78,666 matches
-
din Aurora nu-și face astfel de probleme. Domnul Goodman dansează foxtrot cu o frumoasă parteneră. Cunoscătorii apreciază c-ar semăna (dacă n-ar fi chiar ea în persoană!) cu frumoasa Louise Lawshon, vestita "hostess" din New York, divina cu piele albă și rotunjimi afrodisiace, creatoarea de atmosferă din lumea miliardarilor, asasinată în piscina din locuința ei. Domnul Goodman din Aurora dansa foxtrot cu această superbisimă parteneră. Tocmai trecea pe lângă ușă, când intrară în local cinci necunoscuți. Erau îmbrăcați în haine impecabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
superbisimă parteneră. Tocmai trecea pe lângă ușă, când intrară în local cinci necunoscuți. Erau îmbrăcați în haine impecabile și făcea o impresie ciudată faptul că unul ducea pe umeri o mitralieră. Domnul Goodman este desfăcut de parteneră, înșfăcat fără nici o vorbă. Alb ca varul, stă întins pe podea. Necunoscuții, îmbrăcați în costumele lor impecabile, îl ridicară cu grijă, și-l așezară pe scăunelul de lângă pian. Ultima monedă a fost abia aruncată. Foxtrotul își continuă cadența. Doi din cei noi veniți se căznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unde abia atingea pospaiul de spuză albastră o avalanșă orbitoare în jur, lăsând în urmă un evantai de pulberi în lumina nelimpede încă a zorilor. Lenevise (ceea ce nu-i mai era de mult în obișnuință), stând tolănită pe cerga mițoasă, albă și ea ca un polog de zăpadă, cu ochii-n geamul irizat în lumină, și-l așteptase. Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-naintând prin valurile nămeților, scuturându-și coarnele rămurate în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul, ca un candelabru. Alerga dorind să trimită vestea înaintea lui. Cerboaica surâse, dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată în patul alb, pe cerga mițoasă, cu ochii pe geamul înfrigurat sub ninsoare. O izbitură, scurtă, zgudui ușa. Se ridică și-i deschise. Stătea în prag cu ramurile coarnelor ajungându-i până la umeri, nările umflate și botul negru plin de mustul zăpezii. Cerboaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
capul pe spate, ținându-și răsuflarea, orbită de soarele ghețos și de albeața strălucitoare ce schimba totul. Pârtia înzăpezită, cu făgașele subțiri și-adânci ca niște cuie, două câte două, înfipte-n nămeți, fulgerând albastru urmele cerbului șerpuia printre cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că arunca o umbră neagră împrejur. Neagră-albăstruie, încât, iarba părea de petrol. Acolo-i plăcea cerbului să-și întâmpine și să-și înfrunte adversarii. Acolo, în largul poienii însorite, aștepta totdeauna cea mai frumoasă căprioară a pădurii, cu sfârcurile urechilor albe, sfârșitul turnirului dat în cinstea ei. Cedrul, în umbra căruia veghea Tudora, era atât de majestuos că ți se curma răsuflarea, privindu-l. Numai norii cerului de vară din unele zile se mai puteau compara cu cei doi veterani veghind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să atârne în afară vârful picioarelor, cu riscul să mi se rupă între roți. La această mașină au fost înhămați patru cai mari, cu ștreanguri, nu cu mult mai groase decât frișca biciului, și un surugiu îmbrăcat într’o haină albă de flanelă, încălecă pe calul de lângă roată. Închinându-se înainte și pocnind din biciu porni într’un galop sălbatic, strigând tot timpul de lungă și tărăgănată cadență. Drumul era plin de grindină, care se topea formând băltoace prin care caii
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Regulamentului Organic, 1 ianuarie 1832, poșta din Fălticeni pare să fi fost bine organizată. O statistică din 1831, arată că era deservită de șase slujitori. Pe vremea aceea, târgul Fălticeni era împărțit în două mahalale: mahalaua bisericii vechi ăSfântul Ilie/albă) și mahalaua bisericii noi (Adormirea/roșie). Toți cei 6 slujitori de la Poșta din Fălticeni, se aflau cu domiciliul în mahalaua roșie. La Fălticeni, era o stație de poștă. Alte stații în ținutul Sucevei se aflau la locul numit Iorcani ăIurcani
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
evitându-se utilizarea cartelelor telefonice frauduloase, până la implimentarea sistemului “antifraudă”. Sigla “Poștei Române” Din anul 1993, sigla Poștei Române se compune din simbolurile RO, ca mnemonice ale României și cornul poștal tradițional. Simbolurile sunt realizate cu culoare neagră pe fond alb(în varianta alb-negru) sau cu culoarea galbenă pe fond roșu. Deasupra simbolurilor este tipărită denominalizarea POȘTA ROMÂNĂ. De atunci, roșu a devenit culoarea tradițională a Poștei Române și în consecință se folosește cu preponderență. Cutii pentru scrisori confecționate din poliester
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
cu găuri, în care puteau fi introduse, după necesitate, niște fișe pentru a da în comunicație două linii telefonice, una cu alta, sau a pune o linie telefonică pe aparatul telefonic al schimbătorului; a pune linia la pământ. un postav alb cu țesătură de aur. înalt demnitar la curtea domnească. conducător. aparat specialăaltă variantă a celui bavarez) care asigura cu ajutorul unor fișe comunicațiile telefonice între abonați, sau între abonați și rețeaua publică. haină țărănească, lungă, făcută dintro țesătură groasă de lână
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
acesta o făcuse în 1934 (în The Logic of Scientific Discovery), întocmai așa cum le-o prezentase Nae Ionescu într-un curs - probabil cursul de logică generală din anul universitar 1934-1935 sau cel, nestenografiat, din anul 1935-1936 -, cu tot cu exemplul cu lebedele (albe și negre). Numai că Profesorul prezentase această critică deja în prelegerile din anii ’20, litografiate în epocă. Avem de-a face - aici ca și în marea majoritate a instanțelor relevate de Marta Petreu - cu unul dintre locurile comune ale disciplinei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și pescuitul sportiv. Cazarea este asigurată în numeroase hoteluri precum Alpin (Cota 1400) și Peștera (în apropiere de Peștera Ialomiței), în numeroase cabane (Vârful Omu, Caraiman, Piatra Arsă, Vârful cu Dor, Padina, Babele ș.a.) și în refugii (Bolboci, Coștila, Valea Albă ș.a.). Principalele trasee pentru drumeție sunt: 1. Sinaia - Cabana Vârful cu Dor - Cabana Piatra Arsă - Cabana Babele. Marcajul prezintă o bandă roșie iar timpul de mers este de 5-6 ore. Este traseul cel mai frecventat atât vara cât și iarna
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
hidratare și capacitate calorică ridicate, iar soluția sapropelică este slab mineralizată. În țara noastră, nămolurile sapropelice sunt cele mai întâlnite, existând peste 60 de surse naturale: pe litoral (Techirghiol, cel mai mare rezervor din Europa), Câmpia Română (Lacul Sărat, Balta Albă, Amara), în Transilvania (Ocna Sibiului, Sovata) și în Subcarpați (Ocnele Mari). Nămolurile minerale se formează în mod natural, în jurul izvoarelor minerale, ca urmare a proceselor fizico-chimice și microbiologice, care se declanșează la contactul apei minerale cu un pat argilos. Astfel
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
întreaga țară, în condiții de muncă dificile. Pe lângă specialiștii detașați din diverse localități ale țării, la lucrări au mai contribuit și militarii, în zonele Cernavodă și Medgidia, dar și deținuți, în prima etapă a lucrărilor și la ridicarea Canalului Poarta Albă - Midia Năvodari. 3.5. Elementele de etnografie Fiecare popor posedă un patrimoniu material și spiritual, strâns legat de mediul geografic în care se află și stadiul de evoluție. Transformarea continuă a spațiului rural în arii urbanizate și industrializate, a îndepărtat
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
nu funcționeze satisfăcător. În plus față de crearea noii legislații este important să se dezvolte structurile administrative și juridice adecvate, precum și instituții în sectoarele private și de afaceri care să fie capabile să asigure aplicarea efectivă a noilor legi. Conform Cărții Albe este necesar să se creeze instituțiile care să fie capabile să implementeze dreptul comunitar și care să funcționeze cu un personal de un nivel comparabil cu acela care lucrează în instituțiile statelor membre ale Uniunii Europene. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
zulufi, ochișorii albaștri luminoși și o guriță ca o frăguță. Îmbrăcată cu o rochiță dantelată, alb-roz. Eu m-am repezit la ea, am luat-o fericită în brațe și am știut că e fata mea. și au venit doi cai albi, superbi: m-am urcat călare pe cel din dreapta, tot cu îngerașul meu în brațe și pe cel din stânga îl țineam de căpăstru. Așa am pornit la drum... cu Annemarie - Elena, care la 2-3 anișori era identică cu copilul meu din
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pe cel din dreapta, tot cu îngerașul meu în brațe și pe cel din stânga îl țineam de căpăstru. Așa am pornit la drum... cu Annemarie - Elena, care la 2-3 anișori era identică cu copilul meu din vis, chiar și rochița aceea alb roz era aceeași. Noi ne-am dorit foarte mult copii și n-a trebuit să ne învețe nimeni cum să-i ținem în brațe sau cum să-i îngrijim. Am avut asta în codul genetic, sau, mai pe românește, „în
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să alerg după ei. Le-am spus soțului și prietenului să mă aștepte, am traversat strada și am intrat în casă, după țigani. Acolo era o sală lungă cît casa și o masă la fel de lungă, acoperită cu o față de masă albă ca neaua. În jurul mesei, o mulțime de oameni, bărbați și femei, stăteau așezați la masă, pe taburete (scaune de lemn pătrate, fără spătar). Cei doi țigani mergeau de la unul la altul și le ghiceau în cărți. Iar eu alergam de la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
sare și ștergar: Să muncim din nou, cu har, Pentru noi, pentru nepoți, Fără griji și fără hoți. ștefane, Măria Ta, Când va fi și ne-om vedea, Ți-oi aduce vin și pâine Din cuptorul cel de mâine. Pâine albă și gustoasă Să le pui la toți pe masă Ce luptară pentru țară, Pentru harul nostru iară. Să le dai și-un strop de vin De la cei ce de-acum vin Să noiască limba noastră Vechea limbă românească. Ei, dragii
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
adevăr cum sunt și cui datorez acest fapt. și eram fericită. Peste o săptămână, acasă, îl întreb din nou pe fiul meu cum eram, de era așa uimit. Nu-și găsea cuvintele potrivite și mi-a spus: Erai așa de albă, așa de... Eu știam, el intuia și nu se putea exprima, voi ați înțeles, sper. Începând de la tratamentul care mi s-a dat inițial am mers bine, chiar foarte bine, și am scăzut doza treptat, pentru că, pe zi ce trece
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
afirmația că Dumnezeu este peste tot, că acei tineri, indiferent pentru ce s-au întâlnit acolo, au avut câteva momente de înălțare spirituală într-un cadru natural deosebit, dar și din punct de vedere al esteticii ținutei preoțești - decentă, guler alb impecabil, obrazul ras proaspăt. Deci, dacă un specialist în canoane poate gândi așa frumos și liber, deschizând tuturor, prin ținută, vorbă, faptă, o poartă spre religia viitorului, de ce onor conducerea bisericii obligă în primul rând preoții și apoi enoriașii la
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
trebuie să fii bogat ca să vezi că cineva are nevoie de o îmbucătură și, dacă tu o ai, împarte-o cu el, chiar dacă este numai mămăligă și ceapă. Ai să vezi că a doua zi vei avea și tu pâine albă pe masă. Cu atât mai mult nu trebuie să uiți atunci să dai un colț din pâinea ta și altuia. Așa se găsește Lumina. Foarte ușor. Problema este alta, foarte dureroasă, dacă stai bine și analizezi acest aspect: mulți, foarte
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
zece minute, mers pe jos. Am uitat să-mi iau umbrela și ploaia măruntă îmi biciuie fața, trezindu-mă la realitate. Ce să-i duc? Îi lipsește ceva? Cu aceste întrebări ce mă frământă, ajung la destinație. Cumpăr câțiva trandafiri albi și urc la etajul cinci. Maria e internată în singura rezervă de pe palier. O găsesc repede. Stă întinsă în pat, pare că doarme. E palidă. În cameră se aude, în surdină, o melodie veche. Mă apropii și o privesc cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ai observat atunci, dar zilele acelea au însemnat și lacrimi. Instantaneu. Motivul? O fotografie. Imaginea alb-negru a iubirii regăsite. Ce culoare are dragostea? Unii o văd strălucind în milioane de inimi roșii. Pe mine, iubirea mă privește dintr-o fotografie alb negru, puțin ștearsă de vreme. Undeva în munți. Tu, cu rucsacul în spate și privirea pierdută în zări. Visai? La ce? Pe asta o vreau, am gândit. Mi-a tremurat inima. Un nod mi s-a pus în gât și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
anual, în această perioadă. N-am ratat niciuna, până acum. O explozie de culori și de forme, aranjate minuțios de-a lungul aleilor și în sere, ne-au încântat ochiul și sufletul timp de câteva ceasuri. Mici sau mari, roz, albe, galbene sau mov, cu petale rotunjite sau țepoase țâșneau în cascade, în jurul nostru. - Mami, aici, uite ce frumoase sunt astea! Ba nu, aici sunt preferatele mele, striga Eva, alergând pe alei. Zâmbeam, bucuria ei era molipsitoare. Au fost cele mai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]