama cât de bolnav este tatăl ei, chiar în condițiile în care pe acesta îl opreau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și multe bibelouri alese cu gust. M-am dus astăzi acolo de două ori. În grup era și Marcu de la Studio 42, care e un băiat foarte drăguț și care mi-a vorbit de tine. Mica, încep să fiu serios îngrijorată; au trecut mai mult de 10 zile și scrisoarea de la Curtici încă n-a sosit. Aș vrea să am vești de la tine, mor de grijă; tu știi că n am reușit să concep această lungă despărțire; când mă gândesc la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
patru ori pe săptămână după-amiezele mele sunt ocupate cu ședințe de sindicat la care... cânt „Hai la muncă, tovarăși“. Apoi de fiecare dată suntem amenințate cu exclu derea din partidul fuzionat. Cred că în curând... Dar, vai, de ce să te îngrijorez și mai mult, de vreme ce chiar fără asta avem amândouă durerea noastră dragă: despărțirea și teama că vom fi definitiv despărțite. Într-o seară când nu mă gândeam decât la lucrul ăsta, am deschis cartea pe care o citeam înainte de culcare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
obosită. În timp ce-ți scriu, dangătul clopotelor plânge peste orașul cuprins de emoție: e Joia mare, Joia celor douăsprezece Evanghelii. În mulțime, inima mea nu-i decât un hohot dureros. IV Marți, 18 aprilie [1950] [...] Te rog nu fi îngrijorată: de acum înainte, are să conteze numai sănătatea. Precum vezi, am renunțat destul de ușor la tot. Aștept. Am să te țin la curent prin cărți poștale. Chiar azi le reiau. Te rog îngrijește-te. [...] Am ridicat pachetul azi-dimineața la zece. Era
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și încă e bine!). Așa că vorbesc doar franceza asta didactică, înțelegi de ce. [...] II Miercuri, 10 ianuarie [1951] Din păcate, nu știu ce e cu Mica, dacă nu s a rătăcit prea rău pe acolo. O să plece și Chris[tiane] la Marina? Mă îngrijorează tare gândul ăsta, fiindcă, după părerea mea, Wally o să se ducă la Marina să-i facă un scandal cât toate zilele! De asta nu stai bine cu moralul? De ce te-ai închis într-un cerc prea strâmt și n-ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prielnică. [...] Din păcate, frigul e aprig, poate 7° peste 0, iar în cameră 15°, deși s-a făcut foc de la unu la 4; în mod excepțional, fiind duminică, sper să mai fie foc și între 7 și 9. Sunt iarăși îngrijorată pentru cameră; am să pot oare locui cu Rose, care e cât un balaur? Am să pot suporta o a treia persoană care să treacă de cel puțin șase ori pe zi prin camera mea? Am speranță, fiindcă avocatul pledant
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost deloc ușor, crede-mă! spune Suze în clipa în care Tarquin s-a îndepărtat suficient de mult. Prima dată când am încercat, mama ta a luat-o din vizorul meu exact la țanc. După care a început să se îngrijoreze și să spună că mai bine o pune înapoi. A trebuit să arunc pur și simplu cafeaua pe ea, exact în clipa în care o împacheta - și chiar și atunci, n-am reușit să dau decât pe trenă. Evident, maică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lor nu li se poate întâmpla nimic. Clatină din cap. Dar, când ajungi aici... începi să-ți dai seama cât de importante sunt unele lucruri, nu? — Categoric, zic cu toată sinceritatea. Rămânem o vreme în tăcere, și eu mă gândesc îngrijorată la Luke. Poate reușesc să-l conving să se ducă mai des la sală. Și să înceapă să mai mănânce și el chestii dintr-alea care se ung pe pâine și care-ți reduc colesterolul. Doar așa, ca măsură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
telefonie mobilă, cu costuri fixe și bonusuri cu reducere pe toată perioada primului trimestru contabil? — Luke... Bine, OK. Poate nu e cel mai bun moment pentru jurăminte. Închid cartea și mă uit neliniștită la Luke. — Cum te simți? — Bine. Ești îngrijorat în legătură cu Michael? Îi iau mâna. Fiindcă, sincer, sunt convinsă c-o să fie bine. L-ai auzit doar. A fost doar un semnal de alarmă. Nici unul nu mai zicem nimic un timp, apoi Luke întoarce capul. — În timp ce tu te-ai dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ani? Mă holbez la ea șocată. Doar din cauza nunții? — Becky, o nuntă nu e niciodată doar o nuntă, spune Laurel. Ridică un pulover de cașmir. E drăguț. — Mmm, spun cu gândul departe. O, Doamne, acum chiar că încep să mă îngrijorez! Dacă mă cert definitiv cu mami? Dacă o să fie atât de jignită, încât n-o să mai vrea să mă vadă în viața ei? Și pe urmă Luke și cu mine o să avem copii, și ei n-or să-și cunoască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zis de o reducere la mostre la Kate Spade și tu abia dacă ai ridicat privirea. Asta nu e Becky pe care am angajat-o eu. — Mă dai afară? spun cu durere în glas. Nu te dau afară! Sunt doar îngrijorată în legătură cu tine. Dar știu că s-au combinat toate cum nu se poate mai bine. Prietenul vostru... și Luke... și apartamentul... Ia o sticlă de apă minerală, toarnă în două pahare și îmi întinde unul. — Și asta nu e tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
s-a hotărât să facă nunta la ea acasă... — Suze, te rog mult. Nu-ți face griji, zic repede. Stai calmă... și respiră adânc... — Cum să nu-mi fac griji, îmi spui și mie? țipă Suze. Cum să nu mă-ngrijorez? Bex, mi-ai promis c-o să rezolvi chestia asta de-acum câteva luni! Mi-ai promis! — Știu! Și o s-o fac. Doar că... a fost foarte greu. Să aleg între cele două variante. Amândouă sunt absolut perfecte, din puncte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Iese din cameră, iar eu mă prăbușesc fără vlagă pe canapea. Ce naiba fac acum? The Pines Elton Road 43 Oxshott Surrey MESAJ TRIMIS PRIN FAX CĂTRE BECKY BLOOMWOOD DE LA MAMI 20 mai 2002 Becky, draga mea, nu vreau să te îngrijorezi, dar se pare că femeia aia deranjată la cap despre care ne-ai spus a dus lucrurile și mai departe în nebunia ei, și chiar a tipărit invitații! Azi m-a sunat mătușa ta Irene să-mi spună că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]