60,912 matches
-
mai multă căldură toridă în subiectul epic și în scriitură ca în romanele lui Paul Georgescu și nicăieri această condiție atmosferică nu contează mai mult. Iau ca exemplu romanul Vara baroc (1980). Cum începe narațiunea? Profesorul și ziaristul Gabriel Dimancea, așezat în "culcușul său încins", este vizitat în orășelul sudic Platonești, din Bărăgan, de arendașul Maltezi, care îi aduce drept plocon două știuci, un mușchiuleț de porc și carne de berbec dobrogean. Când se întâmplă toate acestea și cele care urmează
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
un maestru de ceremonii, magister ludi, interpretat excelent de Pascal Boguard, care rostește frazele cheie și marchează fiecare moment esențial al jocului. În fundal, patronii așteaptă compact deznodămîntul. La rîndul lor, jucătorii aflați în lumina prăfoasă urmăresc aprinderea becului obsedant, așezați în cerc după ce numerele lor au fost trase la sorți, fiecare cu pistolul în ceafa celuilalt. Zgomotul percuției nu este spectaculos, asemeni unor marionete părăsite de al lor master of puppets, corpurile se prăbușesc cuminte pe podea și supraviețuitorii pot
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
experimentează expresii alternative și coduri noi de comunicare. în această categorie a artistului polimorf, situat la încrucișarea drumurilor estetice greu de conciliat, a mentalităților diferite, a somațiilor morale contradictorii, a opțiunilor imposibile și, finalmente, chiar a unor lumi diferite, se așază personalitatea și opera lui Bata Marianov. Stabilit de aproape două decenii în Germania, după ce își identificase un loc propriu în sculptura contemporană românească, el n-a mai revenit în România decît după 1990. în toată această perioadă sculptorul a lucrat
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
literar. Cu sau fără inspirație, poemul zilnic trebuie scris, așa cum trebuie făcută rugăciunea de fiecare seară: "să scrii în fiecare zi/ iată un mod de a te ruga/ a trecut o zi/ și nu ți-ai scris pagina// memento mori/ așază-te și scrie/ oriunde oricând// nu aștepta inspirația/ fă-ți zilnic rugăciunea/ îți strigă Stendhal" (p. 98). Filosofia de viață a Irinei Mavrodin e simplă și veche de când lumea. Carpe diem, cu multiplele sale variante literare, de la rubayatele lui Omar
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
exersându-se în continuare cu virtuozitate: "Doamna Iliescu vorbea cu gesturi scurte scoțându-și adesea din mânecă batista cu chenare negre cu care la un moment dat atinse trandafirii de pe birou și o petală căzu lângă vasul în care erau așezați, când aruncân-du-și ochii din întâmplare pe oglindă Matei văzu în încăperea cealaltă, la care ședea cu spatele, o femeie într-o rochie vișinie, mată, cu părul negru înfoiat și coborând astfel pe ceafă, trecând repede, ușoară. Purta în mână o
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
că vietatea sau mașinăria poate să zboare. După primele două volume, cititorii lui Cărtărescu au așteptat cu multă curiozitate finalul, unii sceptici, alții încrezători. Aripa dreaptă le dă dreptate celor din urmă. Este cel mai bun volum al trilogiei. Simetric așezată față de aripa stângă, legată strâns de corp, aripa dreaptă face ca fluturele, care stătea așteptând pe pământ, să-și ia zborul cu o simplă bătaie de aripi literare. Deși cartea se apropie de 600 de pagini, farmecul sau descântecul frazelor
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
comediile, ci un fel de neo-momente și schițe cuprinde volumul din 1990, de la editura Eminescu (reeditarea unuia din '45, de la Universul), Doresc ca micili mele rîndulețe... * Ale vieții valuri. Prima jumătate de titlu are ecouri de poezie începătoare și se așază în capul unor texte despre oameni care tatonează viața, așa cum Văcăreștii tatonau literatura. Ce văd, și ce înțeleg din ce văd, se apucă, stîngaci, să scrie. Stilul este al Leancăi Văduva, amestecat, șovăind între o gramatică stăpînită cu lacune și
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
bine. Măcar în intenție. De-o parte, un teanc înalt cu cărți de la Polirom. Imediat lângă ele, un teanc la fel de înalt, de la Humanitas. Al treilea e compus din cărți de la edituri diverse, într-o ordine care-mi scapă. Le-am așezat, probabil, după cum le-am primit sau cumpărat. De cealaltă parte, patru turnuri înalte de celuloză. Tot "polirom"-uri, tot "humanitas"-uri, dar și o grămadă de cărți în engleză. Una din ele mă terorizează de câteva luni: "Against the Day
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
arderea pădurilor - toate sintetizabile în tendința vizibilă a ocupanților de devastare a Basarabiei. Copilul trăiește și mai acut decât cei maturi această experiență: el pătimește altfel, pentru el devastarea Basarabiei este echivalentă cu devastarea paradisului imaginar al copilăriei. De fapt, așezat în raza de influență a vicisitudinilor istoriei, copilul n-a apucat să-și constituie un sentiment paradisiac al existenței. Inocența lui este supusă fără menajamente experienței durerii și traversează copilăria ca pe un infern nemeritat. Autorul la maturitate (atunci când scrie
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
toaletă delabrată, insalubră, sordidă, rece, uitată de timp, dar folosită încă de oameni. Buda asta este pentru două ore locul în care disperarea este instalată cu surle și trîmbițe. Este locul în care absurdul, grotescul, umilința și ridicolul s-au așezat comod. Nu sînt deranjate cîtuși de puțin de frig, de mirosuri, de mizerie, de insalubru. Ruina aceasta găzduiește, în fapt, cîteva ruine sufletești, povești ca ale fiecăruia dintre noi, profund umane, dezarmant de adevărate. Ce vreau să spun de la început
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
a fost cea dintîi și definitorie cale, care l-a orientat din prima tinerețe pînă la cei 80 de ani trecuți, cînd tot meșterea ceva la un amplu poem", dar adaugă: "Deocamdată, istoricii literari, pe urmele lui G. Călinescu, îl așază între poeți ortodocși ai revistei "Gîndirea". Deocamdată, întrucît Sterian este încă superficial cunoscut..."8 Se subînțelege că încadrarea respectivă e doar parțial corectă, ca și judecata de valoare. Cei doi exegeți propun, prin urmare, două viziuni asupra personalității respective, implicit
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
Cristian Teodorescu Mi-e rușine să văd pensionari cerșind. Mi-e rușine de cozile la care se așează bătrînii la farmacii, dar cel mai mult mi-e rușine de aerul lor înfrînt și umil, pe stradă. Așa că în ciuda prognozei FMI, că mărirea pensiilor ar putea face mai mult rău decît bine economiei românești și românilor, prefer acest risc
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
furia potopului și felul ăla de a ploua, tare și zgomotos, te obliga să nu faci nimic, doar să ai ochi pentru singurătatea apăsătoare. Totuși marea se liniștise puțin. Abia o atingeam. Nu era o mare de băi văratice. Ne așezaserăm pe prima treaptă a prispei. Era o ușă voluntară. Veșnic leneșă, se închidea și deschidea după cum i se năzărea, străină de trecerea noastră prin ea. Ușa nu avea cheie și oricine putea veni aici, să intre în casa noastră, întrerupându
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Wilson. Mă acopăr cu ceașaful. E cald și cearșaful e ud. Să audă dintr-un capăt în altul, în El Valle, în La Boca sau în Bahía Negra. Să audă toată lumea. De ce spui asta, zic. În după-amiaza asta s-a așezat din nou pe o treaptă a prispei. Mă cheamă lângă el, dar continuă să vorbească tare. Zice: Prietenul meu, ziaristul Lucas, cel căruia îi zicem "Slăbănogul" e și el osândit. Suntem mulți, bărbați, femei, chiar și copii cei care o să
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
și femei, cunoscute până în ziua de azi. A vorbit așa de tare încât am crezut că negresa Aida putea auzi ce vorbeam. Și-a șters trupul cu prosopul pe care-l avea mereu la îndemână și a venit să se așeze lângă mine. Eu eram acolo tot publicul lui și îi plăcea ca declarațiile făcute să aibă impact. A zis: Trăim pe un continent unde n-a fost nicicând atâta mizerie și disperare ca acum. Wilson voia să mă convingă de
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
până unde ideea asta, dar în general era de acord. Nu mă lăsa niciodată să-i citesc paginile manuscrisului. I-am repetat că un om care are puțină minte nu scrie la o mașină așa de veche. Dar îl vedeam așezat la mașina de scris și mă simțeam liniștită. Îmi spunea că țăcănitul clapelor mașinii de scris îl ajuta să-și construiască intriga. Citea vocalizând fiecare literă, de parcă fiecare frază ar fi inițiat o literatură. Ca ziarist scrisese despre traficanții de
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
acela peste un an de zile nu va mai fi. "Ghinion!" îmi cade în cap, ca o ghilotină, cinismul din spatele ghișeului suspendat deasupra oamenilor, deasupra logicii, al bunului simț, al umanului, deasupra neputințelor noastre de zi cu zi. Ies, mă așez pe o bordură și plîng. Pe lîngă mine trec "căpșunarii", cei care au primit viza și vor pleca în Spania. Cît de curînd. Nu peste un an. Încotro să o iau?
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
antologie de editor decât una de autor? Să vă aduc oare aminte că regula gazetăriei literare impune - din șapte-n șapte zile - și cărți care n-au ce căuta în vreun top valoric, dar pe care stricta acoperire istorică le așază în paginile unui volum cu vedere dincolo de '89? Cinci ani și mai bine au trecut din momentul în care Dan C. Mihăilescu înțelegea - cu nonșalanța pe care o practică excelent - cum literatura se debarasează, treptat, de pomelnicele convenabile și împăciuitoriste
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
Satana, Pali Vecsei sau de cei trei prieteni ai lui Iov, interpretați de Florin Coșuleț, Cătălin Pătru și Adrian Neacșu. Ei toți au evoluat pe un strat de bulgări de pământ (artificial), într-un spațiu închis cu pereți înalți. Spectatorii, așezați pe câte un scaun în afara pereților, priveau, prin niște fante decupate la nivelul ochilor fiecăruia, la ceea ce se petrecea dincolo, adică limpede în altă lume, aceea în care, cândva, Iov și-a strigat nevinovăția și a cerut să i se
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
prieten de-al lui pierduse un manuscris - apoi "a petrecut ani în șir ca să refacă, să-și reamintească, să rescrie... și, credeți-mă, nu a fost o plăcere". Cu burta plină de ceai fierbinte, cu lopețile pe genunchi, ne-am așezat pe marginea drumului așteptând camionul gunoierilor. Încercam să citesc un Proust împrumutat de la Terence, dar necazurile Albertinei mă lăsau rece și de altfel șoseaua oferea, în ziua aceea, multe alte distracții. Era ziua națională a Pakistanului; o mulțime la patru
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
conserve ruginite. Se fereau cu țopăieli caraghioase, apoi, neînțelegând înverșunarea noastră, își strângeau aripile și întindeau spre noi gâturile golașe și vinete. Ne-am năpustit urlând și agitând lopețile. Vulturii s-au înălțat cu o fâlfâire de cearșafuri murdare și, așezându-se ceva mai departe, ne-au privit cum lucram. Văzute de aproape, gunoaiele trădau, în mod ciudat, sărăcia; prelevări succesive - servitori, culegători de zdrențe, cerșetori infirmi, câini, corbi - luaseră caimacul. Timbrele, chiștoacele, chewing-gumul, bucățile de lemn dispăruseră, fericindu-i pe
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Această melancolie luminoasă îi vrăjea pe beluci. Saadik venea întruna să ne umple paharele, arătându-ne de la cine venea tratația: moșnegi curăței care se înclinau, la masa lor, cu mâna pe inimă. Se pornise un pic de vânt; armeanca se așezase ștergându-și lacrimile cu o palmă îngălată. Saki Bar era tot numai suspine de plăcere, bărbi îngrijite, turbane noi și picioare răcorite. Dacă nu ar fi fost mirosul, aș fi putut să uit ziua aceea. Însă cu tot săpunul, dușul
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
să moară, să putrezească, să fie uitat. Braganza nu l-ar fi primit; Terence însă l-a poftit înăuntru și i-a dat un pahar. Stând pe vine în mijlocul curții, muzicantul și-a pregătit instrumentul. Mâna stângă mișca ușor burduful așezat pe o parte, în timp ce dreapta, o labă mare arsă de soare, se plimba pe claviatura micuță de două octave. Muzica - misterioasă, insinuantă, ezitantă - abia acoperea gâfâitul burdufului; fraze suspendate, crâmpeie de melodie răzlețe sau - când degetele groase apăsau două clape
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
a emigrat în Occident de destulă vreme pentru a experimenta pe propria piele viața "de-a curmezișul", pentru a descoperi că, de multe ori, năzdrăvănia, gluma, sarcasmul și satira sunt leacurile cele mai potrivite pentru pararea prejudecăților. Cânticele mârlănești îl așează pe acest - după vârstă - "clasic al optzeciștilor" direct în centrul atenției - o atenție conferită nu în ultimul rând de eticheta "educațională". Teoretic, cartea e consacrată copiilor, dar desigur ea e în egală măsură pentru tinerii care de mult nu mai
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
scenă un supererou al volanului, Kowalski, care conduce tot un Dodge Challenger și cu care se identifică, probabil, și Stuntman Mike. După ce împrumută mașina pentru un test drive, fetele fixează două curele în geamul portierelor și, cu ajutorul lor, Zoe se așază pe capotă gustînd periculos farmecul vitezei. Este momentul apariției lui Stuntman Mike, care transformă distracția într-o cursă a morții. Duelul spectaculos durează minute în șir, cu Zoe agățată de capota Dodge-ului, înainte de a fi proiectată în niște tufișuri. Fetele
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]