9,447 matches
-
poeții odată pe la colț de stradă uitată Dar parcă nimeni n-a auzit sau poate că n-au înțeles încă? Ce poți spune când lacrimile se preling în nisipul fierbinte ca somnul? Stai și contempli ca o columnă de sare amară Ca femeia lui Lot cea plină de regrete eterne De te vei uita prea adânc în trecut cu resentimente uitate Să nu te mire că fruntea îți va prinde rădăcina din urmă Acum parcă și cerul s-a mai luminat
COLIND HIERATIC X-COLIND DE SFÂRŞIT DE LUME NEBUNĂ. NEBUNĂ.. NEBUNĂ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378611_a_379940]
-
am gândit în ultima vreme că ar trebui să aduc și câteva soluții sau completări pentru rezolvarea problemei. Dar cum prostia omenească nu poate fi rezolvată, ne rămâne doar felul cum să o abordam pentru a nu ne face zile amare când întâlnim un om prost. Iată deci și abordarea. A te supăra pe omul prost este ca și cum te-ai supăra pe un animal pentru că nu poate gândi. Păi nici nu era treaba lui să gândească. Pur și simplu așa l-
CUM SĂ NU NE SUPĂRĂM PE OMUL PROST de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378587_a_379916]
-
mă "izbesc" de el sau să m-abtin, Cănd singur sunt cu sufletul hoinar, Nu știu de este miere sau pelin, Să sorb din cupă plină de nectar, Măcar din când în când o picătură, Ori poate este plină de amar, Oricum ar fi, iubesc fără măsură. Dr. Ioan MIRON, medic primar de familie și doctor în științe medicale Referință Bibliografica: Ce folos, / Miron Ioan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI, 03 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
CE FOLOS, de MIRON IOAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378607_a_379936]
-
aparențelor. Căută cu privirea spre locul de unde RÂDE CA PROASTA - așa dezvoltase proprietarul mașinii literele conținute de tăblița de înmatriculare, RKP - fusese până-n ajun. Era ocupat de o altă mașină! Și ea își aștepta destinul împletit cu destinul stăpânului! Zâmbi amar și se precipită spre piațeta din apropiere. Era musai să mobileze frigiderul, cam gol în vremea din urmă! Ce-ar fi zis Renée?! Și întinse pasul. Era o dimineață senină. Răcoarea ei o frisonă. Realiză că-i pria o pauză
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
și minunat din care tai felii mari de lumină ca să le gust răcoarea încântat. Sunt mulțumit de câte-am strâns în mine și-abia aștept să le ofer în dar, ca vraja lor o clipă să aline orice durere, orișice amar. Din suflet am șters ultima rugină de când ființa mea a încetat să mai ofteze și să mai suspine. Trăiesc în fericire și în clar și nu mai las tristețea să-mi domine zilele-n care altu-ncerc să par. Anatol Covali
MAI SUNT ŞI TRIST CÂTE-MPLINIRI ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378628_a_379957]
-
române! Zilele ți's numărate Fură fratele pe frate Jaf în urma ta rămâne. Ceasul cu cadranul șters buzele însângerate prinse'n sârmele ghimpate și coli albe fără vers Harta dacilor ciuntită Prutul curge'n alt hotar Tisa'i plină de amar țara'i frântă și rănită ... Ridicată'n zeci de veacuri Peste ce-a dat Dumnezeu, Ce-ai făcut avutul tău? Țara azi îi fără haturi. Ceasul cu cadranul șters buzele însângerate prinse'n sârmele ghimpate și coli albe fără vers
OCHII SĂ-I DESCHIZI, ROMÂNE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378635_a_379964]
-
a dat Dumnezeu, Ce-ai făcut avutul tău? Țara azi îi fără haturi. Ceasul cu cadranul șters buzele însângerate prinse'n sârmele ghimpate și coli albe fără vers Harta dacilor ciuntită Prutul curge'n alt hotar Tisa'i plină de amar țara'i frântă și rănită ... Ei s-au stins hrănindu'ți glia Prinos sânge, oseminte Ai uitat și de morminte Cui lăsat'ai România? Ceasul cu cadranul șters buzele însângerate prinse'n sârmele ghimpate și coli albe fără vers Harta
OCHII SĂ-I DESCHIZI, ROMÂNE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378635_a_379964]
-
glia Prinos sânge, oseminte Ai uitat și de morminte Cui lăsat'ai România? Ceasul cu cadranul șters buzele însângerate prinse'n sârmele ghimpate și coli albe fără vers Harta dacilor ciuntită Prutul curge'n alt hotar Tisa'i plină de amar țara'i frântă și rănită ... Te întreb ultima oară, Nenăscutule din Lași: Moștenirea cui o lași, Cetățene fără țară? *** Referință Bibliografică: Ochii să-i deschizi, române! Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie
OCHII SĂ-I DESCHIZI, ROMÂNE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378635_a_379964]
-
cu dor, alergând, să descalț, tălpi de gheață din zbor. Mi se zbate o noapte în oglinda de clipe, riduri plânse în șoapte, stau sub gene să țipe. Ti-aș luci a iertare într-o vagă privire, stropi de gânduri amare, scriu cu plumb de orbire. Rătăcesc incoloră într-un vis despre tine. Cum să fac să nu doară acest vis șters de mine?! Referință Bibliografică: Acest vis șters de mine / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul
ACEST VIS ŞTERS DE MINE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378641_a_379970]
-
mult: Am consumat-o supă sau că fel principal și mic dejun, si cină de final. O pot consumă și între mese, fiind una din gustările mele preferate și alese. O beau, de vreau, cafea de dimineață, neagră, nu și amară, doar scorțișoară de primăvară. O sorb drept sucuri de mere, de pere, de struguri și alte parfumate giuvaere. Mi-o fac friptură, mi-o fac salată, de pepene cu ciocolată. Mi-e așa de dragă, de dor mă leagă, cu
EU POEZIE MĂNÂNC de DORA PASCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378822_a_380151]
-
plânge-n durere divină alunecă printre degete pe cruce curge odată cu sângele pe lângă piroane. Arde lacrima umilinței noastre, se scrijelește pe scoarța copacilor în versuri părăsite de sunete cu ne-ncepute și nesfârșite mărturisiri. În sufletul lemnului ori al pietrei seva amară cu nimic nu se stinge, se așază-n poemul vorbelor înlănțuire de taine ne-nțelese prin care încercăm să ne depășim cu înălțătoare povețe. Învierea la porțile cerului ne face să călătorim prin noi înșine, fiecare își caută steaua lui
ÎNVIEREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378841_a_380170]
-
plâns alături de tine. Eu, care sunt o dură prin însăși profesia mea! M-au impresionat enorm durerea, tristețea și calvarul pe care le-ai purtat atâția ani în sufletul tău și m-am tot întrebat cum ai putut rezista atâta amar de vreme, eu una nu aș fi îngăduit pentru nimic în lume ca viața și sentimentele mele să-mi fie călcate în picioare într-un mod atât de dur și inuman. Am spicuit și am ales ce mi s-a
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378853_a_380182]
-
Poezie > Vremuri > AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Amărâtă bătrânică ! O bătrână-n colț de stradă Pe-o piatră de trotuar; Pe cap, doliu, o broboadă, Necăjită de amar. Stă cu mâna tremurândă Întinsă pentru un ban, Că de trei zile flămândă A zăcut într-un canal. Pe soț, cu mulți ani în urmă, Gangrena l-a mistuit. Era poate cel din urmă Dintr-un leat care-a pierit
AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378905_a_380234]
-
Autor: Ileana Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Amărăciunea este în inima mea; clipă cea grea, ce nu se mai vrea, o alung prin Cuvânt. Tu esti Stâlp Sfânt,aud. Pentru ce amar gând, străpunge al inimii cânt? Inima Ta,Isuse,o simt pulsând, tremurând în a mea. Isuse,Prea-sfânt, purifica inima mea, si fă-o să bată, să simtă cu a Ta! Alunga al morții frământ, ce se zbate în lanțuri de
STARE LĂUNTRICĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378918_a_380247]
-
cafea și pentru un ceai fiert la umbra viselor solare. Încrederea nu e pentru oameni... Dacă l-aș întâlni azi pe Nietzsche, nu m-aș lăsa acostată de nici o idee filosofică, ci aș plânge și i-aș mărturisi, cât de amară e cafeaua chiar și atunci când picajul te tulbură pentru totdeauna. Încrederea nu e pentru oameni... Dacă aș refuza într-o zi să mor, aș face-o numai pentru că nu mi-am definit moartea după culoarea ce mă menține- alb sau
ÎNCREDEREA de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378954_a_380283]
-
să te știu crezut-am eu în tine? De ce ai disparut lăsând falsu-ți cuvânt? De ce, necunoscutule, la mine-ai revenit Cerând cu împrumut sărutul meu fierbinte? De ce-ai plecat și mi-ai lăsat glasu-ți șoptit Ce m-a mințit amar, scoțându-mă din minte? De ce te-ai furișat din nou la mine-n suflet, Când eu credeam c-ai să-mi rămâi plecat? De ce fără de lacrimi m-ai lăsat și fără umblet? De ce nimic nu mi-ai adus din ce
NECUNOSCUTULE, DE CE? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378953_a_380282]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Era o vară cumplită!Seceta rosese din hainele,și așa ponosite,ale verii,grâne întregi.Păsările cădeau grăbite într-o letargie din care doar moartea le mai hrănea somnul.Se strâmbaseră băierile Cerului de cât amar încăpuse într-însul.Aerul înghițea sec,ultimile fărâme de viață,înainte ca vreun vânt să-i mai vânture aripile. ...În vara acelui an,buna împreună cu mama,odihneau veșnicia pe colbul întins peste tot,în casă.Ochii le ieșeau din orbite
FOAMEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378959_a_380288]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CERTITUDINI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Îți mulțumesc pentru o nouă zi După nebuna trudă a visării. Coșmarul, vad adânc al disperării A zămislit amare grozăvii. În noapte eram singur și sfârșit, Te-ndepărtai de mine spre oriunde. Tristețea se pornise să inunde Nădejdea de a fi preafericit. E neplăcut că starea de trezie Preia stupidități subconștiente, Negând adăugiri incandescente Care transpar ades în poezie
CERTITUDINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378978_a_380307]
-
el - sumbru Gardianul Memoria (Valurilor) - este tocmai „coana” Istoria... Istoria asta - pe care ai drăgostit-o ca Prostul - iar ea și-a făcut de cap cu toți felcerii de noapte - cu toți camionagiii de seară - cu toți boschetarii din luna amară: da - numai așa a dat de unul - cel mai sinistru: Rostul Istoria asta care - domnule șef de marionete - ți-a fost leac și otravă - ți-a vândut trotinete - pe post de ostenite - dezarticulate majorete: totul - în fantazările tale jalnice de
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
doar niște cruci, de-ar ști martirii ce-am păstrat, ar crede că suntem năluci... Tăcerea-n noi nu-i vindecare, ca să-i iertăm pe trădători, jertfind o viață-n așteptare, cu cap plecat de falși actori. Lacrimi și suspine amare, ca martori sorții vor rămâne, răni ce nu au vindecare, le vom lua chiar și-n țărâne... Într-o viață blestemată, mii de vise ni se curmă, vreau să vă întreb odată, v-ați gândit la cei din urmă!? Autor
VREAU SĂ VĂ ÎNTREB ODATĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379001_a_380330]
-
în oameni, în tot ce ne-nconjoara, Încredere deplină care atât de des omoară. O dăruire tandra în bine și în perfecțiune, Tânjind spre curcubeul de vise în rațiune O face diafana, iluzorie, ireal de bună În lumea noastră de amar și mătrăguna Sinceritatea-i din privirea de blândețe Da dor de-ai stă alături până la bătrânețe, De a o-mbratisa în versuri și de a o proteja De toată nefericirea nascuta-n lumea rea. Acesta-i începutul, dar viața este
OCHII EI ALBASTRI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379069_a_380398]
-
părea de necrezut, Dar veni pe înserate Un ins plesnind de sănătate, Iar ea căra cu brațul lemne. Eu mi-am zis în gând:-Pesemne A venit să o ajute. Pe fruntea ei apar trei cute Și duce mâna cu amar La șorțul vechi în buzunar: -Sunt cei din urmă și mi-i iei, Mi-i lasă, mamă, că tu-i bei! Dar el așteaptă hotărât Și-ntrebă-apoi:,,-Numai atât?’’ A luat toți banii și-a plecat. Curând sosi un puști desculț
UN FIU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379099_a_380428]
-
său labirint de exprimare... De la Fire de pământ ( Acum nici salcâmul nu mai e alb), la Linii albastre (Plantele, literele, zidurile se destramă), despre Pietre ( Nu ți-e sete, nu ți-e frig/ Soarele se sprijină pe tine) și Cercuri amare ( Pașii, aerul, brațele, pomii, vântul / Îți sunt aproape), poezia Anei Pop Sârbu se concentrează pe elemente fizice, senzoriale, cu o anume limpezime a privirii către realitate și cu o intuiție extraordinară a sinelui său poetic. În volumul Eudemonia avem de
EUDEMONIA- ANA POP SÂRBU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379122_a_380451]
-
întrucât o inimă rănită doare, chiar dacă continuă să pompeze sânge, o amintire oribilă ne poate urmări ca un coșmar, chiar dacă creierul continuă să funcționeze normal. Noi, românii folosim des cuvântul „jale”, în sensul de chin, durere, suferință, tristețe adâncă, mâhnire, amar, necaz. Poetul nostru Mihai Eminescu atribuia bătăii clopotelor din turlele bisericilor, sunetul de jale: Metalica vibrîndă a clopotelor jale / Vuiește în cadență și sună întristat...” Poate, dacă nu ar fi durerea, nu am fi conștienți de momentele de plăcere sau
DURERE, AMĂRĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379138_a_380467]
-
prezent și viitor și nici că Dumnezeu nu vedea din cauza verdelui prins pe ram vara; dar a început a lăcrima ca pe imașul unei icoane că din lemnul copacilor l-au răstignit pe Cristos. Din hălăciuga de ierburi și vânturi amare, pădurea își înfășură trupul său în vibrații subtile ascultând. Cândva, demult fiindcă nici eu nu mai știu precis a vă spune, soarele și-a șters petele de pe fața sa rămânând curat și luminat ca pentru o zi de mare sărbătoare
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]