6,796 matches
-
care l-am văzut, încetul cu încetul, conturîndu-se sub ochii mei. După o mișcare browniană dureroasă episod frecvent într-o muncă de cercetare am ajuns pe cale de a construi o teorie a umanului, fără să fi avut nici proiectul, nici ambiția inițială. Așa cum respiră (proces reflex, inconștient), oamenii își creează și-și transmit unii altora posibilele și imposibilele. E vorba despre o imaginație care pune stăpînire pe spirit și pe corp. În calitate de evidențe, posibilele și imposibilele noastre ne orbesc. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
scopul final al științelor umane nu este alcătuirea omului, ci descompunerea sa."125 Așa cum o arată Braudel și Bourdieu, științele sociale se interesează de realitate, fiecare cu realitatea ei. Spre exemplu, a cunoaște și mai profund realitatea economică nu trădează ambiția de a justifica activitatea economistului? Dorința de a cunoaște realitatea, decuparea ei în funcție de discipline și descompunerea umanului sunt strîns legate între ele. Dezbaterile metodologice și epistemologice, din ce în ce mai numeroase și mai sofisticate, pierd din vedere esențialul. Oricare ar fi demersul său
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
socială independentă de reprezentările umane: "Scopul nostru este de a face ca realitatea socială să fie asimilată ontologiei noastre fundamentale pe care ne-au trasat-o fizica, chimia și biologia." Dar, odată ajuns la sfîrșitul reflecțiilor sale, Searle revine asupra ambițiilor inițiale: "Nu cred să existe vreun argument căruia să nu i se ceară să fie din principiu în favoarea realismului extern." Imposibil să oferi dovezi care să ateste existența unei realități exterioare, este obligat să admită filosoful. Ce se întîmplă atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mai activ factor în stimularea și dezvoltarea culturii românești moderne"1, s-au datorat aflarea și apoi chemarea inginerului "montanist" Carol Mihalic de Hodocin la Iași, pentru a îndeplini funcțiile publice încredințate, pe etape, direcții și departamente, corespunzătoare specializărilor, pregătirii, ambițiilor, dar și cunoștințelor sale multilaterale. Așadar, el n-a venit în Moldova doar pentru a-și pune în valoare bogata experiență acumulată în domeniul geologiei, al "montanisticii", cum era mai cunoscut termenul în epocă și cum i-a fost imprimată
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
le vindece, ceea ce nu o împiedică să apară drept cea mai solid structurată dintre toate științele sociale, eficace prin multiplicitatea aplicațiilor sale pentru domeniile circumscrise, dominatoare și expansioniste"4, dar afectată de necontenitele repuneri în cauză și de chiar aceste ambiții mereu reînnoite și reafirmate. Fiecare etapă a gîndirii umane se naște întotdeauna din doi părinți: din istoria trecută a ideilor și a credințelor, ca și din configurația istorico-socială specifică prezentului. Doctrinele sînt deci fructul acestei fericite împreunări. Instrumentele (chiar cele
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
nu e' îmi pare dotat cu o perspicacitate care seamănă bine cu incompetența." Romanul supraviețuiește și evoluează tocmai pentru că este plural, proteiform, în perpetuă metamorfoză, avînd drept singură constantă inconstanța sa. Oricare ar fi problemele pe care le abordează sau ambițiile sale educative, el nu este și nu poate fi un discurs științific, nu face demonstrații, nu inventează concepte, nu țintește (sau nu explicit) la universal, ci se sprijină cuantic, am putea spune pe aleatoriu, pe imprevizibil, pe soluții multiple de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adevărata miză a rescrierii. În ce privește legătura dintre mit și literatură, ea a fost o evidență incontestabilă, încă din Antichitate ; mai aproape de noi, Borges consideră că mitul se află și la începutul și la sfîrșitul literaturii, iar Michel Tournier mărturisea că ambiția rescrierilor sale mitice se confundă cu ambiția și funcția literaturii: Astfel, funcția socială am putea spune chiar biologică a scriitorilor și a tuturor artiștilor creatori este ușor de definit. Ambiția lor țintește către îmbogățirea sau cel puțin modificarea acelui "freamăt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mit și literatură, ea a fost o evidență incontestabilă, încă din Antichitate ; mai aproape de noi, Borges consideră că mitul se află și la începutul și la sfîrșitul literaturii, iar Michel Tournier mărturisea că ambiția rescrierilor sale mitice se confundă cu ambiția și funcția literaturii: Astfel, funcția socială am putea spune chiar biologică a scriitorilor și a tuturor artiștilor creatori este ușor de definit. Ambiția lor țintește către îmbogățirea sau cel puțin modificarea acelui "freamăt mitologic", a acelei băi de imagini în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
începutul și la sfîrșitul literaturii, iar Michel Tournier mărturisea că ambiția rescrierilor sale mitice se confundă cu ambiția și funcția literaturii: Astfel, funcția socială am putea spune chiar biologică a scriitorilor și a tuturor artiștilor creatori este ușor de definit. Ambiția lor țintește către îmbogățirea sau cel puțin modificarea acelui "freamăt mitologic", a acelei băi de imagini în care trăiesc contemporanii lor și care este oxigenul sufletului. (Tournier,1979) Gilbert Durand merge încă și mai departe, afirmînd că "Literatura, și îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
formidabila intuiție a unei reflecții despre contradictoriu la Lupasco, nu doar a înlocuirii unei logici cea clasică, a non-contradicției printr-o alta, cuantică, a contradicției, rămasă însă în poala rațiunii. Filosofii (între care și Lupasco, la început) au avut mereu ambiția de a-l elibera pe om de chinurile îndoielii, oferindu-i răspunsuri la marile probleme ale vieții. Dar persoane ca Fondane sau Șestov au încercat să demonstreze că atunci cînd cunoașterea lumii și a existenței este orientată în sens contrar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o fărîmă din mecanismele formidabilului instrument de opresiune al Conducătorului, cei însărcinați cu hărțuirea și pedepsirea celor slabi, bătrîni sau prea independenți. Pe urmele tatălui său, și el fost cadru în Organizația condusă de semizeul Vojd, Ivan își pune treptat ambițiile, apoi visele și întreaga viață în slujba acelei ființe aproape invizibile, care trezește un soi de adorație necondiționată în angajații săi, care distribuie după bunul plac recompense și penalizări, care hotărăște viața sau moartea, adesea printr-o simplă ridicare de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cinematografice întortocheate și adesea surprinzătoare ale Nașterii. Desigur, în cele din urmă, proporțiile monumentale atinse de roman devin indigeste, dar pînă și asta pare să facă parte din pactul auctorial. Unul din prietenii copilului Yann, cu nume extravagant, rezumă astfel ambiția acestui demers globalizant: "Pot umple întreg universul cu verbul meu, se lăudă Marc-Astolphe. Nu sunt un nimeni. Sunt grozav de mondial. Am o mare putere asupra cuvintelor." Iată, de fapt, cheia de lectură dar și subiectul acestui text aiuritor cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
termenul de "dialectică", din aceleași rațiuni de pervertire istorică), deschisă creativității și imprevizibilului, o gîndire cu adevărat "complexă" în măsura în care încearcă să rupă frontierele între discipline și să abordeze realul din perspectiva totalității, deci inclusiv a oscilațiilor, a erorilor, a contradicțiilor. Ambiția lui e de a pune un diagnostic cît mai corect și de a indica o cale, nu de a explica cum ar urma să arate societatea în urma unei asemenea metamorfoze. În ultimă instanță și este, poate, unul din aspectele cele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lucru îl face să fie postmodern. Este un postmodernism care se definește pe sine nu ca un refuz al modernismului, ci mai curând ca o lectură retrospectivă care, în anumite cazuri, este pe deplin conștientă de limitările postmodernismului și de ambițiile ei politice eșuate"75 (în fr. în original, s. a.). Odată realizată această relaționare a poststructuralismului cu postmodernismul, mai ales în sensul includerii primului termen în sfera celui de-al doilea, a fost introdusă și argumentată în dezbaterile culturale expresia "cotitură
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
541. Și această distincție conceptuală ascunde lupta dintre mecanismele de ordinul raționalității (care duc la convingeri) și mecanismele de ordinul afectivității (care duc la persuadări), relevând încă o dată vechile "neliniști" ale retoricii. În aceeași ordine de idei, Lionel Bellenger subliniază ambiția întregii filosofii de a uni rațiunea cu afectele, de a găsi un maximum de garanții sau probe și pentru o "bună" persuadare, de a legitima "pasiunile" în terminologia lui Descartes alături de rațiune și știință. În acest context, proiectul Noii Retorici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
iar S.U .A. reprezintă principala des tinație pentru exporturile sale.) Confruntate și cu extinderea globalizării pe piețele internaționale de capital, statele nu au altă alternativă decât să-și regândească funcțiile și dimensiunea. Fără îndoială, globalizarea a impu s l imite serioase ambiției și puterii statelor, deoarece le determină să intr e î n competiție unele cu altele, iar investitorii pot acum să le compare, înainte de a decide unde să-și in vestească liber capitalul financiar de care ace ști a dispun. Dar
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
la termenii "salariat-consumator", prin adăugarea termenului de "cetățenie", se poate spune că Europa a făcut "un salt calitativ" prin care își depășește natura de "societate civilă" pentru a deveni o entitate politică. Dar Tratatul de la Maastricht nu a atins aceste ambiții. Mare parte din drepturile incluse la titlul "cetățenia Uniunii" nu stabilesc o relație juridică directă între cetățean și Uniune. De exemplu, drepturile de circulație și de rezidență nu sînt opozabile Uniunii, ci statelor membre. Același lucru se poate spune despre
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
comun acord acceptat. De asemenea, niciodată o constituție nu a provocat, prin ea însăși, adeziunea cetățenilor: deși pretindeau că reprezintă fundamentul "democrațiilor populare", constituțiile fostelor republici sovietice nu erau considerate, și pe bună dreptate, decît fațadele unor regimuri autoritare. În pofida ambițiilor sale, o formulare juridică nu este suficientă pentru a crea situația enunțată. Dar cînd constituția există în termeni materiali și cînd cetățenii și conducătorii au o concepție comună asupra naturii umane, a puterii și a repartiției ei, atunci constituția poate
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
trebuie să instituie un stat supranațional pentru a pune capăt diferendelor. Atunci cînd sînt îndeajuns de apropiate pentru a evita conflictele potențiale, ele pot să se federalizeze, păstrîndu-și, în aceeași măsură, suveranitatea 47. Uniunea Europeană este, în mare parte, materializarea acestei ambiții a epocii Luminilor. "Solidaritățile spirituale și materiale", apărute ca urmare a politicilor comune, au creat relații de interdependență între statele membre și au transformat ideea de război într-o soluție absurdă. Sistemul instituțional, bazat pe atenuarea funcțiilor între organe, este
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
mare parte, responsabilă de calitățile cetățenilor. Astfel, dacă statul este autoritar, cetățenii vor deveni pasivi; dacă este prea sofisticat, ei se vor îndepărta de stat; dacă se dovedește prea modest, atunci cetățenii își vor plasa în altă parte aspirațiile și ambițiile. Știința politică contemporană a demonstrat importanța alegerilor instituționale în formarea spiritului civic. În afara instanțelor de socializare cele mai importante fiind școala și apoi organizațiile politice cadrul instituțional, formele vieții politice influențează conștiința civică și contribuie la "mobilizarea cognitivă" (Inglehart 1997
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
democratic al Uniunii. Era vorba de o mai bună reprezentare a cetățenilor, de posibilitatea ca aceștia să își facă auzită vocea la nivel comunitar, de creșterea participării și de apropierea lor de instituțiile Uniunii. Însă rezultatul este departe de aceste ambiții. Canalele de reprezentare a cetățeanului în sfera comunitară sînt atît de numeroase, încît te pierzi. Numai o articulare între aceste mecanisme ar clarifica deliberarea. Soluțiile sînt numeroase. Se poate imagina un sistem format din patru camere egale (Parlament, adunare a
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
ar introduce în dezbateri puțin din pedagogia republicană. În ceea ce privește Comisia, independența ei este acceptabilă numai în măsura în care ea își pastrează cele doua funcții, de inițiativă și de control, renunțînd la tentația de a se transforma într-un guvern european. Dacă însă ambiția sa este cea din urmă, atunci ea trebuie să accepte prețul, adică pierderea autonomiei. RESTAURAREA CONFLICTULUI POLITIC După cum s-a mai spus, Uniunea europeană urmărește evitarea conflictului. Din acest punct de vedere i se găsesc cu ușurință circumstanțe atenuante: concepută
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
în deceniile postbelice s-a reușit prin politici și planificări reușite ale activităților de bază la care au participat și emigranții de atunci, cu foarte puțini români printre ei, față de prezent. Acum se dezvăluie că Vestul a reușit să infirme ambițiile postbelice ale Estului (Hrușciov, în speță) de a ajunge din urmă și de a depăși capitalismul prin tehnici variate. Avem în vedere protecționismul, secretul de monopol, diferitele discriminări în vânzările de tehnologii și produse tehnice "de ieri", transformate la noi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
aproape un secol în urmă, Husserl susținea că Europa spirituală cuprinde și dominioanele engleze, SUA, " Nu însă eschimoși sau indienii (...) sau țiganii ce vagabondează mereu în Europa". (Loc. cit.) La început de nou mileniu, integrarea europeană se lovește de vechea ambiție a Vestului de a impune Estului instituțiile sale. Aproape tot din ce a făcut Estul în 40 de ani postbelici a fost demolat, iar dacă ar fi posbil, s-ar muta și cursul Dunării spre Ocean. Suntem presați ca minereurile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
produsele pentru sexe, în viața de familie și în politică. Drogurile au devenit o constantă a vieții, fără ca autoritatea universitară cu autonomia ei să intervină. La dorințele studenților de a trăi după bunul plac se adăuga "un elitism ascuns", o ambiție de a conduce, chiar dacă aspiranții nu aveau resursele necesare, riscând să fie acuzați de "crima de a conduce". La această pornire, în felul ei firească, au apărut noile modele de conducători aleși dintre unii care promovau egalitatea, fără ca ei să
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]