19,547 matches
-
Pot a vă mai spune că dacă inițial eram tentat să abandonez orice speranță de renaștere pentru spațiul autohton, acum am cu totul alte simțăminte prin faptul că am înțeles că niciodată nu există o cădere fără un drum de întoarcere, că întunericul nu are cum să suprime lumina. Privind în urmă, pot spune fără teama de a greși, am avut campanii de presă care ne-au impusîn ochii opiniei publice, cum este serialul despre grupul infracțional Chelu, despre industria de
REALITATEA GALATI-CAMPIOANA PRESEI ROMANESTI DE PROVINCIE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361658_a_362987]
-
deci cuvântul, este trupul meu. Sânge poate va și curge din silabă. / Pentru voi voi face vin din V și I / și blândețe dintr-un trup barbar... (SOrd, II, 66 sq.), ori ca în poemele: A cumpăra un câine, După întoarcere, Ce fel de tren etc.: A venit îngerul și mi-a spus: / - Nu vrei să cumperi un câine ? / Eu nu am fost în stare să-i răspund. / Cuvintele pe care i le-aș fi putut striga / erau lătrătoare. / [...] / - Nu vrei
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
dădea din sânge ca dintr-o coadă. («A cumpăra un câine» - SOrd, II, 61); Urlă în mine inima / ca pasagerul lucid / într-un avion ce se prăbușește / în flăcări. // Eu ard, ea urăște, / eu sunt dus, ea se duce... («După întoarcere» - SOrd, II, 70); Ce fel de tren marfar ești tu / dacă ți-e trupul meu șină de carne; / ce fel de măr ești tu / dacă ți-e ramură viața mea ? // Eu locuiesc într-un tril / de privighetoare. / Dorm cu ceafa
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
milă de mama sa. Dusese o viață prea chinuită ca să mai aibă parte și de bucurii. Când autobuzul a părăsit peronul, ștergându-și lacrimile cu batista și încercând să ascundă suspinele de trecători ce o înconjurau, a luat drumul de întoarcere spre fabrică încet pe jos pentru a-și pune ordine în gânduri. Dorea să se reculeagă și să se liniștească. Revederea mamei sale, plină de suferință, mai mult sufletească, decât fizică, a început să-i amintească frânturi din propria sa
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
fântâna luminii”. Scrisă impecabil, armonizând stilistic drama omului în „măsura timpului” și rolul trădării în ajustarea destinului istoric, Dumitru Velea marchează în viziunea cinematografică simbolul, cel mai caracteristic al piesei: echilibrul omului pe „podul de lumină” mereu spre o „eternă întoarcere”. Prin drama istorică Xerxe, dar și prin cele patru piese de teatru publicate și jucate, Dumitru Velea, se înscrie, dacă s-ar face o ierarhizare, printre primii dramaturgi contemporani. Dacă nu primul. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Dumitru Velea: XERXE
XERXE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361725_a_363054]
-
vremea meditației s-a dus odată cu intrarea în secolul vitezei, vremea romantismului a fost depășită și ea, vremea psihologiei a fost consumată și iată că a sosit o vreme a filozofiei, a unei filozofii aplicate, implicată în atingerea dezideratului uman, întoarcerea la Dumnezeu și acceptarea Lui ca Tată și Mântuitor, cu toate tainele Sale, trecând peste veleitățile aroganței umane pretinsă a fi atotcunoscătoare:,, ... ce este omul? De unde vine? Care este scopul vieții? Ce înseamnă fericirea?( ... ) Cred că răspunsul îl vom afla
FILOSOFIA-PERSONAJ PRINCIPAL ÎN ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361709_a_363038]
-
și Sonată pentru creșterea ierbii. Maieutica și introspecția sunt căile de cunoaștere a lumii poetului , devenit în unele poeme („Clipa apusului”, „Ascuns după colțul unei clipe”) un Don Quijote, în luptă cu absurdul propriei destrămări. Sonată pentru creșterea ierbii este o întoarcere către „Rugăciunea zilei”, într-o „Abatere de la firesc”, întro vreme în care „Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe”. Adică o umblare prin finalul vieții, inserând o „Autobiografie” care să rămână drept epitaf al poetului ascuns în „Amintirea unui gând”. Viața
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
zi, fiindcă lutul din el este un sens al sufletului truditorului de metafore ce nu poate muri, întorcându-se în cuvinte: „Poeții nu mor niciodată, se-ntorc în cuvinte,/eterne vorbe încolțite-n brazdă,/în frunze, în flori și în întoarceri din cele sfinte,/ sau în zborul păsărilor ce torc la stână/ cântece pregătite să fie gazdă/ în care intrăm cu ei de mână.” După ce se preumblă prin răbdarea pietrei, ca printr-un templu, unde locul și vremea devin axe ale
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
nu au revenit cu corecturile care s-ar fi impus, istoricul literar Al. Piru cade în capcana de a da curs celor publicate. Astfel că, în studiul său din Viața Românească, nr.2 din 1957² apar următoarele informații: “Imediat după întoarcerea din U.R.S.S în România, în 1929 luă parte, cu ocazia grevei minerilor de la Lupeni, la ancheta întreprinsă de ziarul Lupta. În loc să protesteze împotriva guvernului, care împușca pe greviști, Panait Istrati, înhămat la carul burgheziei, arunca răspunderea crimelor pe seama
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
festivalului salutul celor aproape 7000 de membri ai Societății Române de Geografie. Doamna deputat Ecaterina Andronescu a explicat că a avut ezitări dacă să vină sau nu la Mizil din cauza vremii dar că oricât de rea ar fi vremea la întoarcere spre București nu va regreta niciodată că a venit pentru că „aici este o întâmplare pe care n-ai cum s-o uiți vreodată. Este prima dată când vin și, dacă o să mă mai invitați și, chiar dacă nu o să mă mai
175 DE MINUTE LA MIZIL CU PARFUM DE ZI SOLEMNĂ de LAURENŢIU BĂDICIOIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351764_a_353093]
-
se strecura mai abitir în suflet decât transfuzia din spital, durerea plăcută a somnului și trezirea în natură zâmbitoare. Că ideal, valoarea supremă se plimbă undeva prin lingvistică modernă, acolo unde cuvântul este definit prin conotații de atitudine, o permanentă întoarcere[6] la mitul originar. Contrucția, monumentala sau ascunsă, se privea cu ochii deschiși, în adâncul apei regeneratoare de memorie. Aveam nevoie de încă o șansă și cercetăm cu încredere posibilitatea unei conversații benefice cu un suflet cunoscător al marilor realizări
MODUS VIVENDI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351775_a_353104]
-
sugerează condiția imposibilă de a crea “genialitatea are un gust pervers / gânduri aliniate biologic”, la fel și poemele IOANEI VOICILĂ DOBRE, “Acrobație” : “Am clădit un vis, / drum suspendat / și merg pe el, / pe vârfuri, / temătoare”. De asemenea se remarcă paradigma întoarcerii către sine ca element al germenului creativ în poezia lui IULICĂ ȚENEA “suflet pribeag” unde elementul cathartic al zborului descătușat devine elementul ce conferă idealul “Sunt un porumbel alb / și-mi scutur aripa deasupra lumii, sunt un mac roșu/ și
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
Vreau să mă duc în muntele Sinai, ca să mă rog! Arhiepiscopul îl silea să primească stăreția mănăstirii și să plece cu această vrednicie. Dar pentru că bătrânul n-a voit, i-a îngăduit să plece cu făgăduiala să primească stăreția la întoarcerea sa. Și astfel luându-și rămas bun de la arhiepiscop , a plecat mergând la muntele Sinai, luând cu el și pe ucenicul sau. După ce au trecut râul Iordan, ca la o milă depărtare, bătrânul ainceput să tremure și să aibă fierbințeli
LIVADA DUHOVNICEASCA (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 979 din 05 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351835_a_353164]
-
Monterey, drumul se face pe direcția nord-sud pe marginea oceanului, cu centru vital la Pebble Beach, unde se găsesc numeroase alei și poteci străbătute azi ca și mai ieri de cai și călăreți, de trăsuri cu umbrele deasupra, iar la întoarcere prin pădurea întinsă între ocean și golf denumită cum altfel decât Del Monte și unde se găsesc tot ce îi este de trebuință unei “insule a fericirii”: stație și mașină de pompieri, un spital cu dotări de ultimă oră, nenumărate
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
14 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mă întreb dacă știi gustul pamâmtului prin care-ți hrănești trufia ori glasu-i tainic care inundă liniștea? Rădăcimile răscolesc în trup și într-un târziu te adună de pe obositoarele drumuri cu remușcări fără putință întoarcerii. Nu te grăbi! Bucură-te de păduri și ape prin care treci după ispite, acoperă-te cu iarba cosita de stele în nopțile verii și mergi la izvorul de la fântână popii să iei apă de leac pe care o beau
MĂ INTREB... de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351893_a_353222]
-
lungă fără ploi cascada propriu-zisă, nu era decât un firicel de apă. O mulțime de pești se vedeau în apa cristalină a râului, iar locul a fost într-adevăr foarte frumos și bun de făcut un picnic pe cinste. La întoarcere, proprietarul casei unde parcasem tuktukul, ne-a așteptat cu Manjuk, o mâncare singaleză făcută dintr-o rădăcină ce are gust de cartof, alături de sos de tomate cu chilli. Un pahar de apă a completat delicioasa masă. Pentru că, așa cum am mai
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
care gazda noastră nu a uitat să adauge o jumătate de lămâie verde. Mâncarea a fost interesantă, gust plăcut iar chilli nu s-a dezmințit, a făcut foc în gurile noastre. Dar, vorba lui Jara:” este sănătate curată.” Drumul de întoarcere nu ne-a scutit de surprize, ne-am întâlnit până și cu un elefant îndreptându-se spre nu știu ce templu, nu vă neliniștiți, era însoțit și blând ca un mielușel. Cel puțin așa arăta. Stelele nopții care aici umplu cerul dintr-
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
în brațe un pui de maimuță, nu a fost o aventură chiar ieftină, dar aș repeta oricând traseul și cu siguranță încântarea ar fi aceeași. Apoi, există varianta să îți găsești tovarăși de călătorie iar lucrurile devin chiar acceptabile. La întoarcere am poposit câteva minute la casa părintească a lui Suhnante aflând o poveste impresionată căruia o să-i rezerv alte rânduri și am descoperit o plajă de o frumusețe cutremurătoare. Pentru a nu știu câtea oară m-am întrebat de ce sunt
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
durerea” și... te-am și iertat! Oameni mari și copii, în al lumii tumult, Ființe pornind, divergând ...infinit. Iubirea dispare și-apare-ntre noi: Amor ’lănțuit de vremi, de nevoi! PĂTIMAȘA IUBIRE Cenușa visărilor noastre, De mult s-a cernut printre noi Întoarcere nu-i printre astre, Nici timpul nu merge-napoi... Iubirea-ntre noi azi s-a stins Și cu-amar visu-acesta lovește, Între cer și pământ,în abis, E-un tăciune, ce-abia mai mocnește. Și clipa durerii ce ne-a
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
sa incandescentă și de o sălbăticie stranie, dă să se consume ca un tren plecat de-un veac: ”în gara în care poposim/ e doar lumina,/ aici, nu-i niciodată/ noapte/ sunt doar cuvinte”. Așadar, când lumina își uită cărările întoarcerii, când noaptea bate la o mașină veche de scris, poemul devine piciorul de pod la marea întoarcere din veșnicii. Odată cu poezia Eleonorei Stamate, literatura română a câștigat definitiv un nume printre cei sortiți să-i ducă mai departe eterna faimă
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
veac: ”în gara în care poposim/ e doar lumina,/ aici, nu-i niciodată/ noapte/ sunt doar cuvinte”. Așadar, când lumina își uită cărările întoarcerii, când noaptea bate la o mașină veche de scris, poemul devine piciorul de pod la marea întoarcere din veșnicii. Odată cu poezia Eleonorei Stamate, literatura română a câștigat definitiv un nume printre cei sortiți să-i ducă mai departe eterna faimă: Odată cu salcâmii,/au înflorit/ suspinele/ de la marginea pădurii”, ” s-au răzvrătit alunii/ de-atâta nebunie... toate/ se
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
a cuprins neputința, a otrăvit laptele (altă culoare și consistență). I-a ascuns goliciunea, nesperanța clocotește piatra colțuroasă din crater. În casa zămislirii de îngeri au rămas două bătăi de aripi ( trosnesc la fiecare zbatere) ca să atingă Lumina. Încep drumul întoarcerii printre stropii de viață, aștept liniștea promisă, iubirea din iertare biletul spre nemurire. Referință Bibliografică: Lapte otrăvit / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 790, Anul III, 28 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cătălina Nicoleta Munteanu
LAPTE OTRĂVIT de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351996_a_353325]
-
Stroia Publicat în: Ediția nr. 789 din 27 februarie 2013 Toate Articolele Autorului În colecția LIRIK a editurii ARMONII CULTURALE a apărut, de curând, o nouă carte intitulată DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FĂ MINOR (poeme), a poetei tecucene ELEONORA STAMATE Întoarcerea la rădăcini, la stările arhetipale ale ființei, în poeme interogativ-exclamative, ea se mărturisește lumii pe care o recreează, chiar dacă presimte cum spumega fereastră unei păduri că o limbă de clopot (În ploaie). Eleonora Stamate își asumă durerile lumii, dar nu
„DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR” DE ELEONORA STAMATE (TECUCI, GALAŢI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351989_a_353318]
-
demers de conciliere intermediat de Mihail Sadoveanu, scriitorul Vasile Iancu are mărturia preotului Dumitru Emilian Popa, obținută la Freiburg, unde preotul (hirotonit chiar de mitropolitul aflat in exil) își avea parohia. Dar și de data aceasta, ierarhul și-a declinat întoarcerea. Când Sadoveanu i-a spus că el și mitropolitul Iustin Moisescu îi garantează că nu i se va întâmpla nimic rău dacă se întoarce, Visarion Puiu le-a răspuns binevoitorilor lui vizitatori: „Dar pe voi cine vă garantează?”. Neîncrederea lui
MIHAIL SADOVEANU ŞI MITROPOLITUL VISARION PUIU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351986_a_353315]
-
deșert?... numai fugile lui Bach îmi aduc aminte de tine și norul care atârnă deasupra sufletului ca o zdreanță, nicio tăcere pe râul care curge mereu prin noi nu stă la hotarul înțelepciunii, toate drumurile care trec nu mai au întoarcere, curgem la vale cu ele odată cu acea curgere a amurgului și a abisului spre neființă... femeile coboară dintr-un opiu de culori spre străluciri de tinichea prin racle de mac pe drumuri ce se mișcă lent dintr-o Persie cu
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]