4,100 matches
-
datelor imediate ale conștiinței, cap.III . Libertatea este considerată ca „ un dat imediat al conștiinței “, ca facultatea inerentă a omului de a se raporta sintetic și spontan la actele pe care le îndeplinește, dând curs pulsațiilor și impulsurilor emoționale care „ țâșnesc “ din „ străfundurile eului “. Pentru că definirea este un act exercitat de inteligența cunoscătoare, iar libertatea este proprie actelor care ne socotesc suveran constrângerile inteligenței, o definire a libertății devine principial imposibilă pentru cei ce o reduc la „ raportul spontan al eului
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
la care Junimea ținea atât de mult”, literatura actuală fiind caracterizată de „goană mare, grabă, ușurință, superficialitate”, cu o singură excepție, Victor Eftimiu, în timp ce Lucian Blaga consideră că „trebuie să ieșim din revoluția literară și să începem organizarea materialului poetic țâșnit din Sturm und Drang-ul ultimului deceniu”. Interesante sunt și interviurile cu Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu (care afirmă că „romanul, aproape inexistent înainte de război, la noi este azi cu mult superior poeziei”), cu E. Lovinescu despre locul poporanismului în istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
tema ei eternă și de țelul său, e un subiect ce nu se lasă cuprins în cuvinte ca alte învățături, ci numai după ce te-ai familiarizat cu el multă vreme, trăind oarecum cu el laolaltă, adevărul răsare în suflet, cum țîșnește brusc lumina din focul aprins, și se hrănește singură. Aflăm aici și o trimitere la Heraclit, frg. 115: "Logos-ul propriu al sufletului; el se sporește pe sine însuși". Aici aflăm, se pare, și izvorul creației. Uimirea este la originea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
rock) și îmi amintesc că ne-am uitat ca la o bizarerie la muzica lui Jackson (doar Beat It ni se părea mai comestibilă, pentru chitara lui Edie Van Halen). Cert este însă că, indiferent de gusturile noastre, Jacko a țâșnit ca o vedetă planetară (de altfel, dacă nu mă înșel, Thriller este cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor), iar genialul dansator, condus cu o mână de fier de producătorul Quincy Jones, mare compozitor și interpret de jazz, a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
așa cum ni-l arată niște imagini tulburătoare ale televiziunii române de atunci, un licean rebel, mânat de pathos și iubire, ale cărui buze răscoapte, dătătoare de fiori damelor din capitală, nu reușeau să articuleze suficient de rapid jerba poetică care țâșnea din el. În lumea culturii însă modele și gusturile se schimbă neîncetat, coexistând școli și figuri antagonice, astfel încât și la finele anilor '60, când proaspătul "proprietar de poduri" descăleca în București, la fel ca și astăzi, poetul avea suporteri înfocați
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
montaj al SD-ului executat de români sau exacerbarea criminală a antisemitismului latent). Ieși din muzeu doar cu sentimentul buimăcitor al barbariei nesfârșite care se ascunde în interiorul oamenilor sub aparențe de onorabilitate și care așteaptă doar un brânci pentru a țâșni, viforoasă, la suprafață. Nu poți ieși decât tulburat dintr-o astfel de experiență. Săptămâna trecută, la Târgul de Carte Gaudeamus, Editura Curtea Veche a lansat un important instrument educativ, menit să ne dea de gândit: albumul documentar fotografic Pogromul de la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prin juxtapunere, într-o ordine halucinată, bulversantă. Acest discurs spart, de tip neosuprarealist, nu vizează, ca finalitate programatică, producerea unui șoc la lectură (avangardist) sau hibridizarea (optzecistă) a spațiului poematic, ci urmează doar logica (ilogică) a producerii revelației poetice. Totul țâșnește dintr-o emoție vizionară, pe care autorul încearcă să o reprezinte printr-un fel de derealizare-obiectivare, într-un scenariu labirintic, din care, de obicei în versul sau versurile finale, se desprinde, fulgurantă, viziunea. Jurnalul din Carnete maro (I-II, 2001-2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
aramă / vine din turnătoria / verii, să-l luam în seamă. // Zgomotos ca o reptilă / Printre vreascuri se avântă, / să arate că-i din lumea / celor ce nu prea cuvântă." (Lucian Blaga, Cărăbușul de aramă) (c) "O tânără rotofeie și drăgălașă țâșni deodată din căsuța cu pricina și li se alătură drumețelor noastre. Fetița se ridică și porni în urma femeilor, care se apucară să discute cu însuflețire, forfecând pe toți locuitorii cătunului și pe cei din împrejurimi." (Yohanna Spyri, Heidi, fetița munților
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tâlc. Improvizarea unui ospăț în plină stradă, din ceea ce nevoiașii dintr-o localitate aruncă în oală peste un bolovan pus la fiert, exemplifică urmările benefice ale oricărui act de solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită din două pietre lovite una de alta învederează puterea de nebiruit a minții omenești (Revolta dobitoacelor). Supraviețuiri ale arhaicului se întâlnesc îndeosebi în povestirile al căror epos se făurește în climatul primitivității, în păduri, în munți, în medii pastorale, mănăstirești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
începutul. în același timp și ne găsim acum în fața unui al doilea prag scriitorul începe să scrie în mod spontan pe fragmente, accidental, prin influență culturală, prin practicarea limbii de adopțiune mai ales direct în limba franceză. Acest text care țâșnește este imprimat în italice. Și iată-l pe Dumitru Țepeneag călare pe două limbi. Cum se descurcă? După toate aparențele foarte bine. El a pus în mișcare un nou mecanism și se supune lui de bună voie. Cu emoție, surpriză
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de un fel de ciulama specială, priviți atâți trecători murdari până la ceafă de noroi, stropiți de automobile ca de stropitori, abia târându-și paltoanele și galoșii [...] De zece ori omul coboară de pe trotuar ca să ocolească o groapă cu apă și țâșnește din nou imediat sus ca să nu-l strivească vreun automobil"4. Străzile pavate și luminate, bulevardele largi, clădirile impozante, cafenelele boeme sau magazinele cu fațade occidentale contrastau puternic cu periferiile cu străzi desfundate și case ponosite. Sugestiv în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pe unitatea de timp și spațiu a imaginii. Stansbury O’Donnell nuanțează și el ideea de monoscenic prin referirea la o altă reprezentare a lui Polyphemos, în care doi bărbați au țintit cu o creangă uriașă ochiul ciclopului din care țâșnesc stropi de sânge. S-ar putea presupune că unul este Ulise, sau că Ulise apare într-o altă zonă de pe suprafața vasului care nu este accesibilă privirii. Aceste detalii, unele explicite, altele implicite, aparțin unui singur moment temporal și sunt
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
un flipchart și un marker. Trebuia să fie foarte atent la ce spunea pentru că erau foarte rapizi în a înțelege și subliniau imediat dificultățile, problemele etc. B.C. Era ca un examen. H.A. Era un adevărat examen. După bu-fet, criticile, sugestiile țîșneau din toate direcțiile. B.C. Credeți că aceste întîlniri au influențat mult conținutul cărților publicate de membrii Grupului celor Zece? H.A. Cred că aceste cărți ar fi fost scrise oricum, dar conținutul lor ar fi fost diferit, fără îndoială. Personalitățile prezente
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
foarte inteligenți, obișnuiți să-și folosească inteligența pentru propria plăcere, nu neapărat pentru a străluci. Mediul era subversiv, adică riscam mereu, orice-am fi făcut, să fim chemați la ordine. Ce era diabolic era ideea că din ciocnirea spiritelor putea țâșni ceva care să ducă spre real. Or, asta nu e adevărat. Nu se poate porni de la un schimb de idei și reintra în contact cu o realitate, oricare ar fi aceasta. Întâlnești tot idei. La nivelul discursului, mulți au impresia
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
muzică, prezența unui semiton în tr-o structură olimpiană, majoră, care riscă să devină plictisitoare, introduce acea notă originală și tulburătoare care, departe de a sfă rîma armonia de ansamblu, o înnobilează. După o revărsare de cuvinte care se rotesc și țîșnesc de peste tot, Marius Popescu aruncă cîte o frază precum: Lucrul cel mai supărător e că trebuie să folosim cuvinte pentru a demonstra inutilitatea cuvintelor."( La Symphonie du loup) Sau, dacă este vreodată întrebat, cu prețiozitate, despre "adevărul cuvintelor", are un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dintre politic și literatură medievală se află în poezia trubadurilor. Desigur, e vorba de o poezie de dragoste, originală și rafinată, ba mai mult de atît, de o transpunere poetică a unei filosofii și mistici eretice, sîmbure din care va țîșni ulterior Renașterea europeană. Dar dincolo de aceste aspecte, era și o poezie înscrisă într-un joc social, în spațiul curților senioriale meridionale, pînă în Catalunia, Castilia sau Sicilia, unde miile de poeme cîntate de trubaduri se constituiau în tot atîtea răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în vîrtejul lor creator lumea întreagă, modificîndu-i perspectivele estetice, fundamentele sociale, ideologice, psihologice? În lipsa unei inventivități reale, reciclarea aceasta culturală ar putea fi creatoare în alt plan, pe un nivel secund nu dînd naștere unor noi obiecte, dar făcînd să țîșnească sensuri diferite, în virtutea interpretărilor și reaproprierilor. Rescrierea este un procedeu literar cunoscut de multă vreme, care și-a atins apogeul în epoca Renașterii și care constă în elaborarea unei noi versiuni a unui text deja existent. În vremea sa, Racine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
depășea ca ființă individulă și care ținea tocmai de acel mister adesea evocat. Fie o viață salvată, dar singur, cu remușcarea unui sacrificiu inutil cel al surorii sale -, fie o fidelitate față de sine care să sfarme "conștiința nefericită" pentru a țîșni spre altceva. Ce importanță are dacă găsim sau nu un termen pentru a defini acest altceva, ce importanță are pînă la urmă răspunsul la întrebarea retorică a lui Lupasco : ce voia, oare, acest Om ? A înțelege e secundar, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ferrari e cu totul particular; avem în mînă un construct romanesc alunecos, pentru că aparent extrem de solid, avînd în vedere parcursul intelectual al autorului, dar în fapt fugace, schimbător, "cuantic", aprinzîndu-se într-o parte pentru a se stinge discret și a țîșni unde te aștepti mai puțin, acoperind aventuros cam tot secolul XX, sărind prin generații diferite, prin întîmplări evanescente, a căror înlănțuire cumva haotică, la o primă vedere argumentează în fond firescul nașterii și dispariției umane, odată cu cea a lumilor. Cheia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Garçonnière / Garsoniera) care a beneficiat de o zvonistică binevoitoare și s-a vîndut ca pîinea caldă, sau pe misteriosul Raphaël Jérusalmy (La Confrérie des chasseurs de livres / Confreria vînătorilor de cărți) și, desigur, mulți alți autori talentați care pot oricînd țîșni în fața consacraților. Printre numeroasele trăsături ce individualizeaza piața franceză de carte, dincolo de febrilitatea și tensiunile ce însoțesc decernările de premii, se află și o mare flexibilitate, o curiozitate eclectică și o deschidere spre necunoscut, ba chiar o foame de neprevăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cea în care a strălucit Cioran, doar că aici totul e o chestiune de link-uri și că răstoarnă în același timp reprezentarea de sine, relația cu ceilalți, raportul cu spațiul și timpul. Dar îndeosebi, relația cu sine: identitățile multiple țîșnesc aproape firesc Marie Saint-Aubain anunță pe toată lumea că urmează să se sinucidă, fără ca asta să producă vreo emoție reală, ceea ce o aruncă în ghearele îndoielii existențiale. Cine este ea? Cine este acel eu care vorbește? O adolescentă normală într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spiritului aceste consecințe ascunse ale acțiunilor umane pe care ochiul trupului nu le vede. Da, risipa lui Mondor are efecte vizibile în toate privințele: fiecare poate vedea berlinele, landourile, faetoanele sale, picturile ușor afectate de pe plafoane, covoarele bogate, lumina care țâșnește din locuința sa. Toată lumea știe că armăsarii săi pur-sânge aleargă pe turf. Dineurile de la locuința sa din Paris opresc în loc mulțimea pe bulevard și se zice: Iată un om brav, care, nu numai că nu rezervă nimic din venituri, dar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mescioara mea, cu vinișorul meu...") se transformă aiurea în bufonerie. Eliade parodiază cu plăcere pronunția victimelor sale, a dascălului ardelean, a cutărui căuzaș peltic, a lui C. A. Rosetti, "poețoiul" cu ochii "mai boboșați decât ai unui broscoi uriaș". Ocările țâșnesc negre, într-o retorică gâlgâitoare, cu o ură așa de materială încît pamfletul devine un poem al mâniei. Eliade țintea către o Comedie divină ce avea să pună pe scenă "toate duhoarele infernale răsculîndu-se asupra genurilor și virtuților cerești", pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chincite jos cântă sârba și bat din palme. În cele din urmă Alecu trage cu pușca, având grijă să privească pe geam "încotro sunt întinse picioarele Ioanei și să tragă cu pușca în dreptul lor", spunând și câteva cuvinte magice: "- Cum țâșnește glontele din peșcă așa să țâșnească copilul din bur-ta Ioanei! Așa să deie Dumnezeu!" Proza lubrică a Luciei Demetrius e fără valoare. Profira Sadoveanu a medelenizat propria copilărie, bogată în inimitabile ștrengării. Alte scriitoare: Sanda Movilă, Sidonia Dragușanu, Ioana
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din palme. În cele din urmă Alecu trage cu pușca, având grijă să privească pe geam "încotro sunt întinse picioarele Ioanei și să tragă cu pușca în dreptul lor", spunând și câteva cuvinte magice: "- Cum țâșnește glontele din peșcă așa să țâșnească copilul din bur-ta Ioanei! Așa să deie Dumnezeu!" Proza lubrică a Luciei Demetrius e fără valoare. Profira Sadoveanu a medelenizat propria copilărie, bogată în inimitabile ștrengării. Alte scriitoare: Sanda Movilă, Sidonia Dragușanu, Ioana Postelnicu, Cella Serghi. POEZIA PROFESIUNILOR În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]