4,504 matches
-
Luigi Faravelli a acostat pe țărmul libian (aflat la momentul respectiv sub controlul Imperiului Otoman). Amiralul a solicitat administrației turce să se predea sau, în caz contrar, urma distrugerea imediată a localităților Tripoli și Benghazi. În loc să se predea, turcii și aliații săi libieni s-au retras în zona rurală, situație care a determinat bombardarea celor două orașe de către italieni timp de trei zile; ulterior Tripolitania a fost proclamatîă frontiera de sud a Italiei. Aceste lupte au marcat debutul confruntărilor dintre forțele
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
(în germană: Kommandobefehl) a fost un ordin secret emis de Adolf Hitler pe 18 octombrie 1942. Prin acest ordin se cerea ca toți membrii comandourilor aliate, care întâlniți în luptă de către trupele germane în Europa și Africa, să fie executați imediat, fără nici un fel de judecată, chiar dacă erau echipați cu uniformele naționale sau încercau să se predea. Orice comando sau unitate similară, agenții de informații sau
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
Rundstedt pe 21 iulie 1942, care stipula că parașutiștii capturați să fie predați Gestapoului. În timpul Procesului de la Nürnberg, „” a fost folosit ca o dovadă pentru acuzare de crime de război a ofițerilor germani care au executat în mod ilegal prizonieri aliați. Ordinul comandoului era conceput ca un răspuns la violările de către comandourile Aliaților a Convențiilor de la Geneva și cita aceste violări drept justificări ale ordinului. Se consideră că evenimentele din timpul Operațiunii Rutter și a raidului de pe insula Sark au fost
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
doi, care aveau mâinile legate la spate, au fost împușcați mortal. Acest comunicat a mai afirmat că practica legării mâinilor prizonierilor a fost folosită și la Dieppe. Ca urmare, pe 9 octombrie Berlinul a anunțat că 1.376 de prizonieri aliați (în cea mai mare parte canadieni de la Dippe) vor fi încătușați. Canadienii au răspuns prin încătușarea prizonierilor germani din Canada . Această practică a „plății cu aceeași monedă” a continuat până în momentul în care negociatorii elvețieni au ajuns la o înțelegere
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
aceste copii la care a adăugat o anexă în care se sublinia că ordinul este destinat doar comandanților și că trebuia evitată căderea acestuia în mâinile inamicilor}}. „Ordinul comandoului” a fost invocat pentru executarea a unui număr necunoscut de soldați aliați, în special a celor din rândurile OSS, SOE și a altor forțe speciale. Membrii unor comandouri aliate capturați erau predați forțelor polițienești și erau transportați în lagărele de concentrare în vederea execuție. London Gazette în articolul din 15 februarie 1946 cu privire la
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
comandanților și că trebuia evitată căderea acestuia în mâinile inamicilor}}. „Ordinul comandoului” a fost invocat pentru executarea a unui număr necunoscut de soldați aliați, în special a celor din rândurile OSS, SOE și a altor forțe speciale. Membrii unor comandouri aliate capturați erau predați forțelor polițienești și erau transportați în lagărele de concentrare în vederea execuție. London Gazette în articolul din 15 februarie 1946 cu privire la decorarea lui F. F. E. Yeo-Thomas a descris în detaliu procedurile naziste în detaliu Primele victime ale acestui
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
să nu răspundă prin cruzime la ordinul inuman al parlamentului francez (care cerea uciderea prizonierilor britanici), cruzimea față de prizonieri nefăcâd decât să păteze reputația cucerită în luptă. După război, ofițerii germani care au acceptat să îi execute pe membrii comandourilor aliate au fost găsiți vinovați de crime de război, inclusiv la Procesele de la Nürnberg. Generalul Anton Dostler, care a ordonat executarea a 15 soldați americani în timpul operațiunii Ginny II din Italia a fost executat în decembrie 1945. Respectarea ordinului dat de
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
V-lea al Spaniei. În urmă Războiului Succesiunii Spaniole, Philip, Duce de Anjou a moștenit tronul Spaniei, însă a trebuit să renunțe la drepturile sale și ale descendenților săi asupra coroanei Franței prin tratatul de la Utrecht, tratat prin care puterile aliate au vrut să prevină uriașă putere care ar fi devenit prin unirea celor două coroane: Franța și Spania. Profitând de vidul de putere cauzat de moartea regelui Ludovic al XIV-lea în 1715, Filip a anunțat că va pretinde coroană
Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea () [Corola-website/Science/330161_a_331490]
-
instalații radar de pe un deal din apropiere și capturarea de materiale militare. Deși obiectivul principal nu a fost îndeplinit, iar cele secundare au fost îndeplinite parțial, au fost adunate o serie de informații cu privire la capacitatea de reacție a germanilor. Militarii aliați au încercat în timpul retragerii să distrugă instalațiile apărării de coastă germane, structurile portuare și o serie de clădiri strategice. Datorită faptului că aliații nu au reușit să obțină un control ferm asupra orașului Dieppe, aceste ultime obiective nu au fost
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
acest ultim obiectiv nu a fost îndeplinit și a demonstrat că armatele americană și britanică nu sunt capabile să desfășoare o debarcare încununată de succes în Franța, cel puțin nu în viitorul imediat. Un număr de 3.623 de militari aliați care au debarcat (dintr-un total de 6.086, adică aproape 60%) au fost fie uciși, răniți sau au căzut prizonieri. Royal Air Force nu a reușit să atragă "Luftwaffe" într-o bătălie aeriană deschisă și a pierdut în schimb 96
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
și primise numele de cod "Rutter". Aliații plănuiseră să efectueze un raid masiv al unei divizii asupra unui port francez aflat sub ocupație germană de pe malul Canalului Mânecii și să păstreze controlul asupra acestuia cel puțin pe timpul a două maree. Militarii aliați urmau să producă cele mai mari distrugeri cu putință obiectivelor inamice mai înainte să se retragă. Acest prim plan a fost aprobat de șefii statelor majore în mai 1942. Planul prevedea un atac efectuat de parașutiștii britanici împotriva bateriilor de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
apărarea stației radar de lângă Pourville și a bateriilor de artilerie de coastă de la Varengeville și Berneval. "Luftwaffe" avea în zonă 200 avioane de vânătoare (în principal Focke-Wulf Fw 190) și aproximativ 100 de bombardiere (în principal Dornier Do 217). Flota aliată a părăsit porturile din sudul Angliei în noaptea de 18 august 1942. Canadienii au plecat din Newhaven. Forța navală era reprezentată de opt distrugătoare, vedete rapide de escortă a vaselor de debarcare și a vaselor lansatoare de grenade antisubmarin. Convoiul
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
a vaselor de debarcare și a vaselor lansatoare de grenade antisubmarin. Convoiul de nave era precedat de dragoare de mine, care să curețe ruta prin Canalul Mânecii. Primele debarcări au început la 4:50 în dimineața zilei de 19 august. Militarii aliați au atacat cele două baterii de pe flancurile principalei zone de debarcare. Au fost atacate Varengeville de către comandoul britanic nr. 3, Pourville de către Regimentele South Saskatchewan și Queen's Own Cameron Highlanders of Canada, Puys de către Regimenul Regal Canadian și Berneval
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
fost atacate Varengeville de către comandoul britanic nr. 3, Pourville de către Regimentele South Saskatchewan și Queen's Own Cameron Highlanders of Canada, Puys de către Regimenul Regal Canadian și Berneval de către comandoul britanic nr. 3. În timpul deplasării spre Puys și Berneval, militarii aliați s-au intersectat cu un mic convoi naval german, având loc un schimb de focuri. Comandanții distrugătoarelor aliate HMS "Brocklesby" și ORP "Ślązak" au interpretat în mod greșit schimbul de focuri, considerând că vasele de debarcare au fost atacate de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
4 (în rândurile căruia luptau și cei 50 de americani) a fost să execute două debarcări la aproximativ 9,5km vest de plaja Dieppe pentru neutralizarea bateriei de coastă de la Varengeville. După o debarcare în forță pe flancul drept, militarii aliați au escaladat panta abruptă, au atacat și neutralizat bateria de artilerie formată din șase tunuri de 150mm. Acesta a fost singura misiune încheiată cu succes a Operațiunii "Jubilee." Comandoul s-a retras conform planului la ora 7:30. Majoritatea soldaților
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Plajei Blue. Debarcarea de lângă Puys a Regimentului Regal Canadian, a trei plutoane de vânători de munte canadieni și a unui detașament de artilerie urmărea neutralizarea cuiburilor de mitralieră și a bateriilor de artilerie care apărau plaja din fața orașului Dieppe. Debarcarea aliată a fost întârziată cu 20 de minute, iar perdelele de fum artificial care ar fi trebuit să mascheze asaltul s-au risipit. În acest fel, canadienii au pierdut avantajul surprizei și al întunericului, iar germanii au avut timp să se
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
resurse pentru bruierea lor. Din echipa de 12 oameni care au atacat stația radar, doar Nissenthall și un alt soldat s-au mai reîntors în Anglia. După război, Nissenthall și-a schimbat numele în Nissen. Chiar înainte de debarcare, patru distrugătoare aliate au bombardat plaja. La ora 5:15, cinci escadrile RAF Hurricane au bombardat instalațiile apărării germane și au lansat o perdea de fum pentru protejarea trupelor de asalt. Între 5:20 și 5:23, la 30 de minute după debarcările
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
de vânătoare și un număr de bombardiere folosite în lupta împotriva vaselor de suprafață. Deși, la începutul debarcării, răspunsul aviației de vânătoare germane a întârziat, pe parcursul zilei aviatorii germani și-au adus o contribuție importantă la respingerea asaltului aliat. Aviația aliată a avut un succes limitat în misiunea de protejare a forțelor proprii, în principal datorită depărtării de bazele operaționale. Avioanele Spitfire erau practic la limita razei lor de acțiune, unele neavând combustibil decât pentru cinci minute de zbor deasupra zonei
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Dieppe și a avut loc trei luni mai târziu, iar debarcarea din Normandia avea să aibă loc peste alți doi ani. Dieppe a fost pe bună dreptate considerată o lovitură de imagine pentru Germania. Propaganda Reichului a descris operațiunea militară aliată ca pe o „glumă” militară, subliniind că timpul petrecut pentru planificarea unui asemenea atac, combinat cu pierderile uriașe suferite de atacatori, subliniau incompetența crasă a comandanților. Valoarea propagandistică a materialelor germane a fost crescută de încetineala cu care au fost
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
că timpul petrecut pentru planificarea unui asemenea atac, combinat cu pierderile uriașe suferite de atacatori, subliniau incompetența crasă a comandanților. Valoarea propagandistică a materialelor germane a fost crescută de încetineala cu care au fost publicate informațiile oficiale britanice. Mass media aliată a luat cunoștință de amploarea eșecului din sursele germane. Toate eforturile propagandei germane urmăreau ridicarea moralului poporului german, afectat de creșterea intensității bombardamentelor strategice aliate asupra orașelor germane și de complicarea situației militare pe frontul de răsărit. Comandamentul aviației de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
complicarea situației militare pe frontul de răsărit. Comandamentul aviației de vânătoare britanice a pretins că avioanele RAF au provocat pierderi grele "Luftwaffe". De fapt, situația a fost diferită. Cifrele finale sunt încă subiect de discuție. Unele dintre surse indică pierderi aliate care se ridică la 106 aparate de zbor: 88 de avioane de vânătoare (din care 44 Spitfire), 10 avioane de recunoaștere și 8 bombardiere. 14 avioane RAF au fost pierdute din alte cauze, precum accidentele. Alte surse sugerează că au
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
prizonieri de război francezi a sosit la Dieppe. În plus, Hitler a premiat orașul pentru „disciplina și calmul perfecte” manifestate de locuitorii săi în timpul luptelor cu suma de 10 milioane de franci, pentru repararea distrugerilor provocate în timpul raidului. Amploarea eșecului aliat a adus în discuție posibilitatea ca germanii să fi avut informații cu privire planurile raidului. Într-o anumită măsură, o asemenea posibilitate trebuie luată în considerație: apărarea secretului în regiunea din care s-a lansat operațiunea nu a fost asigurată
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
fața plajelor mai slab apărate, unde să fie folosite pentru aducerea de rezerve și provizii. Howard Large, un veteran al raidului de la Dieppe, rănit în timpul atacului și luat prizonier de germani, avea să îi caracterizeze astfel pe planificatorii și comandanții aliați care au organizat operațiunea: „Au fost iresponsabili!”
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
ordonat trupelor sale să se oprească la cel mult 1 kilometru depărtare de Linia Siegfried. Polonia nu a fost anunțată despre această decizie. În schimb, Gamelin l-a informat pe mareșalul Edward Rydz-Śmigły că 20 dintre cele 40 de divizii aliate sunt în contact cu inamicul, iar atacul francezilor a forțat Wehrmachtul să retragă cel puțin șase divizii de pe frontul polonez. A două zi, comandantul misiunii militare franceze, generalul Louis Faury, l-a informat pe șeful statului major polonez, generalul Wacław
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
inamicul, iar atacul francezilor a forțat Wehrmachtul să retragă cel puțin șase divizii de pe frontul polonez. A două zi, comandantul misiunii militare franceze, generalul Louis Faury, l-a informat pe șeful statului major polonez, generalul Wacław Stachiewicz, că ofensiva generală aliată a trebuit să fie amânată de pe 17 pe 20 septembrie. Pe 16 și 17 octombrie, trupele germane sprijinite de unitățile reîntoarse din Polonia, au organizat o contraofensivă prin care ultimele teritorii germane ocupate de inamici au fost eliberate. Pierderile germane
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]