6,323 matches
-
a-l compromite. Și ocazia nu a întârziat să apară pentru că două persoane din străinătate au cerut găzduire pentru o noapte la biserica respectivă. Conform legislației, preotul avea datoria să declare la Miliție acest lucru. Dar procedura era atât de absurdă încât ar fi generat verificări amănunțite, preotul trebuind să-i convingă pe milițieni că nu se cunoștea cu oaspeții și că vizita lor a fost o pură întâmplare. Așadar, preotul a ales să nu declare nimic. Dar informatorul veghea conștiincios
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
pieptul său nu se află acolo doar pentru a atesta miraculoasa vizită nocturnă a unor prezențe invizibile, ci și pentru a spori misterul: textul pergamentului, descifrat abia la sfârșitul piesei de către un prezicător, este deocamdată cu desăvârșire obscur. O aiureală absurdă sau ceva imposibil de explicat? Nu întâmplător, cuvântul rostit de Cymbeline atunci când prezicătorul își încheie interpretarea va fi același methought („așa s-ar părea...”), cuvânt împrumutat încă o dată din vocabularul asemănării, cuvânt esențial în definirea aparițiilor efective din vis. Miracol
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
variație a prețurilor și implicit a puterii de cumpărare a monedei, fapt ce dezvăluie o limită a etalonului monetar ca unitate de măsură sau de cont, și anume caracterul său instabil. Din acest considerent, nominalismul monetar poate fi o ipoteză absurdă, chiar periculoasă în anumite situații, deoarece creșterea de prețuri poate să antreneze o creștere iluzorie a rezultatului, care conduce la exagerarea impozitului pe profit și la distribuirea de beneficii fictive. În plan teoretic s-au făcut numeroase eforturi în căutarea
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
evaluările naționale vor deveni caduce. În principiu, fiecare universitate poate recruta studenți pornind de la repere și competențe diferite. Examenul împrumută ceva din Judecata de Apoi, care se consumă o singură dată, fără „înfățișări” sau înscenări prealabile, fără „fentări” sau simulări absurde! Temă Invocați câte patru avantaje și prejudicii ale simulării unui examen național, după cum ați putut constata din experiența dumneavoastră de organizatori sau evaluatori. 1.6. Examenele și învățământul paraleltc "1.6. Examenele și învățământul paralel" Pentru cei care încă mai
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
atâta caz. E ca și când un pescar și-ar împleti cel mai sofisticat năvod, dar ale cărui „ochiuri” nepotrivite ar scăpa cel mai de preț pește. A ține morțiș să fii obiectiv în evaluarea unor opinii, interpretări și atitudini este ceva absurd și scandalos. În plus, evaluăm nu numai ceea ce elevul îmi arată acum, ci și ceea ce poate el să realizeze în perspectivă. Ne sprijinim pe prezent, dar stăm cu fața către viitor. Or, speranța nu poate fi măsurată, ci profilată, indusă
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
axate pe scheme speculative au cunoscut formule maximale. Este limpede de înțeles că ne aflăm în situația de exacerbare a pervertirii capacității de raționalizare atribuite pieței. În expresia ei absolută de mecanism de legitimare a câștigului, piața intră în contrazicere absurdă cu esența societală a sistemului în care operează. Apare o chestiune nu lipsită de relevanță: orice altă variantă de limitare a libertății mecanice a pieței echivalează cu deteriorarea esenței acesteia? Ieșirea din capcana întinsă de această chestiune s-a dovedit
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
negociabil și convenabil activitate economică, acest fapt nu recomandă în niciun fel calea perversă pe care oamenii ar trebui să o urmeze pentru a fi obligați să transfere înțelepciunea, priceperea, expertiza, interesul, emoțiile lor unui mecanism. Concluzia nu este doar absurdă, ci este o formulă de dezumanizare, de aneantizare a naturii umane. Nimeni dintre cei care acceptă noul concept de piață nu susține posibilitatea eșecului epistemic și empiric prin exagerare de tipul intervenționismului totalitar. Ceea ce ferește însă economiile care aproximează tiparul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și apune soarele) a intersubiectivității care subîntinde contextele sociale, pe orice latitudine și longitudine a adevărului care se autoconfirmă. Ar fi și prea mult și prea degeaba această realizare dacă nu ar fi periculoasă prin reducerea la absurd (sau inducerea absurdului ca stare normală) pe care o presupune. Ciclicitatea economică nu este un fapt natural, un dat de natura proceselor fizice, ci este consecința configurării intersubiectivității contextelor mai aproape sau mai departe de regula bunului-simț și consistent sau inconsistent cu lucrul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a factorilor economici. Evident că s-ar putea depăși această imposibilitate fie neglijând-o, fie încărcând-o cu un conținut rațional pe care nu îl are. Deci și dacă simplificăm prin abstractizare și abstragere și dacă falsificăm printr-o presupunere absurdă, tot nu ajungem să recreăm o construcție conceptuală care să se supună pe viziunea performantă de obișnuințele cunoașterii. Comunicarea practic ar putea să fie tratată ca funcție absentă din structura interrelaționării subiective mânată de victorie pe calea războiului raționalizat. Transferul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mari și, poate, fatale speciei noastre. A simplifica a devenit o obsesie creatoare în lume. În știință a ajuns să fie chiar secretul ei care îi dă suflet. Maximul de simplificare ce s-ar putea să se întâmple înseamnă situația absurdă a eliberării de povara înțelegerii prin transferul acesteia asupra structurilor artificiale. Astfel, omul, aflat în metastaza simplificării în cunoaștere, ajunge să ia înțelegerea din afara lui, evident că în măsura în care va mai resimți nevoia umană de a înțelege. Reconstrucția conceptualizării în științele
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cogniției economice ca ordonatoare a propriei lumi create cu scopul de a-și dovedi că poate să aibă aceeași funcție ca și științele empirice de a face posibil experimentul. Mult, tot mai mult, a devenit autoreferențialitatea Economiei într-o manieră absurdă a câștigului cu orice preț. Începută cu antinomii de roluri, Economia sfârșește ca știință în antinomii ale Rațiunii. În faza economiei autodeterministe externalitatea cuprinde raționalitatea, scopul fiind desocializat până la capăt. Economia a devenit o știință care nu mai este produsul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
După ce prin componenta randamentală Economia a ajuns aumană, prin acceptarea determinismului puterii hegemonice societatea devine postumană (Fukuyama, 2004). Adică se reproduc indistinct aceleași valori a căror eternizare are însă nevoie să excludă din algoritmul reproductiv chiar omul. Alteritatea refuzată Situația absurdă este coerentă cu intențiile de a refuza fatalitatea altei perspective. Nu altfel ne explicăm de ce globalizarea este ecranată de globalitate (Beck, 2003) și deturnată de globalism, după cum societatea cunoașterii este asimilată revoluțiilor tehnologice sau înghesuită în cușca resurselor anistorice și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fi teamă să recunoască pînă și cea mai nevinovată abatere. Pentru a nu-i face pe elevi să-și piardă încrederea în autoritatea părintească și cea școlară, pentru a le forma convingerea că măsurile luate de părinți și educatori sunt absurde, întemeiate doar pe dorința de a-i supune prin forță / teroare, e necesar ca părinții și profesorii să discearnă cu atenție când și cum e cazul să pedepsească un elev, să manifeste o exigență rațională, pentru ca cerințele, mustrările, măsurile autoritare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Părea să-l deranjeze faptul că interlocutorul nu luase În considerare acest fapt. — Sigur că da, a replicat. Tuturor ni se cuvine o șansă. Și dumitale, desigur. - Ori că pot - Faulques a șovăit un moment, căci vorba i se părea absurdă - să fug? Musafirul n-a răspuns imediat. Ridicase ambele mâini, vrând parcă să-i arate că nu ascundea nimic ori că nu avea de gând să lupte pentru nimic Înainte de a se duce la raniță, pentru a scoate un album
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lumină. — Și așa-i? a adăugat brusc. Îți este de-ajuns să-ți asumi totul? Pictorul a ridicat din umeri. — O să știu când o să-mi termin treaba, a spus, și chiar și lui i-a sunat ciudat răspunsul dat, pe când absurda amenințare cu moartea plutea Între ei. Celălalt a tăcut o vreme, gânditor, apoi a spus că și el Își făcea propriul tablou. Așa a spus: peisajul lui de război. Văzând zidul, a adăugat, Își dăduse seama ce Îl adusese până
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
liniștesc intelectual pe cei care le cunosc și folosesc. Sunt analgezice, aș spune. Așadar, ne Întoarcem la un Aristotel cam maltratat, dar Încă util: Înțelegerea, inclusiv strădania de a Înțelege, ne salvează. Ori, cel puțin, ne consolează, deoarece transformă oroarea absurdă În legi senine. Continuaseră să mănânce și să tăifăsuiască despre toate acestea, pe când Faulques punea Întrebările adecvate și asculta răspunsurile În tăcere, ca un student interesat de expunerea profesorului. Pe atunci nu știa, dar toate acelea Îi schimbau - completau, era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și lapoviță, de clipocitul apei verzi-cenușii, și de frigul intens, de turiștii japonezi ghemuiți prin cafenele, de holul hotelului cu scări centenare, acoperite de sărbătoare cu brocarturi, de candelabrele mari din salonul Împodobit cu un pom de Crăciun uriaș și absurd, de directorul și bătrânii portari care veneau s-o salute pe Olvido, spunându-i signorina Ferrara, ca În urmă cu zece ori cincisprezece ani, de micul dejun luat În odaie, cu ochii la insula San Giorgio, și, la dreapta, Vama
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un după. Mai ales un după. Iar un fotograf - ei Îi plăcea să repete această frază, pe care o auzise de la Faulques - nu aparține niciodată grupului din care pare să facă parte. Cu toate acestea, până atunci el avusese speranța absurdă că timpul avea s-o facă tot mai a lui: niște ochi somnoroși văzuți În fiecare dimineață, un trup care se ofilea alături, În mâinile lui, zi de zi. O bătrânețe senină, cu amintiri. Dar În dimineața aceea, când o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tablourile din perioada neoclasică, neliniștitoare manechine fără chip Își lungeau umbrele printre melancolice nuanțe de verde, ocru și gri, spații pustii care, puțin câte puțin, se tot restrânseseră, ca și cum, cu timpul, pictorul ar fi Început să se teamă de fiorul absurdului și de pustiul pe care el Însuși Îl evoca. În fața unei pânze din 1958, care reproducea mănușa roșie pictată cu patruzeci și patru de ani În urmă, În Enigma fatalității (deși timpul era suspect la un artist care falsifica uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prada de vânător - și a ucide un om existau minime diferențe tehnice. Dar și-a lăsat gândul să moară. A rămas rezemat cu indolență de copac, cu spatele murdar de rășină. Își strica ultima cămașă curată, a gândit În chip absurd. - Există vreo concluzie, domnule Faulques? În filme există mereu unul care rezumă totul Înaintea deznodământului. Pictorul de război a privit jarul neclintit al țigării. În jurul lor, licuricii se duceau și veneau, sprinteni și aurii. Larvele lor, și-a amintit, se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
condiție ineluctabilă, o integrează mental și îi admit autoritatea. Există însă și câțiva nesupuși, câțiva rebeli care nădăjduiesc că o vor submina, că vor pune bețe în roatele acestei mașinării de control, reputată ca infailibilă. Ei nu se înclină în fața absurdului unei terori explicite. Coprezența impusătc "Coprezența impusă" Dispozitivele de supraveghere imaginate de textul dramatic trebuie transpuse apoi scenic. Scenografii și regizorii formulează ipoteze, iau decizii - și despre toate acestea vom vorbi în cuprinsul cărții de față. Carte ce analizează nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
întreprindere, Havel insistă tocmai asupra acestei obsesii a „înregistrării în scris”, asupra acestei ierarhii a delațiunii care pretinde documente, atestări scrise, indiferent de pertinența lor informativă. Iar noi știm prea bine că această practică este dublată de o alta, la fel de absurdă, aceea a arhivării tuturor acestor mizerii. Supravegherea este, astfel, crunt ironizată pentru incapacitatea ei de a accede la esențial. Ea rămâne prizoniera unor informații deseori superficiale sau a unor neadevăruri consemnate cu grijă. Prizoniera unor nimicuri, unor fleacuri, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un argument de care procurorul se va servi pentru a da o aparență de legalitate unei sentințe ce nu reprezintă altceva decât o decizie arbitrară. Dacă astăzi ne dăm seama că această activitate scriptică atinsese, așa cum a intuit Havel, limitele absurdului, trebuie să admitem și că explicația nu e alta decât dimensiunea politică pe care Puterea i-a acordat-o în mod constant. Lucru pe care îl înțeleg mai bine acum, când îmi vine în minte o întâmplare de demult: într-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să-și ia toate măsurile de precauție impuse de regimul supravegherii și devin astfel grăuntele de nisip ce tulbură sistemul care, fie și numai punctual, își dovedește vulnerabilitatea. Acești nesupuși îi vestesc înfrângerea apropiată, denunțându-l ca pe un sistem absurd, contrar naturii. În numele acestei convingeri, am spune chiar al acestei credințe, ei sunt gata să se sacrifice plătind prețul eliberării. Bernarda Alba știe acest lucru și, de aceea - García Lorca ne-o sugerează -, ea sfârșește prin a ucide nu pe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lui Ioan) și PS (Pistis Sophia). Sophia se face vinovată de a gîndi fără partener, iar gîndul Îi devine mai Întîi o imagine, apoi o ființă Înspăimîntătoare, dragonul leontocefal Ialdabaot 41, mai-marele Arhonților și Demiurg al lumii inferioare. Acțiunile lui absurde provoacă deruta Sophiei și, În cele din urmă, căința ei42. Căința și conversiunea (metanoia) Sophiei constituie miezul primelor două cărți din PS, care dau o versiune sui generis a căderii ei. De la Început, Pistis-Sophia se află instalată În afara Pleromei alcătuite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]