93,058 matches
-
ce-am sădit să și culeg, nu știu recolta cât e de bogată, câte taine nu le înțeleg! Nici n-am vrut să le dezleg vreodată... Tot mai des și mai ales prin vis, mă poartă pașii Dorului spre-Acasă, mă-ntorc, precum Adam în paradis și iarba mea e gata pentru coasă... Nu-i vremea, câte vremuri nu mi-au fost? Și poate nici nu le-am băgat în seamă, nici nu-mi cunosc tăcerea pe de rost și cât mai
NU-I VREMEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381601_a_382930]
-
mea. O căutam pierdută în mulțimea aceea, fără să știu încotro să-mi îndrept pașii, fără să am vreun semn, după care s-o recunosc. Deodată, chiar lângă mine, am auzit un glas. O atingere ușoară, m-a făcut să întorc privirea. - N-ai grijă, am să te conduc eu. Închide numai ochii. Închide-i bine, lumina stelară, ar putea să-i ardă. Acum, lasă-te în voia mea! Steaua te așteaptă! Am pornit amândoi. El înainte și, eu în urmă
MADELEINE DAVIDSOHN [Corola-blog/BlogPost/381626_a_382955]
-
mea. O căutam pierdută în mulțimea aceea, fără să știu încotro să-mi îndrept pașii, fără să am vreun semn, după care s-o recunosc. Deodată, chiar lângă mine, am auzit un glas. O atingere ușoară, m-a făcut să întorc privirea.- N-ai grijă, am să te conduc eu. Închide numai ochii. Închide-i bine, lumina stelară, ar putea să-i ardă. Acum, lasă-te în voia mea! Steaua te așteaptă!Am pornit amândoi. El înainte și, eu în urmă
MADELEINE DAVIDSOHN [Corola-blog/BlogPost/381626_a_382955]
-
cderii cenușă ori fumul. Bătrânul cal se ia la harță cu hamul. E prea strâns și prea grea-i povară din spate. Nici mângâieri pe coama-i, nici suavele șoapte Nu-i sunt îndeajuns, chiar dacă își schimbă stăpânul. Mai se-ntoarce o dată adierea pe urmele șterse, Mai cânta o dată simfonia puterii, în vale! Bastonul își încearcă din nou norocu e cale, Calu-și privește povară, icnind printre genele ninse. O ultimă truda, un ultim oftat, o ultimă soarta! Bate zefirul pe
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > COMPLEXUL DE LÂNGĂ "FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL" Autor: Dumitru K Negoiță Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un român s-a întors acasă După cum majoritatea buzoienilor știu, Monumentul „Fântâna lui Mihai Viteazul”, a fost construit în Orânduirea trecută. Acest simbol din istoria noastră Națională ne amintește de popasul oștiri lui Mihai Viteazul în drum spre Alba-Iulia din anul 1601, cu scopul Unirii
COMPLEXUL DE LÂNGĂ FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381598_a_382927]
-
s-a considerat nu numai ne apreciat la justa valoare dar și epuizat, în sensul că lucra 18 ore... A hotărât să plece în Spania, cu gândul că în România la serviciul acesta, cu așa program, nu se va mai întoarce. În Spania, a fost repede contactat de un investitor nou. Nou, în sensul că Profesorul a fost primul angajat al unui spaniol dornic de-a pune pe roți o afacere în acest domeniu. Așadar, a luat-o de la zero și
COMPLEXUL DE LÂNGĂ FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381598_a_382927]
-
luni de zile în Spania. Dar, oricât de bine te-ai simți și oricât de mult ai fi apreciat într-o țară străină, dorul de acasă, nu te lasă. Pe acest fond, fratele Profesorului din România, insista mereu să se întoarcă, însă Profesorul: - Hai, hai, lasă-mă cu România, că doar nu de drag am venit aici,în Spania. Dar, pe măsură ce vremea trecea, fratele din România intuia că dorul de țară va fi aliatul său și că Profesorul se va întoarce
COMPLEXUL DE LÂNGĂ FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381598_a_382927]
-
întoarcă, însă Profesorul: - Hai, hai, lasă-mă cu România, că doar nu de drag am venit aici,în Spania. Dar, pe măsură ce vremea trecea, fratele din România intuia că dorul de țară va fi aliatul său și că Profesorul se va întoarce și, nu în București, ci, chiar la Buzău. De multe ori Profesorul râdea, nu că nu i-ar fi convenit ci, pentru că: - Ce localuri, mai ales din Buzău, ar dori un bucătar, la pregătirea sa, să facă artă din această
COMPLEXUL DE LÂNGĂ FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381598_a_382927]
-
unele probleme familiare, drumul și completarea unor studii... l-au împiedicat să nu mai poată lucra în această zonă... Așa, se poate spune că s-a început o poveste frumoasă. O poveste în care un român din Spania s-a întors acasă. Un român dornic să facă performanță aici la noi în România, chiar la Buzău. Profesorul, mai trage o carte, unde crede și simte că munca sa va fi apreciată. Năravul nu i s-a schimbat. Muncește până aproape de epuizare
COMPLEXUL DE LÂNGĂ FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381598_a_382927]
-
cristaline, cu dealurile și foste odată, stufoase păduri, populate cu capre negre, cocoși de munte... Aici, unde Mihai Viteazul a scris istorie, El, profesorul, alături de investitori, laolaltă pot sădi o sămânță. Sămânța exemplului de urmat. ...Așadar, un român s-a întors din Spania. Hotărât ca și prin exemplul și dăruirile sale, să poată determina, atât investitorii, salariații, politicienii, cei așezați pe piedestale înalte și pe alți români, să se trezească, să iubească profesionalismul... moralitatea... după care, scursurile aruncă bolovani. Desigur, după
COMPLEXUL DE LÂNGĂ FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381598_a_382927]
-
clar. Trebuia să-și păstreze sângele rece, dar îi era imposibil. Cum s-a putut înșela în halul ăsta, ea care nu-și putea permite luxul de a pierde tocmai acum... la început de drum. De dimineață s-a trezit întoarsă pe dos. Fața boțită, cu urme adânci de la dantela pernii, o prevestire rea îi apăsa sufletul ca o piatră, nu-i venea nici să-și facă cafeaua-de toate zilele - amară - și cu o picătură de lapte, să-i dilueze tăria
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
așa era obiceiul, pe aici, așa te primeau prietenii și rudele. În altă zi a dispărut trusa de ras a tatei... și un parfum primit cadou de la sora mamei. În numai câteva zile de la sosire, „lumea bucuriei” noastre s-a întors pe dos, ca și cum cineva ne fura lucrurile de preț, lucruri numărate în câteva bagaje. În casă se declanșaseră discuții „pe tăcute”. Nu vroiau ca musafirul nepoftit să fie lezat cumva de tonul puțin cam ridicat. Numai ea privea totul ca
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
i-a fost dejucat de tatăl meu. „Tocmai ar fi fost bine, zicea Rony. Rita face impresie bună la rudele mele. Totdeauna ei scot dolari la vederea ei! Doar Rita mi-e logodnică. Nu mi-ați promis-o pe când mă întorc definitiv?” Aici, mama ei luase o hotărâre. Vorbise, în prealabil cu sora ei. Tocmai ea primise nota telefonică în care apărea o convorbire lungă, de o noapte, la numărul fost al nostru, din România. Rony fusese găzduit de sora mamei
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
mea. O căutam pierdută în mulțimea aceea, fără să știu încotro să-mi îndrept pașii, fără să am vreun semn, după care s-o recunosc. Deodată, chiar lângă mine, am auzit un glas. O atingere ușoară, m-a făcut să întorc privirea. - N-ai grijă, am să te conduc eu. Închide numai ochii. Închide-i bine, lumina stelară, ar putea să-i ardă. Acum, lasă-te în voia mea! Steaua te așteaptă! Am pornit amândoi. El înainte și, eu în urmă
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
zborul E plină doar de patimi, de rugi, de mărăcini Iar scârțâitul porții e una cu fiorul Drapat în borangicuri dar sfâșiat de spini. Iar în hățișul vieții de-mi lunecă privirea Ori de se zbate-n hăuri, eu o întorc spre soare, Și stărui în a fi, în a-mi urma menirea: Să fur din curcubeu un petic de culoare, Să îl răsfrâng spre lume, zidindu-l în cuvinte Și-așa, prin vorbe calde, să îmi descui cătușa, Să dau
CLAUSTROFOBIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381646_a_382975]
-
mai aștept. Trebuia să-l las să cadă, Poate e trimis din stele, Ca un sol, ce vrea să vadă, Dacă am bune sau rele. Dar în neștiința-mi crasă L-am ucis și l-a durut: Cred că se-ntorcea acasă Cineva de mult pierdut. Referință Bibliografică: FULG DIN STELE / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
FULG DIN STELE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381665_a_382994]
-
drag, colinzi și bucurie. Iar celui ce-ai plecat prin zări ce ți se par mai bune Îți dăruiesc iubirea mea și sper că o minune Să-ți facă iarna iernilor și bună și frumoasă Iar alte sărbători să ai întors ”napoi acasă, În țara ce o ai în piept dar care e departe, Căci sărbători nu o să ai niciunde-n altă parte, Doar nostalgii, și gând, și dor de obicei străbun Și de cei dragi, de glia ta, Român cu
CÂND SĂRBĂTORILE-S PE DRUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381666_a_382995]
-
Acasa > Poezie > Credinta > CÂND OBOSITĂ... Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când obosită mă-ntorc de la lucru, mi-e teamă ades,că n-o să mai pot, să simt,să gust din acest fior al Iubirii, ce-mi tremură-n vene,mi-e teamă ades, că n-o să mai pot. Atunci ,aș fi moartă-n Hristos
CÂND OBOSITĂ... de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381669_a_382998]
-
și mă doare,de-aș ști ca-ș muri. Vreau trează să fiu ptr.Tine, oricât ,și orice,aș da să-mi trăiești! Fără Tine,viața îmi e fără culoare și gust; Sens,viața mea,n-ar avea... Când obosită mă-ntorc de la lucru, să mă odihnesc în Tine aș vrea! Vreau trează să fiu ptr. Tine, oricât și orice , ți-aș jertfi viața mea ! Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Când obosită... / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1940
CÂND OBOSITĂ... de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381669_a_382998]
-
drept! Mesajul meu este: Tineți-vă cu dinții de ce aveți și ÎNDRĂZNIȚI SĂ FIȚI ROMÂNI! Atât cât mai aveți timp și un petic de cer al vostru deasupra! Unii dintre noi trăim sub cer străin. Vom avea oare pentru ce ne întoarce în țara de unde nevoia ne-a scos afară? Se pare că mulți am trăit și trăim sentimentul că țara s-a lepădat de noi. Iar noi suferim umilințe pentru a ne câștiga dreptul de a fi considerați demni de încredere
ROMÂNCĂ ÎN SPANIA de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381633_a_382962]
-
18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privind cerul pastelat Privind cerul pastelat, invidiam pasarele, care zburau libere. Plângeam, tânjeam după libertatea lor... Nostalgica ,ptr.o clipă , m-am transformat în pasăre; Aveam aripile lor, vedeam multiplele flori. Călătoream prin Univers, întorcându-mă în țara mea de vis, de dor... Eram că acel călător, prizonier în propriile fantasme,vise... Abandonată de tot,neînțeleasa... Iar Tu,Piatra din ocean, încetează, să mă mai chemi în visul tău, cănd noaptea vine. Ileana Vičič Stâncă
PRIVIND CERUL PASTELAT de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381686_a_383015]
-
pentru pași spre zările-aprinse. Și, obosit, poposii pe nisip, la amiază, Și adormii vegheat de-un șarpe și-o barză, Iar trezirea îmi fu fără șuier de val, Dar și fără durluit de caval, Căci aurul la mine iarăși se-ntoarse, Să-mi piardă și visul cu șoaptele-i arse. LA CUMPĂNA CEASULUI-AN (1) Se uită mama lung spre vale, Cu ochii ei de azur sfânt, Cu dorul ce-a bătut cărare De-atâta zbucium în privit. Nici astăzi fata mea
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
-te, patrie scumpă, la veghe, Ridică-te la un nou început! Străinii te vor pusă în zeghe, Dar tu te fă din nou de temut. Acoperă-ți fii sub aripi, i-adună Cum cloșca puii, în ceas de furtună, Și-ntoarce orologiul să sune, La miezul nopții cu lună. Adună-ți fărâma de vlagă la piept Și suflă-i puteri de titan, Și fă să strălucească ce-i drept, La cumpăna ceasului-an. PREA OBOSI JELANIA-N LEAGĂN Prea s-a oțetit
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
i se spunea la circ, dorea să îi ofere o viață frumoasă copilului său, mai ales de când îi murise mama. Cuprins de gânduri nici nu a auzit când îl striga cineva. A simțit o bătaie puternică pe umăr. S-a întors cu teamă și a rămas fără cuvinte. În fața sa nu era altcineva decât Moș Crăciun. Citește mai mult CLOVNUL TOTOFulgi mari dansau un vals de decembrie, nu foarte friguros. Toto, clovnul de la Circul Mare era foarte trist. Și cum să
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
i se spunea la circ, dorea să îi ofere o viață frumoasă copilului său, mai ales de când îi murise mama. Cuprins de gânduri nici nu a auzit când îl striga cineva. A simțit o bătaie puternică pe umăr. S-a întors cu teamă și a rămas fără cuvinte. În fața sa nu era altcineva decât Moș Crăciun.... XXI. CRISTINA OPREA - INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUȘ, de Cristina Oprea, publicat în Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015. „Nu mă va putea sfâșia
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]