35,844 matches
-
nasul frumos și să aibă o ținută elegantă. În cadrul acestei sărbători, luptele sunt un mare eveniment. Băieții, cu o eșarfă albastră-albă pe umeri, purtând un cordon colorat la brâu și o pălărie din bambus cu ciucure roșu pe cap, se adună să stabilească cine este cel mai bun la luptă. În timpul sărbătorii au fost adoptate și alte manifestări pe lângă cele tradiționale, ca de exemplu luptele cu tauri, cursele de cai și tirul. Târgul Cântecelor Târgul Cântecelor este o manifestare tradițională din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
manifestare tradițională din Regiunea Autonomă Guangxi-Zhuang din sud-vestul Chinei. În cadrul sărbătorii, pe lângă interpretarea specifică în stil antifonic, se mai organizează și alte manifestări festive. Ținutul Wuming din sudul regiunii este una dintre zonele de obârșie ale acestui festival. Aici se adună anual sute de tineri, fete și băieți, îmbrăcați în costume tradiționale, la un fel de ,,târg al cântecelor'', transformând locul într-o uriașă scenă a bucuriei. Conform legendei, a fost odată o frumoasă fată de etnie zhuang, care avea o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o creație epică nouă, susținută de o construcție fantastică, în care inserează secvențe din viața reală, învăluite fie în poetice metafore, fie în alegorii cu substrat filosofic. Realitatea diurnă îi oferă pretextul epic pentru numeroasele sale povestiri, remarcabile fiind cele adunate în volumul Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării. În volum sunt adunate 431 de povestiri, cele scurte fiind de doar 300-400 de caractere chinezești, cele ample de câteva mii de caractere. Adoptând o manieră grotească și prin descrierea relațiilor unor oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
inserează secvențe din viața reală, învăluite fie în poetice metafore, fie în alegorii cu substrat filosofic. Realitatea diurnă îi oferă pretextul epic pentru numeroasele sale povestiri, remarcabile fiind cele adunate în volumul Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării. În volum sunt adunate 431 de povestiri, cele scurte fiind de doar 300-400 de caractere chinezești, cele ample de câteva mii de caractere. Adoptând o manieră grotească și prin descrierea relațiilor unor oameni cu vulpi și demoni care au apărut în viața lor sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și vorbi și le-a dat numele de oameni. Cei care au primit de la zeiță forța Yang (principiul masculin), au devenit bărbați, iar cei care au primit forța Yin (principiul feminin), au devenit femei. Astfel creați, bărbații și femeile se adunau în jurul lui Nüwa și cântau, dansau, aducând bucurie și veselie în lume. Zeița și-a dorit atunci ca pământul să fie plin de oameni și a început să facă, zi și noapte, statuete. Însă a obosit și și-a dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tunete și fulgere într-o pădure de la munte. Un trăznet asurzitor a aprins copacii, vâlvătăile întinzându-se cu repeziciune. De frică, oamenii au alergat care-ncotro, căutând să se salveze de pârjol. După ce s-a oprit ploaia, ei s-au adunat și au început să privească cu spaimă copacii în flăcări. La un moment dat, un tânăr a observat că animalele sălbatice au dispărut, că strigătele lor nu se mai auzeau din pădure. "Oare animalele se tem de foc?" s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nu este ceva îngrozitor. Uitați-vă, el ne aduce lumină și căldură!" Oamenii s-au apropiat și au văzut că tânărul avea dreptate, în plus le-au atras atenția și animalele sălbatice arse, care răspândeau în jur un miros atrăgător. Adunați în jurul focului, au început să mănânce din carnea animalelor fripte și așa au aflat că are un gust nemaipomenit! Dându-și seama de importanța focului, oamenii au adunat crengi și le-au aruncat în flăcări, apoi le-au păzit zi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atenția și animalele sălbatice arse, care răspândeau în jur un miros atrăgător. Adunați în jurul focului, au început să mănânce din carnea animalelor fripte și așa au aflat că are un gust nemaipomenit! Dându-și seama de importanța focului, oamenii au adunat crengi și le-au aruncat în flăcări, apoi le-au păzit zi și noapte, ca să nu se stingă. Într-o zi, paznicul a adormit, o creangă a ars în întregime și focul s-a stins. Oamenii s-au trezit din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu ciocul, apărea o scânteie. Văzând aceasta, tânărului îi vine o idee. Culese câteva crengi și începu să le frece pe cele mici de cele mari. Apărură scântei, fără însă ca focul să se aprindă. Nu-și pierdu încrederea și adună și alte crengi, frecându-le cu răbdare unele de altele. Într-un final, o creangă începu să fumege și apoi se aprinse. Tânărul se bucură până la lacrimi. Apoi se întoarse în satul său natal, aducându-le oamenilor sămânța focului care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Yugong. La cei nouăzeci de ani ai săi, se simțea încă în putere, doar că îl măcina o mare supărare. Cei doi munți,Taihang și Wangwu, de lângă casa lui, îi împiedicau drumul spre miazăzi. Într-o zi, Yugong i-a adunat pe toți ai lui și le-a spus: M-am gândit că dacă ne-om uni puterile, am putea dărâma aceste piedici și ne-om tăia cale dreaptă spre miazăzi. Ei, ce ziceți? Vă învoiți, ori ba? Încuviințară cu toții și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mare de statură și purta sabie la brâu. Într-o zi, un băiețel l-a oprit pe o stradă din centrul localității, spunându-i: Dacă ai curajul, lovește-mă cu sabia! Dacă ești fricos, să treci printre picioarele mele." Lumea adunată în jur a înțeles că băiatul vrea să-l batjocorească pe Han. Stând puțin pe gânduri și fără să scoată nici un cuvânt, acesta a trecut în patru labe printre picioarele băiețelului. Întreaga asistență a râs în hohote. De atunci, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fără rost banii și hrana împărăției." Speriat, piticul a început să plângă. Atunci, Dongfang Shuo i-a spus: "Eu am, însă, o soluție." Recunoscător, piticul l-a rugat să-l învețe ce să facă. Dongfang Shuo i-a zis: "Să aduni toți piticii și să vă așezați în genunchi în fața împăratului. Probabil, Măriei-Sale îi va fi milă de voi și vă va cruța viața." Urmându-i sfatul, toți piticii s-au pus în genunchi în fața împăratului, când acesta ieșea într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
frumoase și alese capitalele celor trei regate de pe teritoriul Chinei de atunci, Wei, Wu și Shu, condițiile geografice, situația economică și sistemul lor politic. Pentru realizarea acestei capodopere, autorul a făcut o serie de documentări la fața locului. După ce a adunat toate datele necesare, s-a întors acasă, unde a lucrat cu tenacitate timp de zece ani la opera sa. Ca literat, Zuo Si a lăsat posterității nu doar proza Despre cele trei capitale, ci și numeroase poezii și eseuri. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tactica atacului-fulger. A selectat câteva mii de ostași bine pregătiți și le-a ordonat să plece în marș forțat spre frontiera statului vecin. Surprins de veste, regele statului Chu a dat dispoziție ca generalii Nang Wa și Shen Yinshu să adune toate forțele armate din țară pentru a se opune inamicului. La Baiju, cele două oștiri s-au angajat într-o bătălie decisivă. Shen Yinshu i-a propus lui Nang Wa ca grosul armatei din Chu să se desfășoare sub comanda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu familia sau prietenii în excursii prin țară sau chiar în străinătate, a devenit un obicei pentru mulți chinezi. Sărbătoarea Lampioanelor Această sărbătoare cade pe 15 ianuarie după calendarul tradițional chinezesc. Cu aceasta se încheie perioada Sărbătorii Primăverii. Oamenii se adună împreună cu familiile în parcuri și piețe împodobite cu lampioane, care de care mai frumoase. Copiii își aduc propriile creații artistice la expoziții de lampioane, organizate pretutindeni. De obicei se organizează un concurs pentru desemnarea celui mai frumos lampion, dar toți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
regele-Dragon și transformat într-o pernă. Supărat, bărbatul a dat foc palatului Dragonului și l-a tăiat pe rege în mai multe bucăți, pe care le-a aruncat în râu. Cum bucățile de dragon pluteau pe apă, sătenii le-au adunat și au făcut un ospăț cu ele. După aceea însă, Cerul s-a întunecat nouă zile și nouă nopți. În dimineața celei de-a zecea zile, o femeie a venit pe malul apei împreună cu copilul, pentru a spăla rufe. Plictisit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
greșeală pentru că cea mai mică eroare duce la compromiterea decupajului. Desenele de pe hârtie au o tematică bogată, de la animale mici, păsări și flori îndrăgite până la personaje legendare sau din spectacole de operă tradiționale. În trecut, femeile din satele chinezești se adunau în sezonul rece și petreceau timpul împreună, decupând hârtii. Această îndeletnicire făcea parte dintre cele ce trebuiau însușite de fete și, adeseori, era un criteriu de apreciere pentru mirese. Odată cu dezvoltarea societății, în multe zone din China, decuparea hârtiei s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rost de bani pentru fabrică, clasată pe locul 8 într-un top mondial al celor mai stupide idei de afaceri în 2002, pare de bun-simț. Brașovenii vor de la guvern să ofere automat soluții colective pentru zeci de mii de inși adunați în stradă, în vreme ce câmpulungenii prevedeau un mod de rezolvare manual, măcar individual a problemei. O femeie striga din șirul demonstranților din Piața Sfatului: „Am lucrat o viață la Tractorul. Am 51 de ani. Cine mă mai angajează pe mine acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
personală, arbitrară, clădită nu numai pe teroare, ci și pe șpagă, un imperiu al corupției născut din petrol. De teroare i-au scăpat americanii, de corupție însă, cine-o să-i scape pe irakieni? Aș fi preferat să-i văd adunând în piață lucruri de-ale potentaților regimului și dându-le foc sau măcar să le ignore în bucuria pură a primei zile de libertate... Am mai văzut o dată asta. Un singur om, un tânăr subțirel, cu ochelari, striga ca din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca român, încă o nuanță: vilă și prostie. Certezenii sunt cunoscuți în Oaș ca „ziariști”. În ultimii ani, ei au plecat în masă la Paris unde, distribuind pe străzi și în gurile de metrou Macadam și alte publicații populare, au adunat franci destui ca să treacă drept bogați atunci când s-au întors pe meleagul lor, în țara leului flămând. O dată cu întoarcerea primului val de „ziariști” au început să răsară în Certeze vilele sau, mai degrabă, un soi de castelușe pătrățoase cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
poate fi luată de umăr de polițist, poate să poarte brățările statului și poate fi fotografiată cu ele ca orice infractor. Bunul cel mai de preț al juzilor corupți, pe care-l folosesc în traficul de influență și cu care adună șpaga, este inamovibilitatea. Tradusă de ei, prin abuz, ca intangibilitate. Statutul lor actual, brand-ul pe care îl vând prin atitudinea de fiecare clipă amărâților pe care îi judecă este: „Bă, nenorocitule, mie ori îmi dai șpagă, ori te belesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Tudor a fost informator al Securității, în actuala stare de lucruri, asta nu-i va diminua capitalul politic, dimpotrivă. Oricum, C.V. Tudor și Adrian Păunescu fac o echilibristică morală uluitoare pentru a-și umfla capitalul politic: pe de o parte, adună voturi cu retorica nostalgică naționalist-ceaușistă, pe de alta, își compun și niște figuri de persecutați de Securitatea lui Ceaușescu! O specie aparte de demoni, incub-sucub, violatorul sodomizat. Ei sunt talonați îndeaproape de alt echilibrist, traseistul țărănisto-pesedisto-peremist George Pruteanu, pertuul dlor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nimeni să se întoarcă în mizeria fără speranță din România. Faptul că ar putea fi uciși aiurea pe meleaguri străine e puțin față de amintirea sărăciei și umilințelor de acasă. E mai bine în trenul morții decât să mănânci pești otrăviți adunați de pe Siret sau Olt. Nici unul nu vrea înapoi în patrie. Cu atât mai mult cu cât moartea multă și dintr-o dată va să vină și pe la noi. Osama bin Laden a anunțat că toți cruciații și aliații lor vor plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se poate și mai rău”. Nici moartea nu cred că mai poate clinti această țară din izolare individuală, bârfă, resemnare și mizerie. Și dacă vom ajunge să mergem la cumpărături cu un sac de plastic în geantă, în care să adunăm la o adică rămășițele celui de lângă noi, nu va fi o problemă. Cel mult, ne vom organiza încă în viață o pomană și un parastas monstru, din toată sărăcia, la care să cânte Guță și Loghin. Pentru Al-Qaida ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai are nici un criteriu: un om este transformat într-o împrăștiere de carne și oase greu de identificat, dincolo de orice considerent de rasă, religie, sex, vârstă, orientare politică. Este ucis pur și simplu pentru că e om și trebuie să se adune la un număr de cadavre previzionat. Mergând în această direcție, vom ajunge în curând să trăim cu toții cu moartea alături în fiecare clipă a vieții, ne vom oferi unul altuia poze nu numai cu ursul fotografului sau lângă statui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]