11,041 matches
-
lumânării pe pereți. Petrișor înfofolit pe masă, era un boț și un ghem de umbre din care creștea trupul alb și slab al lui Velicu, oasele împungând pielea, părul roșcat de pe piept și aura de păr roșu din jurul sexului congestionat, agresiv, ca un țipăt de luptă victorios, care numaidecât se transformă în geamăt și plâns. I se păruse prea slab. Lung și slăbănog, țânțăros, etalându-și parcă slăbiciunea, neputința când termina numaidecât. Trebuie că asta i-a plăcut la el, Mirelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
v-a prins, pe tine și pe Derek, În vestiarul bărbaților, am plusat eu, gândind că și-așa nu aveam nimic de pierdut. Ochii ei se Îngustară până ajunseră cât niște fante Întunecate. Își Împinse capul Înainte, Într-un gest agresiv, și spuse: Asta e o minciună. Iar el e un nemernic, mai adăugă. Intrasem acolo ca să-i zic vreo două. Trotuarul nu era atât de aglomerat pe cât avea să fie mai Încolo, către piață, unde erai nevoit să te strecori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu folosirea forței dacă aceștia nu se retrăgeau cât mai grabnic. Când a fost informat În legătură cu ceea ce se Întâmplase, Shuster Își trimise unul din adjuncți la legația rusă. Acesta a fost primit de Pokitanoff, care Îi oferi, pe un ton agresiv, următoarea explicație: mama prințului „Lumina Sultanatului” le-a scris țarului și țarinei ca să le ceară protecția, care i-a fost, cu generozitate, acordată. Americanului nu-i venea să-și creadă urechilor: ca străinii, spuse el, să dispună În Persia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se Întoarcă În odaia sa rece de sub pământ de unde venise și să descopere modalitatea de a termina pentru totdeauna cu blestemata Întâmplare care l-a transformat pe acest ferăstruitor de violoncele În propriul său supraviețuitor. Moartea folosi aceste două perechi agresive de cuvinte, blestemată Întâmplare, ferăstruitor de violoncele, ca să-și incite propria sa contrarietate În declin, dar rezultatele n-au fost pe măsura scopului. Bărbatul care doarme nu are nici o vină pentru ceea ce s-a Întâmplat cu scrisoarea de culoare violetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându-ne cu semne de exclamații agresive, iar dedesubtul nostru respiră cu dificultate o prăpastie adâncă, înfometată. O ploaie întunecată se pornește deodată din gurile norilor joși, strivindu-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi ating încordată tălpile, mi se părea că funii nevăzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu mă simt amețită din pricina mâncărurilor, a mirosurilor, a oaspeților, a iubirii sale infinite, cu care mă copleșește, îl privesc plină de admirație, bronzul lui arogant, buzele sale ce radiau o pasiune de nestăvilit, în același timp subtilă și agresivă, era îmbrăcat într-o cămașă de blugi și pantaloni deschiși la culoare, mesteca încet, plin de grație, nu ca mine, care deja îmi golisem farfuria, ia-o mai ușor, mă ceartă el, nu ești în stare să savurezi nimic, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ușă deschisă la dulapul din bucătărie, câte un colț uscat de pâine, căutam semne ale existenței sale așa cum cauți urmele unui șoricel. Uneori îl întreb pe tonul unei educatoare, ce ai făcut astăzi toată ziua, iar el mi se plânge agresiv, nimic, ca și când eu aș fi fost de vină că nu i-am dat nimic de făcut. De când îi dispăruse Tanahul, refuzase să mai deschidă vreo carte, iar eu, care încă din ziua următoare regretam ceea ce făcusem, sunasem la hotel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de dimineață, dar ea mă privește cu severitate, ai văzut cum ziua ia locul nopții, iar eu îmi amintesc albastrul acela întunecat, rece, care m-a întâmpinat în clipa în care am ieșit pe terasă, prefer noaptea, soarele este prea agresiv pentru gusturile mele, spun eu. Ea mă privește serioasă, aproape implorându-mă, repede, se grăbește ea, înainte să se trezească restul, trebuie să mă asculți, iar atunci îmi amintesc și eu că, într-adevăr, toți ceilalți dorm, fetița ei, copila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încordasem întreg trupul, încercând să îi acopăr fisurile, an după an acest lucru devenise din ce în ce mai greu, și iată că acum a sosit clipa de care mă temeam, clipa în care nu se mai poate ascunde nimic, pentru că adevărul, îndrăzneț și agresiv precum focul, înghițea cu răsuflarea lui straturile de flori pe care le plantasem cu inima îngreunată de frică. Mă ridic greu și mă întorc în camera ei, întunericul din casă este dens și adânc, acoperindu-i fața inocentă, buclele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de la ambasadă. — Te-nțeleg, i-am spus chelnerului. Serios. — Era un client vechi și bun. Pe lîngă asta, n-am mai făcut niciodată un denunț pîn-acum. Nu din plăcere l-am denunțat. — Iar eu n-ar fi trebuit să fiu agresiv sau cinic În ce ți-am zis. Spune-i că eu l-am denunțat. Deja mă urăște din cauza opțiunilor politice diferite. I-ar pica rău să știe că tu ai fost. — Nu. Orice bărbat trebuie să-și asume responsabilitatea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Tocmai În acest moment se petrecu incidentul. Nu-mi amintesc bine, cortegiul Înaintase, un grup de activiști, cu lanțuri și cu niște bastoane de alpiniști, Începuse să forțeze rândurile polițiștilor ca să se-ndrepte apoi spre piața San Babila, lansând lozinci agresive. Leul se mișcă, ba chiar cu o anumită hotărâre. Primul șir se desfăcu și apărură tulumbele cu apă. Din avanposturile coloanei porniră primele bile, primele pietre, un grup de polițiști o luă hotărât Înainte, lovind cu violență, iar coloana Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spărgeau trotuarele, spărgeau creierii, puneau borduri noi, iar le spărgeau, apoi alte borduri... Până și Adelina avea alt aer în orașul din bătaia brizei - era mai așezată, mai femeie. Constănțenii au două muchii: una liniștită, elegantă, provincială și alta tropăitoare, agresivă, bucureșteană. Îmi aduc aminte de o colegă de facultate, fată de dentist constănțean. Adora îmbulzeala din București: ah! aici e atâta viață! ce-mi place să merg pe jos de la Universitate la Romană, să mă frec de oameni. Uite-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oprit aici. Ca să mă stârnească, avu primele ei tentative de sex oral, stângace de altminteri. Oricum, pentru mine era ceva nou, fantastic. Ghimpii conștiinței se arătară iarăși - trecusem la perversiuni, urma dezastrul. După o săptămână am tras concluzia că sexualitatea agresivă îi era provocată de pastilele alea verzi pe care le lua regulat. Am convins-o să întrerupă tratamentul. Erau niște chimicale nenorocite care îi făceau creierul terci. Rezultatele s-au văzut foarte curând: a început să se îmbrace în culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să intre. Cosmin îl îmbrânci șuierându-i: la o parte, bulaiule! Alergă spre clădirea cea nouă a blocului operator și urcă treptele în goană. În urma lui se auzi țăcănitul liftului, din care ieșiră doi infirmieri solizi. Se postară în pziție agresivă în fața intrării. Deja la etajul unu, Cosmin izbucni în râs - se pare că aveau de gând să-l anihileze. Le-o luase înainte. Intră ca o furtună în anticamera unde își avea biroul secretara. Surprinsă că intrusul reușise să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
O treabă din aia, care nu suportă amânare! Părinte Costicuță! se insinuează și Dănuț. Tu de ce te-ndeși? face Silică, deranjat. Ajunge unu', care să strige, ca ogaru'... Părinte, scoal' părinte! prinde glas și Vierme. Voi v-ați tâmpit? pufnește agresiv Matahala. Ce este...? Care ești acolo, bă? Ce naiba vreți? se aude vocea preotului-paroh, de după ușă. Hait! E băut! recepționează Fratele un timbru morocănos inconfundabil și de rău augur, în vocea prea-sfinției sale. Părinte, avem nevoie, repede, de un botez! Copilul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și ne-am strămutat acasă la Boss. Am vizitat-o și pe proprietăreasa lui, pe tanti Rodica, care avea și ea o treabă cu noi..., fără tangență cu fondul. Aici, am avut eu o contră zbanghie, cu niște motani negri, agresivi și miștocari. Motani? Ce motani visezi?! se holbează la el Mânecuță. Nu importă! Apoi, ne-am trezit peste noi, cu Nae Contrabandă și cu Cocuța, amica lu' Vierme. Ăștia doi, nou-veniții, cum de s-au alipit, cum s-au și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ghemotocul de păr dispăruse. ― Mda, ai dreptate, mormăi Parker. Trebuia să-l omorâm. S-ar putea să mai alergăm după el în loc să hărțuim fiara! Ripley îl privi mânioasă dar nu scoase o vorbă. Se întoarse spre Brett al cărui temperament agresiv era mai puțin afișat. ― Brett, te ocupi de motan. După aia discutăm ce facem cu el, dar ar fi bine să-l păstrăm cu noi sau să-l închidem undeva ca să nu deruteze aparatul... sau pe noi. ― Just, fu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
funcționare proastă, accidentală, și coincidență ― din întâmplare ― Înțelegi ce vreau să spun... Ofițerul științific miji ochii, o privi intens. Înainte de a vorbi, Ripley avu grijă ca butelia de metan să fie cât mai departe. Dar Ash nu schiță nici un gest agresiv. Iar nu-i putuse ghici gândurile, să pătrundă dincolo de masca rece. Dacă era vinovat, trebuia să încerce să se debaraseze de ea, când era lipsită de putere, iar Parker într-o stare mai rea. Da, dar, dacă era; nevinovat, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spații închise) ? Prin respirația oamenilor existenți într-o încăpere, oxigenul din aerul existent în încăperea respectivă se consumă, tinzând la epuizarea lui, crește în schimb concentrația de bioxid de carbon. Ca urmare, oamenii din încăperea respectivă devin agitați, nervoși, chiar agresivi. Este reacția naturală la amenințarea vieții lor, la moarte prin asfixiere. De aceea este necesară evacuarea în exteriorul încăperii (clădirii), a aerului cu conținut redus de oxigen și încărcat cu bioxid de carbon și alte emanații. În termeni tehnici este
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
atent, precum trebuie să te porți cu un ou ca să nu-l spargi. Dacă-l spargi, se declanșează ciclonul, care te lovește. Bărbatul trebuie să fie lăsat liber, neobligat, nemanipulat, acceptat, apreciat, în siguranță. Altfel se alienează mintal și este agresiv. În familie, toate sarcinile revin femeii, bărbatul ajută numai dacă i se cere într-un moment potrivit, într-o formulare foarte pretențios, aleasă. Autorul atrage atenția că cei doi parteneri: bărbatul și femeia, sunt total diferiți. Bărbatul se comportă ca
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
bănuit imediat că vrea să dea lecții ex cathedra. Și aici apare, spontan, reacția : „Lasă abureala !”. Textul își pierde orice referință și dispare în aburul unei pretenții paternalist-elitiste. Ceea ce pare să ne ducă un pas mai departe, căci acest refuz agresiv al autorității (presupuse) din spatele textului (real) seamănă al naibii cu revolta adolescentină împotriva autorității paternale. Iar tînărul actual, nu doar cel din România, trăiește într-o adolescență fără frontiere, amînînd cît poate mai mult momentul „așezării” adulte. În aceste condiții
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Baselu si ne mai radem de excremarile lui ! Concluzia mea ? Chiar nu știu... Nu am inventat noi hate speech-ul, evident, și cu atît mai puțin vorbele grele la supărare. Comentariile publice pot fi - și sînt - pretutindeni acide sau chiar agresive. Dar de cele mai multe ori au legătură cu subiectul, vehiculează un argument, cît de cît - și oricît ar fi el de anemic. Nici în cele mai elegante formulări nu pare să fie însă cazul la noi. Oare de ce ? Eu, recunosc, nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mîine, este adesea aceea a unei supracompensări simbolice, la nivelul imaginii sociale : la un statut și un prestigiu mai mici, se afișează o casă și o mașină mai mari. Și, nu în ultimul rînd, un machism mai vizibil și mai agresiv : vă arăt eu cine e șefu’ aici !... Colac peste pupăză, nu puține femei tinere și empowered înțeleg această relativ recentă emancipare ca pe o cursă pentru rolurile de putere care nu mai sînt, ca pe vremuri, mono polul bărbatului. Ele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de rezervă care să promoveze (și) d’ale noastre, pentru noi. Din acest moment lucrurile încep să devină interesante ! Să începem cu „un studiu de caz” : coniacul. Dacă publicul-țintă îl constituie „masele”, referința de succes este prezentul național al mîrlăniei agresive. (Deși urăsc organic seria de reclame la coniacul Unirea, nu aș ezita nici o clipă să acord marele premiu la orice festival de [foarte] scurt metraj documentar acestor fini cunoscători ai sufletului românesc actual.) Pentru elitiști și alți rafinați, dimpotrivă, referința
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
are în vedere un anumit tip de furt și impostură, al Lor, al celorlalți, care trebuie stîrpiți de mici. Venirea la putere, la orice nivel s-ar afla aceasta, are un puternic iz de parvenire. Reglementările devin astfel reactive și agresive, un fel de dat cu flit în paraziții societății - care știm noi cine sînt ei ! Se pornește astfel totdeauna de la presupoziția de vinovăție : cineva, acolo sus, vrea să fure, dar noi îl vom împiedica, mama lui ! Acest „mama lui !” din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]