6,508 matches
-
nostru va veni de la închisoare, că nu vom mai fi etichetați disprețuitor și jignitor drept "copiii vădanei", statut social deplorabil care ne arunca din start în afara societății onorabile. Da. Aceasta era căsuța în care locuiam, care ne ocrotea și ne adăpostea, încât îmi venea să stau de vorbă cu ea și s-o drăgălesc, să-i spun vorbe mângâietoare, s-o sărut și s-o îmbrățișez ca pe o persoană reală, întocmai cum procedase Hagi-Tudose cu prăvălioara lui. Tu ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
chinuitoare, a doua zi dimineață "trenul foamei" a oprit exact la gara pe care o căuta tata: Halta Gelu. Părintele nostru spera să găsească de lucru, dar în același timp să dea și peste o căsuță în care să-și adăpostească și familia pe care dorea din toată inima s-o aducă lângă el cât mai repede posibil. Trenul și-a încetinit viteza de înaintare, până s-a oprit de tot. Tata și-a luat rămas bun de la tovarășii lui de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bunătatea lui, pentru ajutorul oferit din toată inima. Cu adevărat " De la cel bogat nu vei ieși niciodată cu firimitura-n barbă" (Proverb). Șobolanii... Motivul pentru care tata era mereu refuzat când solicita un acoperiș modest deasupra capului pentru a-și adăposti familia era de-a dreptul năucitor: avea copii! Era incredibil și revoltător. Nu vă primim mă, aveți prunci mulți, nu se poate. Dar nu pentru copii în primul rând! se zbătea să găsească măcar o cămăruță unde să putem pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu cinci copii. Și nici nu puteai obliga pe cineva să facă acest lucru. De aceea forțat de împrejurări tata a acceptat ceea ce i s-a oferit. Mama a ținut să vadă ea însăși noul acoperiș sub care ne vom adăposti, așa că ne-am deplasat in corpore la fața locului. Era o locuință obișnuită, cu două cămăruțe și un hol. Într-una își făcea veacul proprietarul, iar pe cealaltă a pus-o la dispoziția familiei Aciocîrlănoaiei. Holul avea obligația să deservească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atenție aici, la fereastra asta. Tata a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime de gângănii de culoare brun-roșcată îngrămădite în spațiul îngust dintre toc și pervaz. Extraordinar! Cele patru gemulețe adăposteau colonii întregi de asemenea scârboșenii îngrozitoare: ploșnițe și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum trebuia procedat? Iar tavanul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cald de primăvară, aveam impresia că ADEVĂRUL este acolo, evident. Atunci când scriu aceste rânduri îmi dau seama că de fapt sunt lucruri ce nu pot fi explicate, țin de clipa de grație. 21 aprilie 2002 Vizită la Muzeul din Carouge, adăpostit într-una dintre cele mai frumoase clădiri din acest oraș sard, ce se dorea un concurent al puritanei Geneve. Expoziție: Nicolas Bouvier le corps, miroir du monde (Nicolas Bouvier corpul, oglindă a lumii). Super-expoziție, gândită de Jean Starobinsky, marele prieten
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Insule de Paris, cu alte cuvinte. Întrebarea mea de "barbar" (cu ghilimele) canadiano-român este următoarea: cât va mai dura liniștea din insulă ? (Pasaj adăugat ulterior 1: "Parisul, marele Paris, a devenit mic. Prea mic pentru puzderia de oameni care îi adăpostește. Strada e apoplectică, metrourile agonizează, magazinele sunt în pragul exploziei. Nu se mai poate deosebi între turiști și localnici. Localnicii, stingheri în invazia planetară cu care se confruntă, au căpătat ei înșiși un halou de dezrădăcinare, o notă de indistincție
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un meniu de prânz "complet" începe de la 5 euro. Pasajul miroase a curry și a bețișoare parfumate. Legume cu forme și nume exotice încântă privirea trecătorului. Puținii turiști rătăciți pe acolo fotografiază cu plăcere vânzătoarele în sarry-uri strălucitoare. Cartierul a adăpostit în anii 70 și o puternică comunitate turcă, urmele ei fiind încă vizibile. In primul este vorba de numeroasele resturante, diferite de vulgarele bombe unde se vinde un așa-zis "kebab" prin diferitele locuri turistice ale Europei. Numele restaurantelor evocă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cistercită cu călugări ortodocși, aceasta decade total, iar regele Matia la 1477 o desfințează. Din aceasta hotărâre beneficiază din nou comunitatea săsească din Sibiu, intrând în posesia tuturor averilor ei. Oamenii satului nostru în fierberea acelor evenimente s-or fi adăpostit și ei ca toată suflarea asupra căreia tătarii au adus groaza, Și probabil că invadatorii nu s-au mai obosit să se abată și pe aci, iscoadele lor nesemnalând averi care să le justifice efortul. Dar după aceste evenimente, în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ce-și susținea dominația prin trupele militare pe care le așeza astfel ca să le fie imediat la dispoziție în caz de mișcări sociale ale populației tot mai asuprite, tot mai nemulțumite. În mod normal această armată ar fi trebuit plasată, adăpostită în Sibiu și în satele din jur, chestiune ce nu convenea însă patriciatului săsesc, așa că unitățile militare au fost duse în satele depe Olt, unde decenii a supt toată vlaga de viață a populației românești de pe aceste meleaguri. Strigătul de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
magazii și alte dependințe, la 7. o pivniță în care încap 50 de butoaie a câte 40 de găleți, la 8. un șopron sub care se află un atelier de dogărie, la 9. un alt șopron sub care se pot adăposti 5-6 care(căruțe) în caz de ploaie, la 10. e înregistrat un grânar (hambar) cu 12 despărțituri, cu un chioșc, cu un acoperiș francez din șindrilă în care se pot depozita circa 2000 de banițe de cereale, la 11. o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aveau în posesie un han de câmp, ca moștenire. Proprietatea era formată dintr-o curte pe care se afla construită o clădire din bârne de stejar în care funcționa localul și locuia hangiul, după cum mai exista un grajd ce putea adăposti 7 - 8 cai, și o șură pentru căruțe. Hanul desfăcea către clienții săi permanenți sau ocazionali, în medie 250 de vedre de vin și 9,5 vedre de rachiu. «Onor» conții și contesa nu locuiau aici, ei aveau domicilul fie
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de cuiburi de berze. Tradiția ne mai spune că acolo a existat cândva un păr bătrân, cu fructe dulci și zemoase și două mori. Că în curtea fiecarei mori exista câte o casă cu grajd și șură în care se adăposteau căruțele cu animalele de tracțiune ale gospodarilor veniți să-și macine producția de cereale, care datorită aglomerației erau obligați de multe ori să râmână aci peste noapte. Șirul de care era lung, pentru că la morile Cârțișoarei veneau să-și treacă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
făcea semnul crucii, rostea cu toată credința formula „Doamne-ajută!” și, după ce își scuipa în palmele bătătorite și crăpate, se apuca cu nădejde de treabă. Nu se îndura să întrerupă lucrul decât atunci când, răzbit de sete, sorbea apa călie din cofăielul adăpostit la umbra unei tufe. Înceta lucrul la prânzul cel mare, când soarele dogorâtor se afla deasupra capului, pentru a-și potoli foamea. După ce îmbuca în grabă bruma de merinde aduse în traistă și se închina, la sfârșit, după datină, se
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
situată la aproximativ 4 kilometri de orașul Dorohoi, în partea de nord-vest a acestuia, pe un platou, un fel de terasă tăiată, parcă, în dealul care străjuiește valea aluvionară a pârâului Buhai. Împreună cu celălalt deal, dinspre soare-răsare, de peste râul Buhai, adăpostesc așezământul împotriva vânturilor și furtunilor, și alcătuiesc un cadru natural de o rară frumusețe. Impunătoarea clădire a școlii, construită pe fosta moșie a Obștii agricole „Cănănău” din Șendriceni, cumpărată de Ministerul Învă țământului și destinată acestei școli, avea sălile de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Dumitru Dascălu trudnica sa muncă de închegare și finalizare a ultimului său volum, susținut fiind de adierea ușoară a vântului, de foșnetul discret al frunzelor, de zumzetul monoton al albinelor, aflate într-o neîncetată agitație și căutare, de ciripitul păsărelelor adăpostite în copacii rămuroși, de țârâitul invariabil al greierilor, de cântecul îndepărtat al unui cocoș, cu care își gratulează iubitele, de aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite. Toate acestea, reunite ca într-o simfonie rustică orchestrată de Mama Natură, alcătuiesc
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ochii deschiși. Erau poate cele mai frumoase clipe de liniște sufletească, de triere și ordonare a gândurilor, de făurire a proiectelor, de libertate deplină a fanteziei, stimulată de corul alterat de falseturi al broaștelor și de cântecele melodioase ale păsărelelor adăpostite în sălciile plângătoare. *** Terenul nostru de sport era situat pe șesul pârâului Buhai, având pe el iarbă cât păr în barba spânului, în schimb, existau spini, bălării și denivelări din belșug. Acolo ne dezbârnam unghiile de la picioare alergând după o
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și plină de lumină; și nici un semn nu arată celor care pleacă, și cu atât mai puțin celor ce vin, locul pietrelor care nu mai sunt și al formelor care au dispărut. Când am intrat între zidurile acele, care au adăpostit și umbrit copilăria mea, ele aveau o vechime apreciabilă. Pe cât știu, în clădirile aceste (poate în cea dărâmată), principele Mihai Sturdza a așezat pentru întâia, oară acum o sută de ani, Academia sa națională, care după propunerea lui Asachi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de pildă sugestiva comparație cu care Burlă obicinuia să explice fenomenul alipirei encliticelor la cuvintele vecine? "Un singur accent pe ambele cuvinte" ne spunea el. "Enclitica adăpostită sub accentul cuvântului care-l precede, întocmai cum trecătorul surprins de ploaie se adăpostește sub umbrela prietenului pe care norocul i l-a scos în cale..." Provocat însă de cea mai mică ocaziune (și cele mai multe ori chiar de noi), spiritul lui vagabond pornea cu o grabă ciudată pe cărările fermecate ale gândirei și ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nostru preferat; dar o apreciam îndeajuns, atât din cauza rezonanței pe care o avea în sufletele noastre de adolescenți neastâmpărați, cât și din cauza condițiunilor excepționale în care ne era dat s-o cunoaștem, căci în anii aceia incomparabili, scenele Iașului au adăpostit cele mai bune trupe și cei mai buni artiști de operetă, pe care ni i-a trimis vreodată Parisul și Viena. Și apoi câtă distanță de la vechea operetă, a lui Offenbach, Iohan Strauss și a contimporanilor săi, până la cea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu care ieșenii designau de obicei acest local, atât pentru a-i aminti origina, cât și pentru a-i caracteriza starea materială. Galeria, unde ne duceam noi se întindea, circular, deasupra lojilor. Fiind îndeobște slab iluminată, spectatorii pe care-i adăpostea se bucurau de o umbră favorabilă și familiară, grație căreia rămâneau, pentru cei de jos, aproape invizibili. Din cauza aceasta, persoane de bună condițiune, doamne și domnișoare din societate, veneau în grupuri la galerie, ca la o partidă de plăcere, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a unui Georgel Mârzescu, nu va avea nimic comun cu cea de acum. Vechimea zidurilor acestora o atestă încă urmele ce se mai văd din împrejmuirea vechilor palate domnești, în ruinele acelor împrejmuiri ca și a diverselor construcții anexe care adăposteau trupe, în special detașamentele de gardă. În partea ce ar corespunde cu axa palatului și de unde începea ulița mare (strada Ștefan cel Mare) intrarea în interior se făcea printr-o poartă monumentală așezată sub un turn de aspect medieval, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la casele boierești, construite pe la sfârșitul secolului al optsprezecelea și în mai tot cursul celui următor, case, în genere mari, încăpătoare, construite în linii simple, cu ornamente puține, reflectând, fără nici o afectație și fără nici o pompă, viața pe care o adăposteau. Unele dintre acestea erau de o frumusețe remarcabilă; toate însă aveau înfățișarea caldă, familiară, atrăgătoare, în mijlocul grădinilor umbroase în care se găseau. Căci chiar când nu înfățișau realizări artistice mai de seamă, casele aceste dovedeau totuși o grijă pentru armonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
taie avântul. Iașul e un asemenea oraș nefericit. Având tot ce i-ar fi putut asigura o viață prosperă și o glorie durabilă, poziția sa centrală între Carpați, Nistru și Dunăre, importanța strategică a așezării sale, în mijlocul colinelor care-l adăpostesc, fertilitatea și bogăția regiunei, încântătoarea frumusețe a locurilor, el n-a cunoscut totuși, în agitata-i existență, decât o strălucire îndoielnică și de scurtă durată. Așezat pe unul din cele mai înalte podișuri, la încrucișarea marilor drumuri care, străbătând Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
valoarea lor istorică dar mai ales prin cea artistică și chiar sentimentală, s-ar fi cuvenit să fie lăsate neatinse, neatinse în elementele lor esențiale și aspectul lor, dar restaurate, desigur. Pentru a râdica acea construcție masivă și greoaie care adăpostește azi Facultatea de medicină, a trebuit oare numaidecât să se sacrifice clădirea Universităței vechi, fost palat domnesc, cu fațada așa de atrăgătoare în sobrietatea ei? Pentru a amenaja interiorul sălilor câtorva teatre secundare (Sidoli și Elizabeta) nu s-a putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]