13,186 matches
-
neagră o barbă până la pământ. Nu te puteai uita la ea fără să te-apuce o veselie nebună. Am hotărât ca "altarul" să fie chiar în fața ușii stacojii, prăfuite, a magaziei. Mirele și mireasa trebuiau să vină de-a lungul aleii care ducea de la foișor la magazie, iar acolo, în fața ușii, va aștepta popa, cu inelele. Pe lângă cel de alamă al meu, se mai ivise un ineluș, probabil de argint, fără piatră, care avea să fie a doua verighetă. Totul era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
audă. De aici trag concluzia că ea îl iubește. Ghinion! Căci Vali, imediat ce-au ieșit pe ușa blocului în ninsoarea de-afară, ea ținîndu-l de braț, obrajii înghețîndu-le și strângând ochii de prea mult alb în copaci și pe aleile dintre blocurile verzulii, găsește cu cale să-i spună din nou ceea ce i-a spus în fiecare dimineață în care au plecat de la ea împreună: că s-a terminat, că nu are nici un sens, că asta a fost ultima dată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și nu avea altă dată prilejul să se plimbe cu mașina. La plecare, eu m-am suit lângă șofer, iar ele două la spate, dar îndată ce am ajuns la Lacuri, văduva a rămas în mașină (pe care o trăsesem alături de alee, lângă un eucalips uriaș), șoferul a plecat să-și cumpere limonada și noi doi am pornit pe marginea apei. Lacurile erau tot ce iubeam eu mai mult în Calcutta; tocmai pentru că erau singurul lucru artificial în acest oraș ridicat din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nopții, păreau înghețate sub boarea brățării de globuri electrice. Parcul mi se părea nesfârșit, deși știam bine că e îngrădit, pe de o parte de linia ferată, iar de cealaltă de șosea și de mahalale. Îmi plăcea să rătăcesc pe alei și să cobor pe marginea apei, unde arbori mai tineri, răsădiți după terminarea lucrărilor, creșteau în voie, cu o perfectă individualitate, ghicind parcă jungla care fusese odinioară pe acolo și străduindu-se să recâștige acea libertate pierdută. Lângă un asemenea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bulevardului, recunoscu cartierul; îl recunoscu mai ales după mirosul teilor în floare. Ne îndreptăm spre Șosea, înțelese. Nu mai trecuse pe aici de câțiva ani și privea emoționat casele vechi, care-i aminteau de anii studenției. Apoi îl întîmpină o alee străjuită de arbori înalți; în clipa următoare poarta se deschise și mașina, înaintînd încet pe pietriș, se opri în fața scării de piatră vânătă. "De ce nu coborîți?" auzi un glas necunoscut. Privi cu mirare în jurul lui; nu era nimeni. I se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
izbucniri aproape violente de bucurie. - Să deschideți fereastra, spuse, că în curând vom trece pe sub teii în floare. Acum ne apropiem de Șosea, adăugă după câtva timp. Și mai tîrziu: Să vedeți ce clădire frumoasă, cu arbori înalți și ce alee curată, cu pietriș, și scara de piatră vânătă... Internul îl privise tot timpul curios, tăcând încurcat. Mașina se opri în dreptul scării. - De ce nu coborîți? auzi o voce. - Așteptăm să vină plantonul, să dăm în primire, răspunse șoferul. În curând se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Vântul sufla ușor frunzele veștejite de venirea toamnei. Pe aleea unui părculeț o fată așteaptă cu nerăbdare întâlnirea cu amicii săi. Avea un sentiment foarte ciudat de această dată . Simțea că va urma să se întâmple ceva, dar nu știa ce. Avea senzația cum ceva în stomacul ei îi spunea
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
albe de glacée, Papa lasă în mâna lui Grigore bastonul cu mâner de fildeș și pălăria, iar Yvonne se ridică ușor, pe vârful picioarelor, pentru ca el să o poată săruta pe frunte. — Atât de devreme ? se miră Muti. Vine pe alee împreună cu Margot, aplecându-se din când în când să-i șoptească ceva cu glas scăzut, apoi izbucnesc în râs amândouă. Parcă ați fi două domnișoare de pension care își fac una alteia confidențe, observă Papa părintește. — Exagerezi, spune Muti. Exagerezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi va succeda un altul- de neîncredere și scepticism. Structură ciclotimică, după cum recunoaște singur. Se uită iarăși pe geam. Doar în acest scurt interval, aerul s-a umbrit și s-a răcorit, ca sub invizibili curenți reci de apă. Între aleile cu pietriș auriu, pe straturile impecabile cu trandafiri ai Sophiei, se deschid din loc în loc corole înșelătoare galben-pai, desigur, fără parfum și cu catifeaua petalei asprită de bruma toamnei. Din bolta compactă de iederă, glicină și clematite s-a desprins
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ai putea crede că a ieșit să ude florile, dar de ce să uzi florile pe zăpușeală ? Și un ageamiu știe că nu se face ! Că și-a pierdut capul, se vede prea bine, furtunul curge în neștire și a inundat aleile, niciodată n-a făcut grădinarul o asemenea mocirlă ! Dar oare când o fi avut vreme să fi coborât Sophie de la mansardă ? Și pe unde ? Pe scara de serviciu ? Și oare cum de a ajuns pălăria de panama până în mijlocul grădinii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de parcă nici nu l-ar interesa răspunsul ! Toată lumea într-o situație ireparabilă și dificilă, numai din vina ei ! Sophie este singura culpabilă, pentru că numai ea l-a ademenit pe Titi în chioșcul din fundul grădinii, printre băltoacele de apă de pe alee... Desigur, l-a ademenit doar ca să-l compromită... Iar acum iat-o cum intră, ca și când nimic nu s ar fi întâmplat, doar că nu mai e la fel îmbrăcată ; adio fustă suflecată și berjeră, și-a pus rochia de după-amiază
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o culeg întâmplător despre noi ? Tu însuți, știind cât de neconformă cu tine poate fi postura de adineaori cu muscalul, furișezi spre curtea Mironescu o privire temătoare. Nimeni - însă... Nimeni, din fericire, și geamurile - toate - astupate pentru siestă. Jaluzelele trase, aleile cu pietriș auriu - pustii, pustiu și chioșcul, și întreaga grădină unde, sub umbra bătrânului nuc, stau risipite fotoliile de răchită. Nemișcate perdelele la fereastra salonului ce dă spre terasa cu clematite unde-și face corespon dența Profesorul, cât despre ușă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ați fi văzut (mult mai fericit !) peste două-trei ore, odată cu toți musafirii ! O urmezi însă, silindu-te a merge în urma ei și călcând dintr-o piatră într-alta, pentru că, nu se știe de ce, pământul este ud. Este chiar noroi pe alee. Mersul acesta te enervează ! Este un pretext prea străveziu că ar vrea să-ți arate vreun soi de trandafiri, știindu ți puținul interes pe care tu îl dedici naturii. — Nu am putea oare, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de trandafiri, știindu ți puținul interes pe care tu îl dedici naturii. — Nu am putea oare, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim aici ? Nu e un drum prea agreabil, la Domnia voastră mă refer, înainte de toate, cu acest noroi de pe alee... Nu ai vorbit atât de clar cum situațiunea o cere ! Nemulțumit, îți scoți batista să îți ștergi fruntea, batista nu e prea curată. Te jenezi și te întrerupi, ea râde, ca de o întâmplare amuzantă, și continuă să meargă înaintea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plecat foarte repede, luându-ți rămas-bun numai de la Profesor, și încă din trăsură ți-a venit să verși. Și ai icnit mult, umilit și nefericit, lângă gardul casei. Însă acum, chiar în clipa aceasta, vezi de ce este ud pământul pe alee : pentru că, impardonabil de neglijentă, Sophie a lăsat furtunul deschis. Și cum merge tot înaintea ta, observi deodată că nu mai este la fel de suplă ca altădată, fapt pe care sigur nu-l știe, de vreme ce se poartă tot ca și când ar fi irezistibilă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încât nu mai vezi altă salvare ! O adevărată furie clocotește în tine, trebuiește să oprești într-un fel această situație ce devine din ce în ce mai intolerabilă... Ceva trebuiește făcut, și cel mai bine acum, aici, la această mică răscruce : de aici, o alee o ia grăbit înapoi, cealaltă merge spre bătrânul nuc, unde sunt pregătite fotoliile de răchită... Dacă este atât de zurlie încât să-și riște propria situație pentru un nimic, nu-i este permis să riște și situația ta, care știi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu văd de ce ar trebui să dăm astfel ocol grădinii, stimată și distinsă doamnă... Sunt momente când ești mai inapt pentru conversație, decât... Și tocmai de aceea vă și propuneam ca altă dată... Sau fie și peste câteva ore, când aleile au să se mai zvânte... Nu, eu personal nu sunt chiar atât de greu de găsit... nu sunt atât de solicitat cum vă închipuiți, numai treburile... Zilele acestea, atât de agitate și de confuze... și vă mai amintiți prezicerea mea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vâjâie în urechi, nici nu ești sigur că ceea ce auzi este răspunsul ei încăpățânat : — Nu ne putem întoarce înainte ca să-ți spun... Să-ți spună ce ? Ce angajamente vrea să îți smulgă după câteva rendez-vous-uri ? Ai și trecut dincolo de jumătatea aleii și, cu pași mari și repezi, nemaipăsându-ți că îți stropești pantalonul -, cu gesturile bruște, care atât de bine mimează energia, te îndrepți spre ușa de la intrare. Peronul, acum. Cele trei trepte. Soneria. Cu coada ochiului numai, fără să fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stau risipite măsuța și fotoliile de răchită, apoi de-a lungul straturilor de trandafiri. Lumina încă tot orbitoare a zilei, căzând peste un jet de apă, irizează un mic curcubeu deasupra. Sophie a uitat, acum observ, un furtun deschis și aleea se umple încet-încet de apă, dar ei puțin îi pasă, culege nepăsătoare trandafiri și îi pune cu grijă în paner ! Retrage-te și tu cu discreție de pe terasă, mă îndemn. Impunându-ne reguli stricte de comportare, buna educație îi apără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
subiectul Ștefan a încetat să mă mai intereseze. La început, când l-am văzut pe cher Titi coborând treptele, am fost sigură că îi va da prin cap să mă caute în grădină ; totuși, nu. Totuși s-a angajat pe aleea care ducea spre poartă. Poate îl supărase faptul că nu îi ieșisem de la început în întâmpinare ? Eram foarte sigură pe sentimentele lui și că, pentru felul său de a fi, ceea ce îndrăznise să facă venind aici, cu două ore mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
foarte sigură pe sentimentele lui și că, pentru felul său de a fi, ceea ce îndrăznise să facă venind aici, cu două ore mai devreme decât restul musafirilor, era un gest de-a dreptul eroic ; văzându-l cum o ia pe alee, evident prost dispus, m-am înduioșat iarăși. M-am gândit că blândețea lui deschisese tandrețea în mine, așa cum se deschide o floare târzie. De două ori, cel puțin, mi-am repetat gândul acesta, și chiar cu aceste cuvinte. Cuvintele sunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obicei : să fluiere ca să ademe nească păsările... Eram foarte destinsă și volubilă, ca atunci când trebuie să întrețin musafirii. Simțeam efluvii stranii în tot corpul, răurile îmi încetaseră, parcă cineva mi le luase cu mâna, atâta doar că, pe măsură ce înaintam pe aleile din grădină, pământul era tot mai ud. Presupun că aceasta l-a deranjat pe bietul Titi, arăta mal à l’aise, și-și tot ștergea cu o batistă destul de mototolită fruntea, pe care apăruseră din nou pete roșii, ca atunci când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ocazia să fleurteze, eu mă dovedesc, de fiecare dată, cea mai utilă și mai pricepută. Însă prezența mea de spirit începea să scadă în acest moment, dându-mi eu seama că pe Titi nu-l amuza deloc să meargă pe aleile tot mai inundate de apă. Astfel că, la un moment dat, s-a stropit îngrozitor pe pantalon și, cu aceeași batistă, s-a aplecat să și-l șteargă, ca un copil crescut de o doică îngălată. Și, poate ca să oprească
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
l-a îmbrăcat înainte să vină aici... Și totuși, stropi de noroi pe o manșetă de pantalon, într-o zi atât de secetoasă !... Stropi de noroi, pe manșeta de la pantaloni, două fotolii de răchită, puse față în față sub nuc, aleile pe care Sophie le-a inundat cu apă, udându-și fără rost trandafirii la o oră la care s-a auzit un inexplicabil țârâit de sonerie ? !... Ce confuzie ! Altceva își dorise decât această vânătoare de vorbe, altceva, un cât de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-am învoit imediat. Scuza singură ce o pot invoca este că Margot se afla și ea de față. Apoi dragostea pentru grădină este probabil unicul sentiment pe care nu i l-aș contesta lui Sophie. În timp ce ne plimbam pe aleile ei de trandafiri și mă aplecam din când în când să-i tai cu foarfeca pe cei ce mi-i arăta ea (care începuseră să se ofilească) și îi așezam cu grijă în paner, făceam mari eforturi să port cea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]