104,540 matches
-
actuale, schițând, în concluzie, marile schimbări care se petrec sub ochii noștri, în fenomenologia puterii. Teoria forței. Cinism și indulgență O bună călăuză în examinarea teoriei forței o găsim în prestigiosul gânditor neokantian trecut la neotomism, Gustav Radbruch, care se întreabă de ce dreptul în vigoare (deci puterea de la care emană) este și obligatoriu, legitim? Teoria forței dă un răspuns oarecum tautologic, justifică focul prin flogistic: puterea se impune pe baza capacității de a se impune. Acest procedeu este în genere întovărășit
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
recursul la efectele secundare pozitive (ordinea, pacea) pe care le generează vollens nollens puterea bazată pe forță. Pentru justificarea prin circumstanță agravantă, Radbruch citează cazul lui Carol Martell. Atotputernicul majordom al palatului și conducător de facto al Franței, l-a întrebat pe Papa Zaharia dacă "cineva care are puterea trebuie să fie rege?", la care Suveranul Pontif a răspuns afirmativ, cu motivarea "Pentru a nu se perturba ordinea" (nec perturbaretur ordo). Peste secole, Goethe continuă justificarea stăpânirii prin liniștea pe care
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
maternă, fiindcă a comunicat cu glas tare că "Partidu'zice că "Dumnezeu nu există". Poc. Și textul cu răspuns plătit: "Să-i spui lu' Partidu' că e prost!" Așa zicea și mamaie și deci așa era adevărat... Cînd am fost întrebați ce litere din alfabet știm (în clasă - n.n.), în loc de A.B.C. am spus rapid K.G.B.... "Mai lasă măi dracu' de radio că aude ăsta micu și spune pe-afară" (vorba mamei către tată - n.n.)". Constantin Ciprian Pața, de 17 ani
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
că așa ceva ieste și la noi: Giurasic Parc. Veniți de vedeți" - începutul filmului 10 minute cu clasa muncitoare, turnat la "Semănătoarea"; film de absolvență ATF al regizorului Florin Iepan (1991), trecut pe generic ca "lucrător". "De ce despre clasa muncitoare"? îl întrebam atunci pe Iepan. Pentru că, vreme de decenii, atât sintagma cât și categoria desemnată de ea au fost un fel de obsesie națională. După '89, balonul a fost dezumflat și ei s-au trezit singuri, izolați, vulnerabili, ca niște dinozauri uitați
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
specifice civilizației noastre din acel timp", rămîne fără acoperire. Căci, revenind la reperele topografice, nici unul din ele n-are, cît de cît, o "aură" a sa, o proiecție figurativă, un spațiu de rezonanță... Localizare onomastică și nimic mai mult! Mă întrebați care ar fi sursa. Aici, dacă nu ne ajută hazardul, șansele de edificare sînt minime. Cine se încumetă să scotocească producția minoră franceză de la jumătatea secolului trecut spre a rezolva enigma? Pentru Catastihul amorului, ar fi de căutat, poate, în
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
doua zi dimineață, părăsindu-mă. Este bărbatul care găsește fără să caute. N-are nevoie să iubească o idee. El este iubit de idee, ea are nevoie de el, el face din ea ce vrea, sînt întotdeauna de acord. Mă întreb cîteodată dacă el își amintește de circumstanțele primei noastre întîlniri de-acum patruzeci de secole, pardon, patruzeci de ani". (p. 11) Da, da, patruzeci de ani! Și pînă la urmă care este secretul acestei iubiri al doamnei de peste optzeci de
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
exasperantele ticuri didactice devenite reflex condiționat. Între penele ARIPILOR (senzația la lectură este chiar că, de pe vremea scrisului cu pana, limba didactică și-a păstrat șabloanele), am găsit și un interviu luat de învățătoarea Elena Marin președintelui Academiei Române, Eugen Simion. Întrebat despre soarta culturii noastre, acad. Eugen Simion le spune, de la înălțimea și autoritatea funcției sale, copiilor de 12-14 ani cărora le e adresată revista școlară, ca și dascălilor lor, că momentul dificil prin care trece acum cultura se datorează faptului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
rând, au renunțat de a mai respecta ierarhiile și de a mai apăra valorile. Cele mai dure atacuri împotriva marilor scriitori, începând cu Eminescu și terminând să zicem cu Nichita Stănescu au apărut în revistele conduse de scriitori. Atunci mă întreb dacă răul cel mare nu pornește tot din acest spațiu." Ce să înțeleagă copiii de aici? Că există ierarhii imuabile (stabilite de cine?) și dacă nu le respecți nu ești om. Că discutarea scriitorilor din orice altă perspectivă decît cea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
și scîrbei plutesc mari lotuși de lirism, cum ar fi (izvorînd uneori direct din mocirlă) imaginea satelor de pe dealuri cu pruni care dorm somnul morții între două recolte și producții de țuică, sau retorica lamentație în care "ah, Doamne, te întreabă sufletul meu, uitîndu-se la tine chiorîș, de ce-ai făcut și lucrurile mici, mai ales gîndurile mici", sau viziunea de basm, premonitorie și amenințătoare, a piedicilor puse în calea unui inoportun ca să nu dea buzna peste noi, sau... Și, acum
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
catalogheze drept fantasme resentimentare semnalele de alarmă trase de cei care cred în primejdia resuscitării unui antisemitism contondent! Aș putea să relev la nesfârșit lipsa de logică și de coerență a electoratului român din luna mai a anului 2000. Mă întreb, însă, dacă lucrurile ar putea sta altfel. O cifră care m-a îngrozit privește sursa veniturilor din gospodăria românilor. Procentul cel mai înalt, 48 la sută, îl reprezintă cel al "pensiilor de stat".... În aceste condiții, cred că direcționarea spre
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
de săli) e Franța. Una din obsesiile majore și una din problemele nerezolvate ale filmului francez și, în general, european, rămîne "spargerea frontierelor", circulația internațională, extinderea pieței. "Ce trebuie făcut pentru a forța prezența cinematografului european în lume?", a fost întrebat, la conferința de presă a juriului de la Cannes, Luc Besson, cineastul francez cu cele mai spectaculoase performanțe în această direcție. Dar pînă și Luc Besson nu s-a aventurat să dea vreo soluție și, cu un aer brusc posomorît, s-
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
Arnaud Desplechin filmează la Londra, cu o distribuție internațională și, firește, tot în engleză! Acum cîțiva ani, la Cannes, Desplechin a venit cu un film care era o continuă conversație; în fond, ne aflăm în țara în care Paul Valéry, întrebat de o doamnă ce sport practică, a răspuns: "Conversația". O bună parte din scenariile filmului francez practică acest sport. În Esther Kahn am descoperit un alt Desplechin, adept al rigurosului stil clasic și îndrăznind să abordeze, cale de 2h37', un
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
suportă, cu mici excepții, o operație de primenire, de revitalizare. Așa se întîmplă și cu traducerile făcute de cei care nu trăiesc în spațiul natural al limbii lor. Dar încep să mă depărtez de la ceea ce am vrut să spun. Mă întreb dacă scriitorul este vreodată stăpînul limbii lui. Încerc să răspund cu exemplele pe care mi le oferă propria mea experiență. Nu pot să scriu cînd vreau, ci doar atunci cînd mi se îngăduie, mai precis, cînd mi se ordonă. Multă
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
a fost și el, în 1958, exmatriculat din facultate din pricina "dosarului" (fiindcă tatăl lui, funcționar, era și cantor la Catedrala din Reșița!). În acea împrejurare, un alt coleg de grupă, C. Stănescu, a fost singurul care "a avut curajul să întrebe, în plină ședință, de ce se întîmplă așa ceva. Nu numai să întrebe, ci chiar să își formuleze dezacordul. Pe atunci astfel de atitudini erau teribil de periculoase". Lucrurile astea nu se uită. * Intervievatoarea crede despre interlocutorul ei că are o rezervă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
fiindcă tatăl lui, funcționar, era și cantor la Catedrala din Reșița!). În acea împrejurare, un alt coleg de grupă, C. Stănescu, a fost singurul care "a avut curajul să întrebe, în plină ședință, de ce se întîmplă așa ceva. Nu numai să întrebe, ci chiar să își formuleze dezacordul. Pe atunci astfel de atitudini erau teribil de periculoase". Lucrurile astea nu se uită. * Intervievatoarea crede despre interlocutorul ei că are o rezervă în fața spontaneității, întreținută de autocenzură, de un soi de inhibiție. Nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
după aceea. Încît, după proclamarea din martie 1881 a regatului României (la al cărui act suveranul invitase, prin P. P. Carp, cîțiva conservatori să intre în guvern, fiind refuzat), Maiorescu publică, în Timpul, imediat, un articol, în care, în final se întreba retoric: "O întrebare acum de dezlegat: care mai este deosebirea de principii între partidul numit liberal, astăzi la guvern, și partidul numit conservator, astăzi în opoziție?". Cea dintîi întrebare, revenind la Eminescu, este dacă, traducînd și publicînd articolul lui Maiorescu
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
cap cu ideile mele despre literatură. Nu sînt deloc sigur că le împărtășea. Dar, probabil, din emoția de a-și vizita prin mine tinerețea vîlceană, m-a lăsat să turui și aprobîndu-mă din cap. Mă întrerupea doar cît să mă întrebe: "Pompilia trăiește?" Trăia, și încă în aceeași casă veche, în fundul unei curți plină de iarbă pe care o ciuguleau orătăniile. Sau: Avea un cocoș rău care se dădea la oameni. îl știi?" Povestea cu cocoșul mi-o spusese și Virgil
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
se scurge/ prin mîna mea/ Mirosul lui/ dulce-acrișor/ se pierde în mine/ Sîngele tău/ se prelinge/ printre degetele mele/ Culoarea lui/ stridentă/ mi-a colorat unghiile/ Am adormit cu mîna/ pe rana ta/ Cînd m-am trezit/ și te-am întrebat/ "te doare?"/ deja muriseși" (Sîngele tău). În prelingerea sîngelui tău din acest admirabil text e "curgerea" poemului însuși, facerea lui, rostogolirea literelor, sintagmelor, versurilor, pînă la forma - și culoarea! - finale; odată mai mult, se confirmă trecerea de la estetica celui-ce-scrie-trăind (specifică
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
abrevierea G. și Gr. existînd deosebirea dintre George și Grigore -, pentru a distrage atenția opiniei publice și a-l înșela chiar pe Alecsandri, care, într-o scrisoare către Iacob Negruzzi, din 10 aprilie 1875, se confesa: " Iar de mă vei întreba cum am produs o asemenea infidelitate Convorbirilor (poetul publicase Legenda rîndunicii în Revista contimporană), te-oi trimite să-ți răspundă frumoșii ochi și graciositatea Dnei Grădișteanu. Eu, un vechi păcătos, nu puteam refuza cerere unei dame atît de amabile"13
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
vezi fotocopia pag. 270, semnată: Gellianu, 1875). În 1875 Grădișteanu folosise cuvintele "imediat alăturea", în 1875 "alăturea, imediat alăturea". Încercînd să găsească "imperfecțiuni" de versificare în Mortua est și în Împărat și proletar în special, Gellianu, alias P. Grădișteanu, se întreabă: "Pentru ce a prezintat în Criticele sale, ca model, cîteva floricele ale d-lui Eminescu, la cari nu poți ajunge decît străbătînd un nămol de greșale (s.n.) de versificare, de rime imposibile, de imagini inexacte, de cuvinte fără sens, pe
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
cumpliți tartori comuniști ai Galațiului"". Așa cum este montat în frază, dl. Ursu lasă impresia că citatul cu pricina mi-ar aparție, sau că, în orice caz, eu aș fi totalmente solidar cu el. în fine, în al treilea rând, mă întreb și eu ce capacitate "de verificare" a biografiei unui om despre care, de fapt, nu se știu foarte multe lucruri, are un simplu jurnalist? Numele lui Gheorghe Ursu nu figurează în dicționare sau enciclopedii, iar articolele, studiile și cartea care
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
ultimii ani ai vieții sale. Pentru a-l liniști, totuși, pe dl. Andrei Ursu (dar nu sunt sigur că acest lucru îi va face plăcere) țin să-l informez că am făcut investigațiile ce-mi stăteau la îndemână. I-am întrebat pe câțiva prieteni din sfera "Grupului pentru Dialog Social" dacă știu ceva în legătură cu tinerețea lui Babu Ursu. Nu mică mi-a fost uimirea să aflu că doi dintre ei dețineau informații despre activitatea lui de comunist! Ei au vorbit, însă
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
pagini ce urmează și pe care le citim cu zîmbetul senin provocat de adierea Geniului: "Azi 31 martie 1933, am stat de gardă, eu soldat Nicolae al lui Cristea din Olari județul Prahova. Și a trecut o fată, și am întrebat-o că unde se duce și mi-a zis că la gară, și i-am făcut cu ochiul, și ea a dracului a început să rîză..." * Altădată, la Șosea, într-un restaurant fără clienți, Nichita se ridicase de la masă cu
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
o dată" (Un fel de răspuns). La un moment dat, lepădîndu-și masca bacoviană (o ipostază, totuși, imaginativ-productivă), Nicolae Sava se mărturisește fără ocol, prin transparența unei rugi în care verbul nu mai contează în sine, devenind sens ultimativ-transcendent: "Doamne nu te întreb cu ce ți-am greșit de mi-ai dat numai mie povara aceasta care crește cu fiecare zi dar în afara trupului meu unde să plec nefericirile mele se prefac în cuvinte și rămîn întipărite în memorie oare vor trece anii
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
în/ vîrful degetelor dispare prin presiune la durere" (ibidem). Sau: "ce e straniu ne frecăm pîntecele unul de altul" (ibidem). Auzul: "ascult cum sărutul plescăie mulțumit/ sub presiunea asfințitului iubirea" (Supraviețuitorul). Mirosul: "Serile astea de toamnă miros a spirt medicinal. (...) întreb primul întîlnit: mirosul/ acesta de spirt medicinal este al cărnii sau/ este al memoriei dumneavoastră?" (Oraș înclinat). Poemele devin astfel expoziții ale senzorilor care tind, candid-orgolios, a se compune în imagini (imaginile reprezentînd un soi de mitologie a vieții trupești
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]