16,607 matches
-
cântece de cătănie, balade, doine, colinde, ghicitori, anecdote versificate, basme și povești culese de I. Pop-Reteganul, George Catană, Laurențiu Ciorbea, C. Giurgescu, Iulian Puteciu, Iuliu Tuducescu, I. Roșu al lui Marcu, N. Demenescu, Elena Georgescu. Cei mai mulți dintre acești culegători erau învățători în satele din Banat și din sudul Ardealului. Beletristica publicată reflectă ideea potrivit căreia era necesară o literatură accesibilă, cu un caracter moralizator. Ca urmare, versurile și proza sunt, de cele mai multe ori, de un nivel artistic modest: anecdotele lui Petre
FOAIA DE DUMINECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287038_a_288367]
-
, Alexandru (27.II.1939, Luizi-Călugăra, j. Bacău), istoric literar. Este fiul Alexandrinei Melian (n. Bârzu) și al lui Vasile Melian, învățători. Urmează școala elementară în comuna natală, învață la Școala Medie Tehnică de Drumuri și Poduri din Bacău (1952-1953) și la Centrul Școlar Mediu de Energie Electrică și Electrotehnică „Iosif Rangheț” din București (1953-1955), absolvind în 1956, la Bacău, prin examen
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
, Nicolae (17.V.1945, Gorganu, j. Argeș), critic și istoric literar, editor. Este fiul Filoteei (n. Ogradă) și al lui Virgil Mecu, croitor. Frecventează școala elementară din localitatea natală (1952-1959) și Școala Pedagogică de Învățători din Câmpulung (1959-1965). Învățător stagiar (1965- 1966) la școli din comunele Cobia de Sus și Vișina, în județul Dâmbovița, devine în 1967 student la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. După licență (1972) este angajat cercetător
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
, Nicolae (17.V.1945, Gorganu, j. Argeș), critic și istoric literar, editor. Este fiul Filoteei (n. Ogradă) și al lui Virgil Mecu, croitor. Frecventează școala elementară din localitatea natală (1952-1959) și Școala Pedagogică de Învățători din Câmpulung (1959-1965). Învățător stagiar (1965- 1966) la școli din comunele Cobia de Sus și Vișina, în județul Dâmbovița, devine în 1967 student la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. După licență (1972) este angajat cercetător la Institutul de Istorie
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
mărturisea, a copilărit pe strada unde locuise Traian Demetrescu și a învățat la Colegiul iezuit din Bănie. Sfidând constrângerile educației stricte din școală, în 1923 scoate o revistă provocator intitulată ,,Pubis”, iar în 1924 debutează cu poezia Pubertate în ,,Revista învățătorilor și învățătoarelor” din Caracal. În același an, sub pseudonimul Dellombra, publică în ziarul craiovean ,,Democratul”. Familia se mută în București pentru ca tânărul să poată frecventa o facultate, dar, după moartea mamei, de durere, tatăl lui M. se spânzură. Rămas singur
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
este culegerea de nuvele Oameni de la munte (1920), dedicată „celor care au luptat în Zboina, pe Richitaș, la Cocoșila, Mărăști și Oituz pentru apărarea munților” și cu un moto celebru: „Torna, torna, fratre”. Aparent independente, nuvelele Moșnegii, Buruiană, Pribeagul, Fagul, Învățătorul din Pădureni, Un bursuc, Ciutacul, Hoțul, Suflete necăjite, Visul Maicii Domnului sunt unite prin intenția scriitorului de a realiza monografia existenței unei zone umane nealterate de intervenția civilizației și a culturii urbane, prin exploatarea elementului istoric, etnografic și folcloric, utilizarea
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
director în același minister. Mutat la București ca director general al învățământului din România (1862-1864), se ocupă îndeaproape de dezvoltarea învățământului sătesc. Revizor, apoi inspector școlar în mai multe județe, este chemat în 1867, când se organizează Școala Normală de Învățători din București, în fruntea instituției. În 1881 se pensionează și, retras la Roman, continuă să activeze ca profesor suplinitor la gimnaziu. Un frate, Grigore, profesor la Academia din Iași, a scris și el versuri. Preocupările lui M. sunt predominant didactice
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
Grigore, profesor la Academia din Iași, a scris și el versuri. Preocupările lui M. sunt predominant didactice. El scoate, astfel, în mai multe ediții, o „carte de cetire” (tradusă din F.Ph. Wilmsen), o „carte de lectură”, un „manual al învățătorului”, o „istorie națională pentru popor”. În almanahuri, în publicațiile vremii („Zimbrul”, unde a debutat, „Foiletonul Zimbrului”, „Foița de istoriă și literatură”), scrie articole pe teme politice, sociale, comerciale (unele fiind transpuse din franțuzește). Un pedagog rămâne și în chestiunile de
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
MIHAIL, Paul (29.VI.1905, Cornova, j. Orhei - 11.X.1994, București), istoric literar, editor și memorialist. Este fiul Elenei (n. Huzun) și al lui Iustin Mihail (Mihailovici), învățător și dascăl de biserică, trăgându-se dintr-o veche familie de preoți ortodocși. Rămâne orfan de tată la vârsta de trei ani și este crescut la mănăstirea Hârjauca. Urmează la Chișinău Seminarul Teologic (1918-1926) și Facultatea de Teologie (1926-1930), iar
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
religie (De vera religione), dedicată lui Romanianus, în care scriitorul vrea să prezinte religia creștină apărând-o de interpolările maniheiste și confruntând-o cu păgânismul: în esența sa, creștinismul reprezintă adevărata concretizare a înțelepciunii păgâne. Profund neoplatonică este și opera Învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Când ne rugăm, urmând preceptul divin, nu avem nevoie de cuvinte rostite, ci vorbim în interiorul nostru, amintindu-ne învățătura lui Cristos. Pornind de la exegeza unui vers de Virgiliu, Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
le învățăm prin cuvinte pentru că noi nu le putem înțelege din moment ce nu posedăm acele concepte; deci noi nu suntem învățați de cineva care ne vorbește din afară, ci de cel care ne vorbește dinăuntru, iar acela e Cristos, adevăratul nostru învățător, neschimbătoarea și eterna Înțelepciune a lui Dumnezeu. Acest interes științific atât de accentuat în primii ani ce au urmat întoarcerii în Africa se manifestă și prin încheierea tratatului despre Muzică (De musica), ale cărui prime patru cărți și o parte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-au mai transmis totodată alte două scurte scrieri. Prima, Învățătură și îndemn este dedicată călugărilor pentru a-i îndemna să nu caute să se purifice doar de viciile trupești, ci și de cele, mai ascunse, ale sufletului. Cealaltă, consacrată Învățătorului de Lege care îl ispitește pe Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele meu?” în Luca 10,25 (sq) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului. Textul o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
, Mircea (14.VIII.1945, Cuca, j. Argeș), prozator și teatrolog. Este fiul Constanței (n. Ionescu) și al lui Titu Ghițulescu, învățător. A absolvit Liceul „N. Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea (1956-1963) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1969), fiind, pe rând, profesor de limba română la Întorsura Buzăului (1969-1970), la liceul din Iara, județul Cluj (1970-1972), instructor la Comitetul
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
GOANȚĂ, Ștefan (11.III.1933, Nuntași, j. Constanța), prozator și dramaturg. Este fiul Elenei și al lui Dumitru Goanță, învățători. Urmează, între 1951 și 1960, studii de filologie la București, pe care le întrerupe pentru a se angaja ca muncitor necalificat pe șantier, bibliotecar, muncitor zootehnist, actor ocazional, în Sibiu, Ploiești, Suceava. Din 1955 este profesor la Școala Generală din
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
Banat. Este secretar de redacție la revista „Luceafărul” din Timișoara (1935-1942), fiind apoi prezent în redacția publicațiilor „Dacia” (1942-1944), „Viața bănățeană” (1944-1945), „Românul” (1945-1948). Între 1935 și 1937 scoate împreună cu Marius Bucătură revista pentru copii „Prichindelul”. Este membru al Grupării Învățătorilor Scriitori din România. Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Aradul”, „Colț de țară” (Timișoara), „Gazeta învățătorilor” (Arad), „Fruncea”, „Luceafărul”, „Reșița”, „Societatea de mâine”, „Vestul”, „Scrisul bănățean” („Orizont”) ș.a. În 1942 a obținut un premiu oferit de Gruparea Învățătorilor Scriitori din
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
publicațiilor „Dacia” (1942-1944), „Viața bănățeană” (1944-1945), „Românul” (1945-1948). Între 1935 și 1937 scoate împreună cu Marius Bucătură revista pentru copii „Prichindelul”. Este membru al Grupării Învățătorilor Scriitori din România. Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Aradul”, „Colț de țară” (Timișoara), „Gazeta învățătorilor” (Arad), „Fruncea”, „Luceafărul”, „Reșița”, „Societatea de mâine”, „Vestul”, „Scrisul bănățean” („Orizont”) ș.a. În 1942 a obținut un premiu oferit de Gruparea Învățătorilor Scriitori din România. A debutat cu elegia Cad frunzele la „Adevărul literar și artistic”, în 1930. Continuă ca
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
al Grupării Învățătorilor Scriitori din România. Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Aradul”, „Colț de țară” (Timișoara), „Gazeta învățătorilor” (Arad), „Fruncea”, „Luceafărul”, „Reșița”, „Societatea de mâine”, „Vestul”, „Scrisul bănățean” („Orizont”) ș.a. În 1942 a obținut un premiu oferit de Gruparea Învățătorilor Scriitori din România. A debutat cu elegia Cad frunzele la „Adevărul literar și artistic”, în 1930. Continuă ca dramaturg, publicând în anii ’30 mai multe piese de teatru, moralizatoare, didactice, bazate mai mult pe anecdotă. Primul volum de versuri, Brazde
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
deosebită se acordă folclorului. Aici a colaborat un grup de culegători de literatură populară din Maramureș, din Banat și din alte părți ale Transilvaniei. Dintre ei se desprind Ion Pop-Reteganul și Petre Dulfu, amândoi autori de texte în care îndemnau învățătorii și preoții să culeagă și să publice folclor literar. S-au publicat articole privind neologismele („străinismele”), descrierea graiului din Sălaj (studiu însoțit de un glosar) ș.a. Contribuțiile literare nu aparțin unor scriitori consacrați, redacția urmărind în primul rând stimularea talentelor
GUTINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287393_a_288722]
-
1915, Trifești, j. Orhei - 9.VII.1989, București), prozator și poet. Este fiul Alexandrei (n. Galbură) și al lui Vartolomeu Gurduz, țărani. Urmează școala primară în satul natal și termină apoi Școala Normală din Orhei (1936). Un timp lucrează ca învățător în Tvardița, din județul Tighina, și la Umbrărești. Concentrat ca ofițer în rezervă, este trimis pe frontul de Răsărit (1941-1944) și cade prizonier, rămânând în lagăr până în 1948. Din 1951 devine redactor al emisiunilor literare pentru copii din cadrul Radiodifuziunii Române
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
moții Moldovei.” Calul negru, care a dat titlul unui roman apărut în 1983, propune un simbol al morții pe care personajele o simt în preajmă și, uneori, reușesc să o evite. Este cazul tânărului profesor Ion Ulma, mutat disciplinar ca învățător la Valea Seacă, când urmările războiului, tifosul și seceta făceau ravagii în Moldova. Acțiunea romanului începe în primăvara lui 1946, an în care avea să se abată asupra „răzeșimii” și noua ordine socială, căreia îi va cădea victimă Ilarion Ulma
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
Ion] (1985), versiune premiată de Asociația Traducătorilor din Japonia pentru „cea mai bună tălmăcire dintr-o limbă străină apărută în 1985 în Japonia”, și Shokei no mori [Pădurea spânzuraților] (1998). În Ion l-a impresionat nu drama protagonistului, ci a învățătorului Herdelea, exclus din învățământ pentru că își apăra limba strămoșească. În diverse periodice și antologii a publicat traduceri din scrierile lui D. R. Popescu, Gib I. Mihăescu, Urmuz, Ruxandra Niculescu, Adrian Rogoz, Horia Aramă, Vladimir Colin, Gheorghe Săsărman. Traduceri: Rumania no
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
, Aurel (11.V.1924, Iclănzel, j. Mureș - 28.IX.1987, Cluj-Napoca), poet. Este fiul Rozaliei (n. Oltean) și al lui George Gurghianu, țărani. Absolvent, în anul 1945, al Școlii Normale din Blaj, lucrează trei ani ca învățător în satul natal, iar între 1948 și 1952 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj. Din 1959 până la moartea sa, este redactor-șef adjunct la revista „Steaua”, unde, mai ales în deceniul șapte, alături de A.E. Baconsky, Victor
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
j. Cluj), poet, dramaturg și gazetar. Este fiul Aureliei (n. Bratu), provenind dintr-o familie ce dăduse numeroase generații de preoți și ale cărei rădăcini se pot urmări până în secolul al XV-lea, și al lui Iosif Goga, mai întâi învățător, apoi preot în Rășinari (strămoșii paterni, de origine macedoneană, se stabiliseră în secolul al XVIII-lea în Crăciunelu de Sus). Mama poetului era nepoata preotului Ion Bratu, la care trăsese adolescentul Eminescu în periplul său ardelean. Ambii părinți aveau unele
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
HODOȘ, Constanța (12.X.1860, Zimbru, j. Arad - 19.IV.1934, București), prozatoare, autoare dramatică și publicistă. Fiică a Amaliei și a lui Constantin Taloș, învățător, apoi notar sătesc, H. a urmat doar școala primară din Hălmagiu. A fost o autodidactă, care s-a format prin lecturi asidue. După două căsnicii ratate, în 1890 va deveni soția lui Alexandru Hodoș (Ion Gorun). A debutat sub pseudonimul
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
domol, tradițional, imaginile având oarecare noutate și prospețime. SCRIERI: Săbii și epave, Galați, 1935. Culegeri: Mureșule, apa ta... (în colaborare cu D. Boeriu și V. Bogdan), îngr. Andronie Vișan, pref. Vasile Netea, Târgu Mureș, 1971. Repere bibliografice: B. Jordan, Antologia învățătorilor în literatură, București, f.a., 241; Vasile Netea, Folclorul și folcloriștii mureșeni, Târgu Mureș, 1983, 110; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 146; Datcu, Dicț. etnolog., I, 318. A.B.
HONDRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287445_a_288774]