186,601 matches
-
obiect de batjocură, dar nimeni nu-i luase vreodată ura În râs. 2. Coral Musker examină zăpăcită meniul. — Alege tu pentru mine, spuse ea și se simți bucuroasă că el comandase vin, pentru că, se gândi ea, Îi va fi de ajutor În seara asta. Îmi place inelul pe care-l porți. Luminile Vienei treceau prin fața lor În Întuneric, iar chelnerul se aplecă peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
relevau marea dragoste și marea ură ce-l animau. Fețe triste și frumoase, subțiate de foamete, Îmbătrânite Înainte de vreme, resemnate În disperarea lor, Îi apărură brusc În minte. Aceștia ar fi fost oamenii pe care-i cunoștea, cărora le acordase ajutor și nu reușise să-i salveze. Lumea era În haos dacă lăsa atâta noblețe nefolosită, În timp ce marii bancheri și militarii prosperau. — Sunteți angajați să sprijiniți o lume veche, plină de nedreptate și dezordine, spuse el. Pentru oameni ca Vușkovici, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
saci și se lăsă jos, cu fața Îngropată În ei, doctorul Czinner era complet epuizat. Vărsase sânge pe gură. Întreaga responsabilitate cădea iarăși pe ea. Se Întrebă dacă nu cumva murea și-și apropie gura de urechea lui. — Să chem ajutor? Se temea c-o să-i răspundă În germană, dar de data aceasta el spuse destul de limpede: — Nu, nu. La urma urmelor, se gândi ea, e doctor. Trebuie că știe el mai bine. Ce pot face pentru dumneavoastră? Îl Întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și-o luă În direcția Vienei, văzu cum dispar luminile gării și se Întrebă cu obstinată fidelitate unde o fi Myatt. Durerea Îi Îngreuna respirația, dar era hotărâtă să nu spună nimic. Să vorbească, să-și descrie durerea, să ceară ajutor ar fi Însemnat să-și scoată din minte, fie și pentru o clipă, fața lui. Urechile ei vor pierde sunetul vocii lui, care-i șoptește ce vor face Împreună În Constantinopol. N-o să fiu eu prima care uită, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de administrație și va fi satisfăcut. Domnul Stein veni mai aproape și făcu un semn cu pipa. Trebui să ocolească puțin ca să-l evite pe bărbatul cel beat, Întins pe jos, și În acel moment de grație Myatt chemă În ajutor toate gândurile care ar fi putut să se opună viitorului său lin și atât de clar programat. Și-o aminti pe Coral și brusca stranietate a Întâlnirii lor, când simțise că totul Îi era la fel de familiar ca și fumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o piruetă măiastră și apoi se aplecă și-și atinse vârful patinelor. Din poziția aceea, spuse: —Sophia spune asta despre soții tuturor. —Hunter o ajută la un proiect la care lucrează, am precizat. —Crede-mă, Sophia nu are nevoie de ajutorul nimănui. Are mai multe relații decât Verizon. Mama ei e o Rothschild sau așa ceva, iar tatăl ei a câștigat premiul Nobel pentru pace pentru nu știu ce piesă franțuzească Îngrozitor de plictisitoare pe care a scris-o. — Oh, păi așa e Hunter. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
faci cunoștință lui Lauren cu prietenul tău. Crăciunul este perioada perfectă pentru Întâlniri și... — Nu are nici un rost. Întâlnirele aranjate nu dau niciodată rezultate. Oamenii care sunt destinați să se Îndrăgostească reușesc să facă acest lucru foarte bine singuri-singurei, fără ajutor. Dar el pare să fie foarte drăguț. Cine este? am Întrebat. —Este În oraș doar pentru câteva ore, așa că ar trebui să fug. Ne vedem mai târziu, iubito și Îmi pare rău pentru seara asta, spuse Hunter, plecând În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îl voia pe Hunter pentru ea Însăși, scumpo, zise Milton. Voia ca tu să crezi că acel colier era pentru ea și, etalându-și-l pe al ei prin fața ta, a obținut exact ce dorea - haos. Nu e de mare ajutor nici faptul că Marci e așa o răspândacă. Sophia a manevrat-o cum a vrut. Și cum rămâne cu Christopher? am Întrebat, nelămurită. În mod evident, a alergat după ambii soți și s-a mulțumit cu cel mai ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
depusă. Lui Luke Janklow Îi mulțumesc pentru sprijinul acordat. Celor de la Miramax Books, Harvey Weinstein, Rob Weisbach, Kristin Powers și Judy Mottensen, care au fost echipa nemaipomenită cu care am lucrat. Sandi Mendelson a fost un excelent ziarist. Pentru neprețuitul ajutor privind sursa de inspirație și culoarea locală a cărții - de la modul În care sunt realizați pereții lui Lauren până la bijuteriile pe care le poartă În pat - aș dori să le mulțumesc următorilor: Bob Cohen, Pamela Gross, Blaire Voltz-Clarke, Geoffrey Munn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mănușă, zice: — Mona? Aș vrea să știu dacă se întâmplă să mai aibă un exemplar din cartea respectivă. Îmi pare rău, dar nu pot să-i spun de ce. Mi-e teamă că domnul Streator nu ne va fi de nici un ajutor, zice. Aș vrea să știu dacă a fost efectuată o autopsie în cazul fiului dumneaei. Îmi adresează un zâmbet. Apoi rostește fără glas Ieși!. Iar eu ridic ambele mâini, larg deschise spre ea, și încep să dau înapoi. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și ființa asta, Mona, zice: — Deci ziceți că Helen folosește același descântec? Mesajul de pe pagerul meu zice să-l sun pe Nash. Pagerul zice că e important. Nu am nici o dovadă, zic, dar doamna Boyle îl știe. Am nevoie de ajutorul ei ca să-l pot controla. Ca să mă pot controla. Și Mona Sabbat se oprește din scris și rupe pagina. O ține între noi, la jumătatea distanței, și zice: — Dacă doriți cu adevărat să învățați cum să controlați puterea asta, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o femeie; bărbatul era la volan. Femeia a rămas în mașină; bărbatul a sărit jos și a luat-o la fugă spre echipa de muncitori. Le-a strigat să aștepte. A zis că ar putea să dea o mână de ajutor. Câinele era doar un hoit putred în niște zdrențe de blană. Bărbatul era tânăr, blond, cu plete blonde fluturând în rafalele stârnite de mașinile care vâjâiau pe lângă ei. Avea o țăcălie roșcată și cicatrice care îi brăzdau amândoi obrajii, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tot că sunteți un erou. Nu ajung, zic, armele nucleare? Armele chimice? Faptul că unii or să aibă puteri magice nu o să facă lumea mai bună, zic. Îi zic Monei că, dacă se ajunge la așa ceva, o să am nevoie de ajutorul ei. S-ar putea să trebuiască s-o omorâm pe Helen, zic. Și Mona dă din cap deasupra ruinelor însângerate de pe prosopul de la motel. Zice: — Deci vreți să puneți capăt atâtor crime cu alte crime. E vorba doar de Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut la hinduism. După cum scrie în Buletinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut la hinduism. După cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale de săptămâna asta, totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se îneacă, motorul urlă înfundat apoi tace. Ne-am împotmolit murmură șoferul, ridicîndu-se. Coboară din mașină, scoate de la portbagaj lopata și începe să arunce zăpada, să elibereze roțile. Lazăr își lasă scurta de fîș pe bancă și-i sare în ajutor. Mergi în cursă îi spune țăranul, luîndu-i lopata -, asta-i treabă de palmele mele. Zăpada zboară într-o parte și-n alta, croind cale liberă mașinii. Țăranul urcă din mers, lasă lopata lîngă scaunul liber și se întoarce la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iată un lucru util; cinematograful, televiziunea... pătrund adînc în conștiința maselor. Despre ce-i filmul? Un tip, care-și făcuse o pasiune din a escalada munții, pornește, ca și noi, pe o vreme bună, rămîne izolat, se află, vin în ajutor echipe de salvamont, elicoptere... Excelent! Asta-i! bate profesorul cu degetul în bar. Dacă nu răzbat frezele, vor veni elicopterele. Iar dacă elicopterele nu vor putea decola, spune Lazăr, preocupat de telefon, să insiste pentru convorbirea solicitată vor trimite amfibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Toader, unul ține și-acum toporul după ușă, pregătit pentru el. Cică nea Toader avea pumn greu, al naibii. Ăsta, tînărul care venea pe la noi, era copil pe vremea aceea; cînd Săteanu s-a dat la..., copilul a sărit în ajutorul lui tat-su; a luat o palmă, ori un picior, c-a ajuns sub masă, de unde a privit cum o încasează tat-su; Săteanu l-a bătut pe țăran cu o curea țintuită... Vezi, spune Mihai încet, după un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar dom' maistru, la ședința viitoare de partid, sigur o să se ia de mine, îl știu. Toate astea se adună, și... Ascultă, cred că-i mai bine să te duci acum în Zona Întîi, la trasee; dai o mînă de ajutor, să fii văzut spune Stanciu după o clipă de gîndire. Cînd va fi cazul să pleci în oraș, te anunț eu. Față de Cornea o ții înainte cu Zona Întîi, clar? Sudorul încuviințează printr-o mișcare a capului, se înclină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd te-ai rătăcit, de revelion, la cabană; credeam toți că..., Aura plîngea... Am vîndut totul: haine, schiuri... Ale mele! face Runca un gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plasturele din fruntea bărbatului. Ți-am zis eu că Dumnezeu vede... Ovidiu vrea să reacționeze în vreun fel, dar o simte pe Sultana apropiindu-se, așa că se abține. Un ceai fierbinte, vă rog! îi spune studenta, după ce-i mulțumește de ajutorul dat să ducă salteaua lîngă perete. Cred că nu mai este surîde Ovidiu, cu privirea îndreptată spre Lazăr. Și chiar dacă este, un pol ceașca. Glumești, tovarășe! se înfurie fata. Două cești, doi poli și-ncă jumătate de pol, bani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
minister, dacă pică Săteanu, îmi va fi mai lesne, decît dacă rămîne în secție, ori în cercetare. Veniți mîine seară, sper schimbă el tonul. Dacă nu v-a invitat, și-ar fi nerecunoscător să n-o facă, ținînd cont cît ajutor i-a dat Iftimie la vilă -, după spectacol voi aduce vorba și... Ăsta are băuturi fine și tari. Mi-ar plăcea să bem un pahar împreună surîde directorul, uitîndu-se fix în ochii femeii. Turnați în cele două pahare spune Teona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prima, să n-o dea încă afară din facultate, ea era fără serviciu și-și vindea pe rînd lucrurile de valoare; atunci n-a simțit nici o remușcare dîndu-și copilul la leagăn. Ideea Mariei, bizară e drept, le-a venit în ajutor. Legal, Doina era copilul unei studente. "Îl las la orfelinat a spus Maria pînă termin facultatea." O durea uneori, cînd, mergînd să o vadă pe Doina, ca bunică; privea copiii din sala în care intra și avea impresia că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe numele meu. Ce-ai făcut?! a murmurat Maria Bujoreanu ca paralizată. Am modificat puțin adeverința aceea. O să ne fie mai ușor s-o dăm la orfelinat că eu îs studentă și cred c-o să-mi fie și mie de ajutor: aflînd că am și copil, poate c-or să mă lase în pace la facultate. Dar n-au lăsat-o. Iar cel de la minister, azi, a strîns din umeri: "pînă acum a mai mers, dar acum..., mai ales că procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușa de sticlă. Bună ziua! salută Vlad intrînd. Aș vrea să știu dacă a sosit... Cursa rapidă! exclamă șeful autogării, ridicînd brațele spre cer. Înnebunesc, domnule, înnebunesc! Vine, sigur că vine. Chiar discutam cu tovarășul arată spre șofer să meargă în ajutorul autofrezei. Vine, dar nu mai devreme de mîine dimineață; noaptea se lucrează greu. Vlad bombăne ceva și iese. În drum spre centru, îl oprește un bărbat, care i se pare cunoscut, probabil de la uzină. Știu că sînteți prieten cu dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]