11,260 matches
-
ultmele câteva ore. Cineva micșorase puțin luminile și era cât se poate de clar că cei trei chelneri zâmbăreți se ocupaseră de toți cei rămași la petrecere. Modul enervant În care Îmi pronunța numele nici nu mă mai deranja din cauza aburilor călduți și plăcuți ai șampaniei. Deși nu credeam că lucrurile se pot Îmbunătăți În seara asta pentru mine, ea mă chemase, evident, ca să mă prezinte prietenilor ei celebri. — Da, Miranda? am ciripit eu cu cel mai recunoscător ton mulțumesc‑că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Helen se duse cu fierbătorul la toaleta de pe culoar și-l umplu la chiuvetă. Îl puse pe podea, apoi În priza din plintă, și așteptă. Începu să fiarbă În trei minute. Tapetul de deasupra prizei era ridicat În locul În care aburul ajunsese la el Înainte. Îl netezi ușor, punîndu-l la loc, așa cum făcea În fiecare zi; o clipă stătu lipit, apoi se răsuci din nou. Biroul se afla În două camere deasupra unui peruchier, pe o stradă din spatele stației de metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după cîteva minute, după ce o altă masă de lîngă fereastră se eliberă, o mută acolo. Cafeneaua era plină cu lume. Ușa se tot deschidea și Închidea, pentru că oamenii intrau și ieșeau. De dincolo de tejghea se auzea zornăitul veselei și șuieratul aburului. Viv continua să privească strada. Uneori Fraser i se alătura și priveau Împreună; totuși, mai mult o țintuia cu privirea. La un moment dat zise, Încercînd s-o facă să rîdă: — Mi-am schimbat părerea În ce te privește. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de spălat vasele, Își scoase farfuria, o puse pe cuptor și Începu să ciugulească cartoful cu o furculiță. Nu dorea decît să mănînce o bucățică-două, să-și mai potolească foamea, dar sfîrși prin a mînca toată farfuria, În picioare, lăsînd aburul să iasă pe fereastra bucătăriei, și auzind cum bărbatul și femeia Încep din nou să se certe În curte sau să reia o veche dispută. — Mișcă-ți curul! Stătuse atît de mult În bucătăria luminoasă, Încît În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai Întîi. Ține tava, vrei? Dădu la o parte păturile cu lovituri ușoare și alergă la baie. Kay trase cuverturile la loc astfel Încît salteaua să rămînă caldă. Patul degaja căldură - o degaja palpabil și-i atingea fața ca un abur sau un fum. Rămase cu tava În poală și rearanjă florile, admiră portocala, Încă enervîndu-se din cauza „L“-ului strîmb. — În ce hal eram! zise Helen rîzÎnd, cînd se Întoarse. Ca Struwwelpeter. Se spălase pe față și pe dinți, și Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica asemeni unui abur gros de acid. La un moment dat, pămîntul urui și trepidă, probabil din cauza unor bombe care cădeau În vecinătate; dar efectul exploziei era ca și cum locul ar fi fost străpuns de un vătrai uriaș; focul mai lumină vreo cincisprezece minute, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și mi-a pus-o mie În spinare. Câtă naivitate, Kate. Câteva secunde mai târziu, Rod mă sună din nou ca să putem avea o conferință telefonică cu abominabilul Abelhammer de la New York. Îmi privesc cuvintele ieșind sub formă de cerculețe de aburi În timp ce Îi servesc discursul liniștitor regulamentar unui client care se află la aproape șapte mii de kilometri distanță. Cu degetul Înmănușat, mâzgălesc un cuvânt pe geamul Înghețat: RICH. Speri să câștigi la loterie, nu-i așa, drăguțo? Îmi zice Însoțitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și machiavelic să vadă dacă se potrivește pe scaunul meu. Guy n-ar fi făcut nici mort ceva care să mă pună pe mine Într-o lumină bună. Plus că linia telefonică de la cabană părea să meargă pe bază de aburi, nu puteam să-mi descarc e-mailurile. După patru zile fără e-mailuri de la Abelhammer, mi-am dat seama cât de mult mă bazez pe el ca supapă; lipsită de semnele lui de atenție liniștitoare, eram pe cale să explodez. Joi, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
viața de dincolo: noi depunem o cerere temporară pentru eventualul profit. Locul lui Jill are vedere de-a lungul văii. Brazii de pe marginile dealurilor de vizavi sunt ca niște urme de rimel, iar În cavitatea verde de dedesubt plutește un abur argintiu și gros. În timp ce preotul intonează liturghia, iar Robin pășește În față să arunce o mână de pământ pe coșciugul soției, mă uit În altă parte și cu ochii spălați de lacrimi mă concentrez pe pietrele funerare care ne Înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din căpșuni sunt un exemplu excelent de artă culinară autohtonă, mai puțin faptul că dulceața asta e făcută-n Franța. Idee strălucită. Pun ceainicul pe foc. Luând Întâi un borcan În mână și-apoi și pe celălalt, le țin deasupra aburului produs de apa din ceainic până când etichetele se dezlipesc și cad. În sertarul cu pungi pentru congelat, găsesc câteva etichete noi și scriu pe ele cu litere rotunde, bucolice: Dulceață de căpșuni Shattock. Luată de val, Încerc să desenez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Fierul scoate mici pufăituri exasperate plimbându-se pe toată lungimea unei bluze sau băgându-și botul Într-o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește și netezește până când, ca un prestidigitator, scutură dintr-o mișcare rufa, care pocnește, și la sfârșit o Împăturește. Mânecile cămășilor sunt aranjate la spate, ca un bărbat arestat. În timp ce o privesc, mi se umezesc ochii: mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pleci de-aici. Fiecare celulă va fi perfectă. Nu vei mai lăsa pe nimeni să te rănească vreodată. O să te întrebi de ce-ai stat atât de mult cu o persoană imposibilă. Am dat din cap. Nu puteam vorbi pentru că aburii de la chimicale erau foarte puternici. Știi de ce-ai acceptat să stai atâta timp cu un ticălos? Am clătinat din cap. Încă nu mă dumirisem de ce m-am lăsat atrasă de cineva care, după cum mi-am dat seama ulterior, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
incendiat casa familiei Hollinger? — Da... eu am fost cauza. Luă o țigară din pachet și așteptă ca polițistul să se apropie ca să i-o aprindă. Flacăra pîlpîi pe sub capacul uzat al brichetei de alamă, iar Frank privi o vreme la aburul Încins Înainte să tragă din țigară. În strălucirea fugară, chipul lui părea calm și resemnat. — Frank, uită-te la mine. (Am fluturat din mînă să alung fumul, spectru Învolburat eliberat din plămînii lui.) Vreau să te aud spunînd asta - tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o casă foarte veche. Ar fi ajuns un singur chibrit. Zgomotele unui joc de tenis Își trimiteau spre noi ecourile de pe un teren din apropiere. La peste un kilometru distanță, Îi distingeam pe jucătorii de la Clubul Nautico, pîlpîiri albicioase În aburul arșiței. — Unde au fost găsiți cei din familia Hollinger? Mă miră că n-au fugit pe terasă cînd a-nceput incendiul. — Din păcate, În momentul acela erau la etaj. (Hennessy arătă spre ferestrele Înnegrite de sub acoperiș.) El era În baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să fie deja un paradis datorită lui Bobby Crawford. — Teatrele, galeriile, societățile corale? Crawford n-are nici o legătură cu ele. — Din contră. Înainte de Crawford, Estrella de Mar era o stațiune oarecare pe Costa del Sol. Pluteau toți de colo-colo prin aburi de votcă și Valium - aveam o mulțime de pacienți pe vremea aia. Îmi amintesc ce liniște era pe terenurile de tenis de la club, era un singur membru Întins la soare lîngă piscină. Treceau zile-n șir pînă se găsea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
El a privit zîmbind la vehiculul mutilat, ținînd În mînă bricheta Încă aprinsă, și mă așteptam să-l văd Îndesînd o cîrpă În rezervor. Dar Crawford i-a adresat mașinii un salut milos și-a plecat fumîndu-și calm țigara, savurînd aburii de tutun turcesc. — Urăsc să fac așa ceva, Charles... dar trebuie făcute sacrificii. — Cel puțin nu-i Aston Martinul tău. — Mă refeream la sacrificiile noastre - e un medicament amar, dar trebuie să-l Înghițim amîndoi... Am pornit-o pe șoseaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
drumul în tăcere. Sunt în continuare amețită, nici nu simt că pășesc pe trotuar. Parcă aș păși prin aer, la câțiva centimentri deasupra solului (ca tine, Edo!). Traversăm. Tra versez cu aceeași stare de plutire persistând în mine ca un abur de ceață. Trecem acum chiar pe strada care duce spre fosta mea școală generală. — Pe-aici treceam eu când eram în clasa întâi, cărându-mi ghiozdanul în cârcă..., mă trezesc vorbind. Și treceam aproape mereu singură, pentru că mă certam zilnic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu un zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară și dezagreabilă, ba chiar de-a dreptul grețoasă, precum vizuina unui monstru nevăzut. Păși
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
emoții, ca desfătare, ca poezie. Există pentru aceasta și motive intelectuale. Darwin a conferit inocenței sentimentale, naturii ca experiență personală sau estetică, o ușoară tentă imorală. Nu numai că a propus un mecanism aparent la fel de imbatabil ca și motorul cu aburi, dar chiar metoda sa de descoperire și succesul ei În rezolvarea unei enigme importante au pus la dispoziție un model la fel de imbatabil și unilateral pentru Însuși naturalistul amator, făcând ca abordarea mai veche și mai umanistă să pară copilărească. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
la viață nouă pe goldăneșteanul apatic, indolent, înapoiat și recalcitrant: Ke,ke,ke,ke! He,he, he, he! Însă, cam cincizeci la sută dintre găzarii-oaspeți râdeau cu glasuri groase: Ho,ho,ho,ho!... Și din gâtlejuri, le ieșeau valuri de aburi grei. Ca să nu petreacă și el asemenea cazne, de a ședea ascuns în miasmele din groapa ritiratei strămoșești sau de a se pitula pe sub șură, în podul casei, în cotețul porcilor, cu miros la fel de asfixiant , ori dârlăind fugar prin râpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noapte,pe când blidele dormeau spălate, clătite-lună și lucii, Petronia îl văzu cum își scutură zăpada de pe opincile de cauciuc că ninsese năprasnic în Goldana și pe toată Baisa, anume înainte de înjunghierea porcului. Nicanor intră pe ușă, cu un trosnet de aburi înghețați și albi, ca o rămurică de cireș înflorit, având o față solemnă și îngândurată. Zise scurt, în tăcerea nopții de gheață: Sunt ușor ca o pană, 'tu-i tămădăii 'mă-sei de viață! Cum vine asta, Nicanor? Ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
purcel, pline de clorofilă. Într-o seară, ce se lăsase peste necuprinsul vălurat al țarinei de la Baisa, ca o arșiță de brutărie, baba Maranda, care tocmai ținea gura căscată, deasupra unei fierturi de măselariță și-și acoperise capul, să meargă aburul otrăvitor spre găunoasele contururi dentare, își coborî, pe umeri, ștergarul de in și privi cu atenție la icniturile Petroniei: i se cutremura, tot mai tare, rotundu-i pântece! Adresă, către Nicanor, un strigăt cazon, ca de plutonier major: Adu-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o dată și încă o dată, îl plesnește cu cele două bile albastre de safir, fata dispare, ca și acuma, sub căciula unui acoperiș de țiglă roșie, unde străbunici din poze ale unui secol expirat îngălbenesc tot mai tare, privind-o printre aburii mâncării și prin pulberea zidurilor, care se prăbușesc în orele de program ale șantierului, dând o consistență brun-roșiatică atmosferei de pretutindeni, de afară și din casă. Totul, aici, e înconjurat de o vagă sferă cărămizie, acoperișurile, ce se deșelaseră lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de frica celui cu straie tărcate. Râdea și Iov, făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care i le pecetlui cu un sărut ușor. La început, priponiră, iarăși, Capra, însă ea îl provocă, îndemnându-l să procedeze ca Minotaurul. După episodul cu respectivul animal din mitologie, gâfâind și pufăind, ca o unsuroasă și tuciurie locomotivă cu aburi, folosită odinioară, Vladimir își aminti cu voce tare: Deseară, avionul cu care am de gând să mă întorc acasă pleacă la orele șaptesprezece. Am să cer la recepție să-mi cheme un taximetru... Melanie îl informă cu melancolie: Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]