25,860 matches
-
Muntele părea o pasăre ce obosise să se mai înalțe spre piscuri ca să ciugulească firimituri din fruntea cerului. Adrian gândea că jos nu există zbor; că sunt păsări cu aripi frânte de paturile armelor mânuite cu cruzime de purtătorii uniformelor albastre. La poalele muntelui îi așteptau mai multe dube să-i ducă la sediul Securității. Începuse drumul spre Iadul oamenilor... *** Se luminase de ziuă și Adrian mai lenevea în pat. Se ghemuise la pieptul tăcerii reci ca bătrânul condor ce încerca
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
în prealabil, care mă așteaptă cu câte un geamantan burdușit pe dană, chiar în dreptul vasului. De fiecare dată când mă întorc din croazieră le las geamantanele goale, iar când plec le iau pline. Ghiță Socol, un lipovan voininic, cu ochii albaștri și părul roșcat, îmi asigură rezerva de fructe și legume, Costel Nicoară, pescarul, aflat la extrema cealaltă a lui Socol, fileul de păstrăv, iar Paul Grecea, prințul, fiindcă e mai tânăr decât primii, siropul din muguri de brad și apa
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
se intră din nou în semiobscuritate, iar pe un fond violet apare EL) EL: ,,Vremea a șters, acoperind cu praf și nisip amintirea cataclismului. Iar moartea, care este pretutindeni, mi-a subjugat sufletul. Nu-mi pot imagina cum acea planetă albastră, altădată veselă și plină de viață este acum tristă și palidă. Într-un deșert care întrece de mii de ori pustiurile Terrei de altădată.. Într-un ocean de pământ ars se află Edenul. Ca prin minune în această oază, printre
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului FLOARE DE APRIL Floare suavă, cu gând de copil În rondul firii azi ai înflorit, Să dai mireasmă zilei de april Ai răsărit. Floare albă, albastră, roșie purpură Tu dai nuanță primăverii mamă Și împodobești cu mireasmă pură Iia-i de maramă. Floare pictată de al naturii penel, Porți în tine plăcerea și dorul Acelui ce plânge și cheamă la el, Pe măria sa amorul. Floare găsită, floare
FLOARE DE APRIL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362939_a_364268]
-
poet, Doina Rizea - editor, Lina Codreanu - prozator, Prof. Mioara Bahna - critic literar și Daniel Corbu - poet și prozator. Timpul, nu este folosit pentru a nimici timpul ! Timpul este veșnic ! În acest minunat timp s-au lansat cărți din Colecția ,, Floare albastră ,,unde fiecare autor a reciatat câte două poezii din propia carte, ori a citit o proză scurtă. Lucia Olaru Nenati cu ,, Parabola vântului ,, proză scurtă, Ana Maria Gîbu cu ,, Când vor muri macii ,, poezie, Violetta Petre cu ,, Când violet e
,, DE ZIUA TA, LIMBA ROMÂNĂ ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362917_a_364246]
-
poezie, Carmen Antoaneta Marcean cu ,, Lumini și umbre între coperți ,, - poezie, Mariana Rogoz Stratulat cu ,, Aproape Unul ,, poezie, Vera Crăciun cu ,, Dimineți de copil ,, povestiri, Gheorghe Luchian cu ,, Zâmbete vesele și triste ,, epigrame și catrene, Iulia Valeria Raclu cu ,, Buburuza albastră ,, haiku, Mariana Bendou cu ,, Priviri în oglinda vieții ,, poezie, Liliana Albu cu ,, Sămânță de iubire ,, cu poezie. Pe lângă o aleasă ,, Pledoarie sentimentală ,, dedicată marelui compozitor George Enescu, de către regizorul Mihai Zaborilă din Iași, a fost și expoziția mea de grafică
,, DE ZIUA TA, LIMBA ROMÂNĂ ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362917_a_364246]
-
CARE AM FOST" Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Din atașul motocicletei, priveam câmpiile nesfârșite, mărginite pe alocuri de tufărișuri înflorite sau de pâlcurile cu maci, lumânărele galbene și de cicoarea albastră ce părea cioburi de cer senin de vară timpurie căzute pe pământ. Vântul poznașul îmi fâsâia pe la urechi, iar stâlpii de telegraf aliniați defilau în poziție de drepți pe marginea șoselei. Cocostârcii înfulecau viermi și broaște de prin mlaștini. Aș
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului Adu-mi aminte cum începe zborul, În care timp redecorăm aripa. În care viața ne ajunge clipă. În care gând ne întregim decorul. Adu-mi aminte, norii-s trecători. Un cer albastru vom trăi mereu, Pictat ades cu stropi de curcubeu, Dacă vom ști să ne trăim, în zori. Ți-aduc aminte, rătăcim destine, Cănd sufletul ne cheamă înapoi. Albaștri, triști și îngerii din noi, Picaj vremelnic, bântuind ruine. Să nu te
SCRISORI DE IUBIRE de ELLA BLUE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362947_a_364276]
-
gând ne întregim decorul. Adu-mi aminte, norii-s trecători. Un cer albastru vom trăi mereu, Pictat ades cu stropi de curcubeu, Dacă vom ști să ne trăim, în zori. Ți-aduc aminte, rătăcim destine, Cănd sufletul ne cheamă înapoi. Albaștri, triști și îngerii din noi, Picaj vremelnic, bântuind ruine. Să nu te-ntuneci, de mă pierzi vreodată. Voi fi un punct, pe hartă, într-un timp. Tu, caută iubirii anotimp, Un eu și tu, o dragoste curată. Referință Bibliografica: Scrisori
SCRISORI DE IUBIRE de ELLA BLUE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362947_a_364276]
-
cireș. / Vai cum doream ca pentru - întâia oară / Bătaia puștii tatii să dea greș! / Dar văile vuiră. Căzută în genunchi, / Ea ridicase capul, îl clătină spre stele, / Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă / Fugare roiuri negre de mărgele. / O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, / Și viața căprioarei spre zările târzii / Zburase lin, cu țipăt, ca păsările toamna / Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit m-am dus și i-am închis / Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne, / Și-am tresărit tăcut
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Galantul Alex precizează: “Dedic această fotografie tuturor doamnelor și domnișoarelor care vor să știe cum sunt în realitate”. Mă rog, fie, dar aici tratăm problema “Wonder Woman”... La postarea pe Facebook a d-lui Alex despre poezia lui Eminescu, Floare albastră, am comentat și eu: -Excelent, d-le Alex! Sunteți un mare eminescian. Dar eu sunt un cârcotaș: Vesul “ Vom ședea în foi de mure!”...Doamne ferește! Spinii murului ar perfora fesele iubitei...Centurionul roman, căruia Gemina nu-i asigura..., prinse o
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
BISTRIȚA AURIE Bistrița strălucitoare, Trupul ud să și-l strecoare, Peste pietre se avântă Undele și le frământă În genunea rotitoare De sub măcieși-n floare, Sub cerul cu bolta sfântă Și o doină veche cântă. Vulturul din aripi bate Munți albaștri de străbate. Este cald, e zi de vară, Vântul urcă și coboară, Se-nnegresc încet la soare Afinele rotunjoare; De la poale, de pe creste, Se-aud cântece măiestre. Și în astă zi frumoasă, În pădurea rămuroasă Cântă cucul de trei ori
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
părțile dorsale, pentru a alunga o senzație a cărei prozaică origine nu o putem aici aminti. Nu ne reținem să rostim un cuvânt însă despre asistenta profesorului, plina de nuri fiică a lui Virgil Birou, tânăra Veturia Birou, cu ochi albaștri și zulufi castanii, încât unii o vedeau înfățișare aievea a personajelor feminine din miturile și poveștile despre care cu dânsa discutam la seminarii. După această experiență, încheiată la exact 23 iunie 1962, când am dat examen cu Todoran la folclor
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
a fost temelia de-a reuși în a-ndrăzni spre ele iar peste nori, în tușe, cutezanța a mii de aripi frânte pentru zbor ar contura credința și speranța că mintea te ridică peste nor ne cheamă îngerii spre zări albastre ei sunt trimiși de-acela care sus ne-nvață sensul devenirii noastre și sacrificiul vieții prin Iisus. *** Volumul "100 de gânduri" Referință Bibliografică: ne cheamă îngerii / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1555, Anul V, 04 aprilie
NE CHEAMĂ ÎNGERII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362996_a_364325]
-
o porți. Te apără de orice lovituri. - Iar tu, drăguțule, ai mantaua care te face nevăzut. - Ai uitat de caseta cu nisip fermecat și cornul dăruit de împăratul Nisipurilor? - Sunt aici, drăguțule, la chimir, ca și piatra transparentă și scoica albastră sidefie, toate le poartă băiatul la brâul ăsta lat. Și se bătu fălos pe cingătoarea lată ce-i cuprindea mijlocul. - Păi, atunci, de ce te mai plângi atâta ca o babă, domnule voinic? - De, măi Norocel, tu mi-ai dat curaj
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
de foc. Mărțișor văzu cu cine are de-a face, dar Norocel țipa înspăimântat: - Văleleu! Ne pârlește, ne omoară! Aoleu! - Taci și pune-ți mantaua! zise Mărțișor. Treci în spatele meu! Norocel se execută rapid. Apoi, Mărțișor, scoase scoica cu sidef albastru și zise: - Râu, râușor, vin’ cu vântu-n ajutor! Coridorul se umplu de apă care curgea cu mare viteză spre cei doi turbați. Începu să bată un vânt rece, făcând apa valuri uriașe, care înghițiră limbile de foc și jeturile de
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
fă-i zob! șuieră la urechea lui Mărțișor, care scoase iute caseta cu nisip și-l aruncă pe el. Dintr-o dată îmbrăcămintea lui se acoperi cu o peliculă gri-argintie, sclipitoare, dar moale la pipăit și elastică. Își puse și piatra albastră pe cap, care se transformă într-o cască ce-i acoperea capul până la umeri. Un văl alburiu îi căzu pe tot trupul făcându-l invizibil. Apoi, scoase cornul sunând prelung din el prin care chemă vânturile și nisipurile fierbinți. - Acum
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
vreunul cu știință de carte. În port am găsit unul care știa să citească. Interlocutor: Hamal? Caragiale: Hamal, însă nu căra grâu. M-am uitat la el. Ți-era mai mare mila. În picioare avea numai niște pantaloni de dril albaștri, iar pe corp numai un sacou scurt de materie ordinară. Nici cămașe, nici ciorapi. Acela era Mihai Eminescu. Iorgu Caragiale l-a tocmit sufleor. Era băiat foarte deștept Eminescu. Poate prea deștept. După ce s-au terminat reprezentațiile de la Giurgiu am
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
cu milă pentru omul care mai venea din când în când să o ajute la treburile gospodăriei, strecurându-se ca o nălucă după colțul străzii. Lângă bisericuța din lemn, se ridica, mândră, casa preotului, împodobită cu ghirlande luminoase roșii și albastre, arzând din plin și în miezul zilei. O fi uitat preoteasa să stingă lumina de atâtea treburi avute în Ajun. Păși prin poarta larg deschisă, cu ochii după Vasilică sau mama lui. - E cineva acasă? Stratul de zăpadă se așternea
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
mai bogata paletă ideatică și afectiva a pictoriței!). Și trec cu ușurință de la trunchiurile de copaci, dureroase uneori, la durera care-i provoacă o puternică tristețe, însoțită de mirare și depresie, așa cum le găsim pe chipul femeii pictate pe fond albastru. Tristețea, cu nuanțe diferite, e sugerată și de diversele tonuri de albastru, pe alocuri albastru și mov, adăugându-se și ceva maro închis, cu rezonanță de un fel de roșu întunecat. Intregul fundal e predominat de un albastru zbuciumat, închis
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
copaci, dureroase uneori, la durera care-i provoacă o puternică tristețe, însoțită de mirare și depresie, așa cum le găsim pe chipul femeii pictate pe fond albastru. Tristețea, cu nuanțe diferite, e sugerată și de diversele tonuri de albastru, pe alocuri albastru și mov, adăugându-se și ceva maro închis, cu rezonanță de un fel de roșu întunecat. Intregul fundal e predominat de un albastru zbuciumat, închis, apăsător. Mie el îmi sugerează, un pic, și cerul cândva senin, dar asta-i, poate
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
pământ! Vai ce emoții aveam! Degeaba îi spuneam să se potolească! Ea se învârtea și mai tare! Râdea în hohote și se rotea ca o morișcă! - Simona, dă-te jos , n-auzi ?! Doamne, ce frumos e în cer! Ce iarbă albastră și blândă! Uite-l și pe bunicu`: e îmbrăcat în haine noi, de înger ! - Bunica, la revedere!!! Ne revedem în vacanță, de Crăciun! - Ce Crăciun ? Doamne, cum mai trece și timpul : ca o roată! O roată...zburătoare! Da. Așa-i
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (7) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363322_a_364651]
-
ochi tocul zdrobește sticla gândul se aruncă de la etajul șapte al unei clădiri în formă de pi pescărușul e de piatră vopsit cu alb valul visului a înțepenit între două țărmuri uite ce sculptură frumoasă - spune copilul și ridică mingea albastră pe care cineva a pus un punct galben 7 decembrie 2013 Referință Bibliografică: sculptură / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
de grena, dar fără nicio mișcare umană în interiorul lor. Nu am văzut pe nimeni ieșind sau intrând într-o locuință. Ocoleam pe străzile lăturalnice și tot imortalizam prin obiectivul aparatului foto această arhitectura plină de fantezie și frumusețe. O casă albastră lângă una albă, apoi alta muștar, sau verde, ori neagră, roșie, gri, portocalie, cu balcoane sau fără, cu mansardă sau acoperișul în două ape, din lemn unde scândurile erau montate una peste alta pe orizontală sau cu altă scândură montată
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > PRIN REȚINĂ VIEȚII... Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului "Prin rețină vieții, văd umbrele morții, Irisul albastru se transforma-n lut, Se răresc fotonii din lumina sorții, Nașteri relative mor în absolut. Prin plămâni de cârpa aerul se stinge, Legile de astăzi mâine se-nvechesc, Clipă funerară încă nu m-atinge, Vrea să mă cuprindă, dar eu
PRIN RETINA VIETII... de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363358_a_364687]