9,352 matches
-
în care se naște, pe durata "anilor impresionabili" (impressionable years). Sistemul său nervos nu este stereotipizat ci deschis, iar riturile sunt formele acestor inoculări. Mitul, în această schemă, este suportul mintal al ritului, care este transpunerea fizică a celui dintâi. "Absorbind miturile grupului său social și participând la rituri, tânărul este structurat în acord cu mediul său social și natural, și transformat dint-un produs natural amorf, născut prematur, într-un membru definit și competent al unei ordini sociale specifice, eficient funcționale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
bine și pe o linie dreaptă. Lipsită de orice podoabă vegetală, capitala Yucatănului își etala pretutindeni singurul lux posibil în acel ținut: piatra. Mereu aceeași. Cenușie, poroasă, ca în vechile statui. Pașii sunau pe străzi ca pe coridoare. Nimic nu absorbea zgomotele, nu le atenua. Ziua, soarele ardea nestingherit zidurile caselor, mai degrabă modeste, neapărate de nimic. Atunci, până și umbra era fierbinte. Seara, lumea se înghesuia pe trotuare, căci zidurile încinse n-avuseseră timp să se răcorească. Și, treptat, febra
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
duhoarea 160 plantelor cadaverice îmi întunecau tot mai mult conștiința. Mă aflam încă la o distanță uriașă de soare, când acesta, pe neașteptate, emise către mine un filament orbitor, un tentacul de flacără, care m-a înglobat și m-a absorbit în aurul pur, imaterial, din adânc. Eram, da, în Cartea atâta visată, eram Prințul-Spermie gata să-și îmbrățișeze Prințesa-Ovul în cerul pur al Celei-mai-frumoase-pouești-de-dragoste, în nunta totală, în adevărul ultim și orbitor. Lava dumnezeiască mi-a ars într-o clipă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
noștri, chiar dacă s-ar picta numai pronaosul și restul picturii ar rămâne neatinsă, tu știi cum am conceput eu totul, încă din pridvor cei ce intră în biserică trebuie să simtă ceva, ceva viu și puternic, o forță care-i absoarbe înlăuntru, pictura de pe perete să nu le dea pace, să-i neliniștească atât pe credincioși cât și pe cei fără credință, știi că pictura mea nu-i o pictură comodă, în biserica mea nimeni n-are voie să închidă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
labele și rămâne încordată le pândă, marele ospăț abia urmează! Cu pasul meu iute depășesc pâlcuri de oameni și dincolo de zgomotul lumesc al mașinilor, al vocilor, al pașilor de om aud tăcerea copleșitoare a văilor, ca o pompă ce mă absoarbe cu o putere căreia abia pot să-i rezist, prin pădurea tânără de mesteceni ce nu-mi ajung nici până la umeri, puieți plantați recent probabil, și-n fața mea se deschide întunecoasă pădurea de foioase, cu copaci uriași ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Craiginches, Închisoarea cu ziduri groase aflată la o aruncătură de băț de casă. Elisabeth Erskine acceptă cana cu ceai cu lapte de la prietena ei, Însă mâinile Îi tremurau atât de tare Încât lichidul dădea pe dinafară. Privi cum picăturile se absorbeau În covorul albastru-deschis. — Ăăă... Se opri și Își trase nasul. Nu aveți vreo țigară, nu? Eu... Eu m-am lăsat când am rămas Însărcinată cu Richie... — Îmi pare rău, răspunse Logan, și eu a trebuit să mă las. Se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de cinci ani. În regulă, fiecare poză de pe perete Îi arată pe cei trei ca și cum s-ar distra de minune, dar oamenii nu au tendința să pună În sufragerie poze cu vânătăi, arsuri de țigară sau oase rupte. Logan era absorbit mai ales de o poză făcută undeva pe o plajă Însorită, În care toți erau În costum de baie și zâmbeau În direcția camerei. Silueta mamei Îți tăia respirația, mai ales Într-o pereche de bikini verzi. Chiar cu cicatricea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
știut nimic de el. Mângâindu-și fiul - care-și pusese capul pe genunchii ei, ca atunci când era mic -, îi spuse că era foarte tânăr și că putea să scape de Mașteră și de Tiberius numai prefăcându-se: să pară prostuț, absorbit de jocuri frivole, inofensiv. Asemenea bătrânului unchi Claudius, fricosul legendar al familiei. Numai așa aveau să-l lase să trăiască, poate chiar confortabil, fiindcă în ochii tuturor ar fi fost o dovadă a clemenței și bunătății lor. Gajus o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un al doilea Tiberius.“ Toți știau că în averea aceea enormă, aproape cu neputință de evaluat, se uniseră treptat bogățiile lui Augustus, numeroasele proprietăți confiscate de la Marcus Antonius și de la partizanii lui înfrânți, inepuizabilele venituri din provincia Aegyptus. „Dar au absorbit în mod rușinos până și proprietățile Juliei, care a murit în mizerie la Rhegium, și pe cele ale prietenilor ei“, strigară. „Au adăugat bunurile celor condamnați de legea De majestate, bogățiile confiscate de la Agrippina și de la fiii ei uciși, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să fie declarat nevalabil. Debusolați, senatorii discutară un timp, apoi, privind spre manevrele cohortelor pretoriene și spre mulțimea care, din toate regiones ale orașului, venea să umple Forumul, confirmară că testamentul nu era valabil. Imensa avere a zgârcitului Tiberius fu absorbită printre bunurile imperiale - prin urmare, îi revenea în întregime viitorului împărat. Nepotul adolescent nu primea nimic, iar scena politică era pustie. Acum, cei șase sute de senatori, cei mai de seamă paznici ai Republicii, trebuiau să-l aleagă pe cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spontan pe Palatinus, aclamând evitarea pericolului și moartea trădătorului. Nu la fel se întâmplă cu magistrații, preoții și optimates, care descoperiră înspăimântați că tânărul Împărat era un om complet diferit de ceea ce se povestise până în urmă cu o zi. Băiatul absorbit de lectură, care urca nesigur pe scara Villei Jovis, era închis în sine, avea o mare putere de disimulare și multe secrete, lua decizii fulgerătoare. Și pe când el era încă tulburat de gândul la cei morți - „s-a întâmplat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privesc spre un punct îndepărtat. Concentrarea e trădată de ridurile dintre sprâncene și de încordarea mușchilor sub piele. Cruda și longeviva Livia, Maștera, care i-a facilitat drumul spre putere fiului său, Tiberius, avea o față ascuțită, cu buzele strânse, absorbită de lungile meditații, o piptănătură rigidă și compactă, lipsită de rafinament; ochii ei privesc fără să vadă. Întâlnim din nou chipul Agrippinei, extraordinar de frumos. Este pieptănată altfel decât celelalte femei celebre din familia sa: părul este împărțit lejer, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și care sunt aici ca să poți tu să te bucuri de faptul că exiști și mă privești Încordat ca să te Încredințezi că exiști“. Desigur că el, Leonardo, a trecut atât de mult din sine În textul tabloului și a fost absorbit În așa măsură de conștiința acestui transfer, Încât ne somează din ramă să luăm cunoștință cu gravitate de această descoperire a sa. Arta mare ne ajută să simțim mai intens bucuria că trăim. Din „Cina cea de taină“ izbucnește violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bibliotecă, o idee și mă plimb doar cu ea pe străzi. Atunci nu văd pe nimeni. Mulți colegi mă Înjură crezând că mă fac că nu-i văd. Efectiv nu-i văd, chiar dacă trec la un pas de mine. Sunt absorbit lăuntric. Atunci mă simt cel mai liber. Mă simt puternic. Orice politețe inutilă mă Îndepărtează de ceea ce sunt eu În acea clipă. De ce A. nu vrea să Înțeleagă că n-am timp? De ce ceilalți nu Înțeleg un lucru atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
declamă cu vervă studiată rolul său de actor extraordinar. Aerul se Îngreunează de corpusculii ideilor scăpărând de acute tensiuni; uit de orice și mă cufund În această stare euforică. Sunt aspirat de geniul buretos al lui Călinescu, care parcă ne absoarbe pe toți, scoțându-ne din materialitatea clipei, ridicându-ne din condiția fenomenală și purtându-ne spre imponderabilitatea spiritului. Mă uit În jur. Iată-i striviți În masa amorfă chiar și pe unii dintre adversarii săi de ieri și de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am Înțeles nimic, dar era atâta energie În acest mod de a fi, că nu găseam o satisfacție mai mare decât aceea de a mă reflecta În ochii Marinei, de a Întârzia În striurile mov ale pupilelor ei, deschise lăuntric, absorbindu-mă ca Într-un abis amețitor. Ce curioasă mi se părea situația, dar cât de bucuros eram În același timp că eu pot să stau așa fără nici un motiv și să mă cufund În fântânile ochilor ei. Tocmai acea totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire de oase Mirosul greu e mortăciune să-l stoarcem din vorbe măcar. Să ne-noim În vorbele noi, numai ale noastre, Fără să ne sinchisim de scârna neiertătoarei materii... 27.09.1960 Tot ce-ndrugi despre viață, nemuritorule, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
său Soarele căzând spre lucruri domestice să-l lege-n lanțuri, Să nu scape ziua prea repede spre Întuneric Foarfecele timpului taie-n carnea materiei riduri gigantice, Visele nu pot astupa mlaștinile ce zac În sângele nostru Orice scâncet l-absorb aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup, se sfărâmă pline de viermi Ce colcăie grași-ntre idei și concepte putrede. Se lăbărțează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
altădată. Realitatea mea de atunci nu se suprapune peste realitatea mea de acum; nu există decât iluzia că se poate spune același lucru despre aceeași Întâmplare cu aceleași cuvinte, dar noi nu trăim decât În instanța gestului; imediat ce aerul a absorbit mișcarea reală, imediat ce ochiul a transformat-o În material de arhivă, aceasta nu mai există. Rămâne doar cuvântul care o preia, falsificând-o pe măsură ce o povestește. Un jurnal este autentic numai dacă se scrie simultan cu actio; orice discurs trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a ființei sale mi s-a transmis: pot s-o ating cu mâna, cu răsuflarea; acea ființă care numai către mine se deschide sinceră, scrisul fiind mult mai mult decât vorbele rostite, care durează numai cât vibrează aerul ce le absoarbe fulgerător; aceasta fiind chiar dovada, rimanența materială a Întâlnirii noastre concrete; el e acel martor fără de care existența nu este posibilă, noi jalonăm acești martori (Îndosariind scrisorile) de-a lungul diverselor etape traversate și, astfel, mergem Înainte: continuăm să trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Autor al „epocii experimentaliste“, cum singur o numește, Marin Mincu afirmă că romancierul ei „nu mai recurge la o singură modalitate narativă; el schimbă continuu perspectivele și registrele spre a fi mereu În miezul realului și a reușit să-l absoarbă În discursul său. Pulverizarea perspectivei narative are o justificare precisă; astfel, sondajele devin paradigmatice, capătă adâncime apropiindu-se de rezultatele poesiei“ (idem., p. 15). Surprinzător pentru un romancier cu program și mai ales pentru un critic-teoretician, Marin Mincu reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mirosul de pământ umed gâdilându-i nările. Donny începuse să alerge ușor pe aleea întunecată, încadrată de narcise, magnolii și lilieci. Prima zi adevărată de primăvară. Pentru o jumătate de oră nu au făcut altceva decât să meargă în jurul lacului, absorbiți de acea conexiune stranie dintre două creaturi diferite, dar complementare, fiecare din ele puternică și inteligentă în felul ei. Încercă și un galop sănătos pe o distanță scurtă, iar apoi încetini până la trap pentru a străbate curbele din partea de nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
șamanii cu care s-a confruntat. Asta nu l-a împiedicat însă să fie aproape de a muri. Nu-ți face griji. Mă voi asigura că nu ți se va întâmpla nimic. Dar nu a fost așa. A fost atât de absorbită de Magician și de faptele sale încât a neglijat-o aproape total pe tânăra fată. Nu, Rhyme, nu ai dreptate, există și morți de care nu poți scăpa. Această tragedie o va urmări pentru totdeauna. Apoi se gândi că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vocea de la capătul celălalt. Unicul răspuns: iluzionsimul. - Poftim? întrebă de data acesta Rhyme. - Da, la asta se reduceau prietenii lui, locurile în care îi plăcea să meargă, hobby-urile. Înțelegeți ce spun? Nu exista nimic altceva pentru el. Era total absorbit de profesia lui. Sachs mai încercă o dată: - Bine, dar despre atitudinea lui față de ceilalți oameni? Concepția despre viață? O pauză lungă. - 50 de minute, de două ori pe săptămână, timp de trei ani, am încercat să îmi dau seama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aerului. Sachs simțea că nu mai poate respira, iar presiunea corpurilor pe pieptul ei amenința să îi oprească activitatea inimii. Claustrofobia - una din cele mai mari temeri pe care ea le avea - își încleștase mâinile în jurul ei, simțindu-se deodată absorbită într-o senzație puternică de captivitate. Dacă te miști, nu te pot prinde... Dar ea nu se putea mișca. Era ținută pe loc de acea masă sufocantă de trupuri puternice și umede, care deja nu mai aparțineau speciei umane; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]