6,798 matches
-
și deschideai ușa dublă de sticlă groasă, te găseai într-un cu totul alt mediu. Restaurantul de la Mike & Tony’s era o cameră micuță, cu mochetă pe jos și cu rafturi de cărți pe un perete, cu câteva fotografii alb-negru agățate pe altul și nu mai mult de opt sau zece mese. Cu alte cuvinte, o tavernă liniștită și intimă, binecuvântată în plus cu o acustică tolerantă, care îți îngăduia să te auzi chiar și când vorbeai în șoaptă. Pentru Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întorci sus și să te întinzi. Nu e o jumătate de oră de când aveai peste treizeci și opt de grade și nu e bine să umbli pe picioare cu o astfel de febră. — El e unchiul Nat, a spus Rory, agățându-se cu disperare de mine. Singurul frate al mamei. Nu l-am văzut de multă, multă vreme. Știu asta, a zis Minor. Dar se poate întoarce peste câteva zile, când o să te simți mai bine. Tu știi cum e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că primăvara trecuse de mult. Ce aveam acum era o după-amiază de mijloc sau sfârșit de octombrie, una din zilele acelea însorite cu cerul viu deasupra, o adiere răcoroasă în aer și un milion de frunze care încă se mai agață de copaci - cele mai multe dintre ele cafenii, dar cu destule nuanțe de auriu, roșu și galben rămase ca să te facă să vrei să petreci cât mai mult timp pe-afară. Nu, nu avea frumusețea fiicei ei și, dacă e să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a ieși de-acolo într-o bucată. Am spus: n-am supraviețit cancerului doar ca să mă omoare un idiot de infract coronarian. Era o declarație absurdă, dar, pe măsură ce ziua se scurgea și analizele continuau să dea rezultate negative, m-am agățat de ea ca de dovada logică a faptului că zeii deciseseră să mă cruțe, că atacul din seara trecută nu fusese decât o demonstrație a puterii lor de a-mi dicta soarta. Da, puteam să mor în orice clipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
viață, iar eu voi face tot ce este omenește posibil pentru a le îndeplini dorința. Voi învia persoana respectivă prin cuvinte și, odată ce paginile vor fi tipărite și povestea legată între coperte, ei vor avea ceva de care să se agațe tot restul vieții. Nu doar atât, ci și ceva care va trăi mai mult decât ei, mai mult decât noi toți. Puterea cărților nu trebuie subestimată. X MARCHEAZĂ Ținta Rezultatele ultimei analize de sânge au venit imediat după miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
femeile bine intenționate care împart aceste sfaturi sunt de obicei singure? Nu vreau să par superficială, dar, dacă ești bolnav, te duci la doctor, dacă vrei consiliere juridică, te duci la un avocat și dacă vrei sfaturi despre cum să agăți un bărbat, te duci la o femeie care are unul! Oricum, de ce mai stau cu tata, când ar trebui să fiu în oraș? Nimeni nu a cunoscut vreodată un bărbat stând în casă cu părinții. Apropo, mâine plec la Boston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
unde e un afurisit de taxi când ai nevoie de el? Din fericire, în cele din urmă oprește o mașină. Mă uit la ceas și mă întreb ce-o să-i spun lui Adam. Știu, o să-i spun că mi-am agățat dresurile și am ieșit să-mi iau altă pereche. Apoi îmi aduc aminte că port blugi și mă răzgândesc rapid. Mă hotărăsc să nu-i mai spun nimic. Bărbaților le plac femeile misterioase. Am citit asta undeva. De acum încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
încet tastele mobilului, sperând, împotriva tuturor evidențelor, că există o explicație plauzibilă pentru comportamentul său. Poate a fost implicat într-un accident teribil. Poate s-a îmbolnăvit sora lui sau și-a pierdut mobilul. Demn de milă, știu, dar mă agățam de orice! Telefonul a tot sunat, apoi am format din nou numărul. Te rog, răspunde, mă rugam în tăcere. A răspuns cineva. Nu era el. Era o voce de fetiță. —Alo? se auzi vocea dulce de copilaș. La naiba, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
siguranță. Deseori pasagerii cred că dacă noi, echipajul, nu ne temem, atunci o să fim în siguranță. Ne observă atent fețele, căutând semne de frică. Mai ales în timpul turbulențelor mai importante. Astfel, chiar dacă avionul se clatină și noi cădem pe jos, agățându-ne de cea mai apropiată cotieră, tot trebuie să ne asigurăm că arătăm relaxate. Oricum, mi-am făcut fapta bună pe ziua de azi. Bărbatul deja arată mai bine. Văd că i-a revenit culoarea în obraji. De îndată ce avertismentul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de ironie în glas. — Se pare că e tipul din DreamBoat. —Cine? —Adam Kirrane. Nu se poate! Tara aproape își scapă cuțitul și furculița. Doamne, cum a pus ea mâna pe el? Tania e la fel de surprinsă. —Nu știu. Probabil a agățat-o în timpul unui zbor. Sunt pe val. Nu mă pot opri din vorbit, parcă aș fi o moară stricată. Nici nu știu de unde vin cuvintele. Dar n-aș spune că o să ducă undeva, totuși, zice Tania în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
scoțând un teanc de felicitări. — Nu arunc niciodată felicitările. Mă privește lung. Când o sa ajungi la anii mei... când oamenii pe care i-ai cunoscut și pe care i-ai iubit Încep să dispară, unul câte unul... vrei să te agăți de orice lucru care Îți amintește de ei. Oricât de mic ar fi. — Înțeleg, zic, mișcată. Iau cea mai apropiată felicitare, o deschid și Îmi cade efectiv fața. Bunicule ! Asta e de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mă Îmbujorez ușor, deșurubându-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atârnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atârnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack. Arată foarte bine ! Îi Întind banii taximetristului și trebuie să recunosc că sunt destul de Încântată de ideea că am venit aici. Restaurantul lui Antonio arată absolut nemaipomenit ! Fațada verde familiară e decorată cu lumini feerice, de acoperișul terasei sunt agățate baloane, și dinspre ușa deschisă se revarsă muzică și râsete. Mi se pare chiar că aud pe cineva care cântă. — De obicei nu e chiar atât de multă gălăgie ! spun râzând și pornesc spre ușă. Îl văd deja, foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Sinceră să fiu, da. Oriunde se poate. N-am fost În viața mea atât de Înnebunită după atingerea unui bărbat. — Nu vreau nici eu să plec. Privirea lui Întunecată e aproape opacă. Dar trebuie. Îmi ia mâna, iar eu mă agăț de a lui, Încercând să prelungesc contactul cât de mult timp pot. — Păi atunci... mai vorbim. Abia sunt În stare să articulez cuvintele. — Abia aștept. — Și eu la fel. — Jack. Ridicăm ochii și-l vedem pe Sven lângă poartă. — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sală, așa că mă duc În culise, să-i dau lui Lissy buchetul pe care i l-am luat. (Inițial aveam de gând să i-l arunc pe scenă la final, dar sunt trandafiri, și mi-a fost să nu-i agăț cumva colanții.) Pornesc pe coridoarele Întunecate, În timp ce muzica răsună dinspre boxe și dansatorii trec pe lângă mine În costume strălucitoare. Un bărbat cu pene albastre În păr Își lipește piciorul În sus pe perete, În timp ce vorbește cu cineva din cabină. — Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici n-a mai apărut să-și ia din lucruri, așa cum promisese, mi-a lăsat moștenire un dulap întreg de haine de la care, bine înțeles, cheia e la ea. Mirosul cafelei prăjite sau al halatului cărămiziu pe care l-a agățat de clanța ușii să-l poată îmbrăca dimineața de-a dreptul din pat, fără să mai iasă de sub pilotă în camera friguroasă, mă adorm la orele cele mai neobișnuite din zi, când televizorul încă zumzăie. Am așteptat să sune până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai groase decât trunchiurile copacilor din jur. Stătea și fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din picior după el... Totul trebuie să se petreacă repede, până se schimbă culoarea la semafor. Locul dintre crăci trebuie să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
chef. Nici clienții ei nu pot fi public de cafenea literară, decât într-o forțare a închipuirii mele. În realitate, prezentau interes prin faptul că la crâșma mică erau reprezentate breslele aproape uitate de meseriași, cu toate ustensilele lor. (Coșarul, agățat de colacul lui sinistru de funie, nu mai poate nici să mai bea, dar nici să se dezlipească de scaun. Pe Viner trebuie să-l întâlnesc iarna. Vara parcă murea, ca o ciudățenie a naturii, numai ca să învie în sezonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fără să producă o avalanșă de „morți“, de sticle de bere goale sau, și mai rău, cu încă un rest de viață, scenă la care presimt că o să asist tot mai des odată cu venirea iernii, a hainelor grele care una-două agață și răstoarnă sticle, scaune, mese.) Am mai apucat să-ți spun ce efect de atragere la lene avea asupra mea ecranul alb al calculatorului, în care începeam să scriu în fiecare dimineață deschizând un fișier nou - abia în ultima oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
despre poziția dumneavoastră. Cu stimă, John Gavin Director Dept. Depășiri de Cont ENDWICH - PENTRU CĂ NOUĂ NE PASĂ Șase Ajung la casa părinților mei sâmbătă la ora zece dimineața și mă întâmpină o stradă în plină festivitate. De fiecare copac sunt agățate baloane, carosabilul e plin de mașini și în grădina casei vecine se zărește un cort uriaș. Cobor din mașină, îmi iau geanta cu hainele de schimb, apoi rămân nemișcată câteva clipe, uitându‑mă la casa familiei Webster. Doamne, ce straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
brusc mult mai cuminte decât cea de pe Broadway. Pe cuvântul meu, aș putea să mă obișnuiesc să stau aici. Fără probleme. Iar magazinele, o, Doamne! Unul mai îmbietor decât altul. Unul dintre ele e plin de rochii de catifea imprimate, agățate de piese de mobilă de anticariat. Altul are pereții pictați ca niște nori, și peste tot sunt stative cu rochii fluflu de petrecere și bomboniere. Altul e tot alb și negru și art deco, parcă ai fi într‑un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îi este frică să iasă afară. Stă întinsă în pat, în tăcere. După miezul nopții, aude cum se trage cu gloanțe. Numără împușcăturile ca să știe câți oameni au fost uciși. * Numărul meu se potrivește întotdeauna cu numărul capetelor care sunt agățate de poarta orașului a doua zi. Colegii mei de școală vorbesc între ei așa: O să te omor și o să-ți agăț capul într-un cârlig, și apoi o să-ți vâr între dinți o pipă cu opiu. Urăsc școala. Sunt subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Numără împușcăturile ca să știe câți oameni au fost uciși. * Numărul meu se potrivește întotdeauna cu numărul capetelor care sunt agățate de poarta orașului a doua zi. Colegii mei de școală vorbesc între ei așa: O să te omor și o să-ți agăț capul într-un cârlig, și apoi o să-ți vâr între dinți o pipă cu opiu. Urăsc școala. Sunt subiectul atacurilor pentru că nu am tată și mama mea lucrează în slujbe care stârnesc suspiciune. O implor pe mama să mă transfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Există și musafiri misterioși. Sunt stângiștii, comuniștii din ilegalitate. * Prima mea întâlnire cu revoluționarii are loc la petrecerile Domnului Zhao Taimo. Mi se par tineri, frumoși și înflăcărați. Îi privesc cu respect. Nu pot să uit capetele însângerate care sunt agățate pe stâlpi. Ce anume îi face să-și riște viața? Găsesc răspunsul în casa Domnului Zhao Taimo. Este dragostea lor de patrie. Și eu cred că nu există nimic mai onorabil în viață decât ceea ce fac ei. Brusc, fata simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fost deja înlocuită. Dan e un tip care flirtează. Îi place să se joace cu Lan Ping folosind replicile lui Torvald. Îi strânge mâinile, o lipește de el în timp ce joacă. Găsește pretexte să intre în cabina ei de machiaj, se agață strâns de ea. Haide, e o zi de primăvară perfectă, îi zice. Ușurința lui Dan o chinuie. O doare mai mult decât orice faptul că el face glume despre momentele în care pe scenă efortul ei intens o face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]