6,661 matches
-
-n fața porții ăsteia am așteptat în zadar; / de aici, ieri-ul, ce, nesigur, se face azi și altfel / i-a scos pe alți' ca mine / la fel prinși de soarta. / Aici îmi port pașii / prin nesfârșitele-i labirinturi. Aici amiază cenușăreasa așteaptă / firimiturile datornicei dimineți / Aici umbra-mi zadarnica / la fel ca cea finală / s-o pierde-ntr-un târziu, fragilă./ Nu ne unește iubirea, ci mai degrabă spaimă / de astă poate îl iubesc atât"164. Melancolica intensitate a tangoului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
față optzeci de kilograme de masculi babuini, nu insistă, ci își ia tălpășița. Babuinii, în grup, pot alunga o panteră. Cu o condiție, bineînțeles: să ajungă toți în același timp, exact la momentul potrivit. Ajung la oazele de apă la amiază, trebuie să se sincronizeze cu soarele la zenit...". Lumea pitulicilor, lumea păsării " În fața primejdiilor, există, așadar, invenții individuale ale animalelor, care sunt transmise apoi posterității speciei. Acestea sunt invenții literalmente culturale. Este cazul pitulicilor elvețiene care migrează de obicei în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și de mașini, pentru a-și regăsi stăpânii (familia), pentru a vedea din nou fumul ridicându-se din hornul casei sale. Imediat ce am primit vestea, m-am grăbit să i-o împărtășesc bătrânului vânător. L-am găsit la cafenea, la amiază. Când i-am dezvăluit câteva detalii despre împrejurările întoarcerii acasă a câinelui risipitor, nu și-a putut stăpâni lacrimile. Dragostea pentru câini, dragostea pentru animale, ideea că niște dobitoace pot să aibă un asemenea curaj, să înfăptuiască o asemenea ispravă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Rediu, întâlnit frecvent în Moldova, Basarabia sau Bucovina. Et.: ap. rediu “pădure mică, huceag” d. ucr. redĭ. STANIȘTE, teren arabil situat în sudul localității Motocești. Cu siguranță, altădată aici se afla locul unde vitele se adăpau și se odihneau în timpul amiezii. Există numeroase nume de locuri Staniște în toate provinciile românești. Et.: ap. staniște « ocol, staul, loc de odihnă, sălaș pentru vite și oi » d. slv. stanište. TARNIȚA, platou din localitatea Dumbrava. Pe aici era cândva locul de trecere spre satul
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
prin iarbă, constituie un pericol pentru turiști. Lacul Natron, a cărui apă are culoarea roz, este cel mai mare din zonă având 64 km lungime și 16 km lățime. Depozitele uscate de sodă, de pe malul lacului, ating 650C în arșița amiezii. Lacurile Natron și Magadi constituie unica sursă de apă dulce și adăpostesc o specie de pește - tilapia, care s-a adaptat condițiilor din apa fierbinte. Lacurile Nakuru și Elmenteita și-au restrâns suprafața datorită evaporării. În apele lacurilor își duce
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
Ludwig este profesorul înnăscut: totul îl interesează și știe să prindă și să facă clar din toate ceea ce este mai important. Am avut și eu de câteva ori prilejul să-l văd la lucru, deoarece și-a consacrat câteva după amiezi școlii mele de băieți. A fost pentru noi toți o delectare; nu preda doar, ci încerca să obțină de la băieți soluția corectă prin întrebăriă Interesul pe care-l stârnea era enorm. Chiar și cei mai neînzestrați și altfel neatenți dintre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ceea ce nu dăunează însă deloc discursului. Dimpotrivă, acesta face un pas înainte, inclusiv în sensul unei purificări formale. Abia atunci "liviu apetroaie mai scrie și azi câte ceva/ deși hârtia se ceartă cu el...". Așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Marea amiază, în care poetul renunță la retorica emfatică și la imagistica barocă, ostoindu-și, în schimb, marile neliniști existențiale într-o poezie curată, dar de certe profunzimi: "Astăzi a venit iar/ după-amiaza când îmbătrânesc/ (nu am apucat să vă spun/ uneori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un inegalabil caligraf al spațiului (doar în aparență) bucolic, în fapt remodelat de singura perfecțiune grea pe care este dispus să o vadă ochiul său lăuntric: "O, vechi și dragi bucătării de vară,/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ Și în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria mea visează:/ Ienibahar, piper prăjit pe plită, / Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstrați în zeama lor o noapte/ Spre o delicatețe infinită,/ Ciuperci cât canapeaua, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Când adormeai în terfe și sudori,/ M-apropiam de tine cu sfială/ Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori.// Aveai mamela bleagă cât ceaunul/ Și la mijloc cu sfârcul urduros./ Ți le-am zărit pe geam într-o amiază/ Când să le speli într-un lighean le-ai scos" etc. (Suprema servitoare). La polul opus, înregistrăm o adorație total epurată de orice pornire libidinală, în fapt aproape mistică: "Erai atât de frumoasă!/ Frângeam pentru tine flori largi/ Umplute cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le speli într-un lighean le-ai scos" etc. (Suprema servitoare). La polul opus, înregistrăm o adorație total epurată de orice pornire libidinală, în fapt aproape mistică: "Erai atât de frumoasă!/ Frângeam pentru tine flori largi/ Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi.// Erai atât de frumoasă!/ Cădeau linguri largi de pe masă/ Să-ți prindă miresmele sacre/ În palma lor grea de argint// Când, lin, cu picioarele macre,/ Treceai, în dulci tâlcuri de-alint,/ Prin îngerii strânși de-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altă parte, predispoziție intens reflexivă, tentația stilizării misterelor deopotrivă cosmice și ontologice, inclusiv a celor subsumate erosului. Discreția descripției, austeritatea reprezentării și tandrețea (bine ținută în frâu) a percepției sunt evidente atât în pastelurile deloc solare (prin ceața mahalalei (III), amiază (IV), amiază (VI), (primăvara...), măceșul din magazia de lemne), cât și în schițele de portret al eroinei lirice (criză, van gogh, poemul). În mod cert, cele mai bune poeme din volum sunt cele care îmbină desenul după un real în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
predispoziție intens reflexivă, tentația stilizării misterelor deopotrivă cosmice și ontologice, inclusiv a celor subsumate erosului. Discreția descripției, austeritatea reprezentării și tandrețea (bine ținută în frâu) a percepției sunt evidente atât în pastelurile deloc solare (prin ceața mahalalei (III), amiază (IV), amiază (VI), (primăvara...), măceșul din magazia de lemne), cât și în schițele de portret al eroinei lirice (criză, van gogh, poemul). În mod cert, cele mai bune poeme din volum sunt cele care îmbină desenul după un real în care se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul/ s-a oprit în gâtlej/ și sângerează" (amiază cuminte). Titlul următoarei cărți, Existență acută (Cartea Românească, București, 1994) comprimă într-o expresie memorabilă tocmai necesitatea de a da trup liric unei realități individuale "acutizate", transfigurate de viețuirea decisă pentru și întru poezie. Noutatea versurilor din Existență acută nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oare cine/ Moare-se cu mine" (subl. aut.). Contrar așteptărilor, această a doua secțiune a cărții, Emoția orașului, nu conține decât puține poeme ale "marelui oraș". În fapt, exceptând primele texte (Când străzile marelui oraș visează câmpii nesfârșite, Somnul orașului, Amiaza orașului respectiv Și dacă, totuși), în care mediul citadin este surprins în note simboliste sau expresioniste apăsate, dar și trimiterile sugestive la imaginarul tehnic al polis-ului din alte poeme (vă rog, ***), ciclul întreg este mai degrabă consacrat emoției poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu Nunta în sâmbure (1975). Între 1979 și 1982 ocupă funcția de secretar general de redacție la "Opinia studențească". Colaborează la "Ateneu", "Argeș", "Cronica", Convorbiri literare", "Luceafărul", "România literară" etc. Cărți de poezie: Nunta în sâmbure, Editura Junimea, Iași, 1975; Amiaza câmpiei, Editura Junimea, Iași, 1977; Sub zodia Traciei, Biblioteca "Opinia studențească", Iași, 1979; Neliniștea singurătății, Editura Junimea, Iași, 1982; Sigiliul toamnei, Editura Junimea, Iași, 1987; Lecție pe Ostrov, Editura Junimea, Iași, 1995; Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
consacrate, elanurilor mistic-incantatorii ori nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică (la fel de exigentă pe cât abilă!) știe să le strunească în forme poematice lucrate cu migală și fără cusur. Iată, bunăoară, un tandru-sensibilizator Laudatio: "1. Ce gingaș spânzură el la tâmpla amiezii cercel. 2. Ce tandru și fără pereche mă prinde subtil de ureche. 3. Ce lin pe grumaz mi se lasă, un guler jilav de mătasă. 4. Ce galeș mă-ncinge cu capse de calme răcori peste coapse. 5. Ce blând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
durerii universale, dezolarea și prezența morții. Astfel suferință nemiloasa, fără nume a lui Montale amintește de cea absolută a recanatezului, din Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia.147 Montale a mai preluat de la romantic, precizează Gilberto Lonardi, tema amiezii că moment topic și pe cea a copilăriei că vârsta a iluziilor destinate să se năruie: la Montale copilăria devine vârstă leopardiană a amăgirilor și iluziilor ce se prăbușesc în fața "norilor grei ai mării celei tulburi" (Sfârșitul copilăriei).148 Căutarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se contopește. (Viața solitara, vv. 23-38).329 Eul poetic începe să fie conturat din momentul în care pășește într-un spațiu cu trăsături speciale, aflat la limita dintre întinderea de apă și pământ. Liniștea dimprejur și imobilitatea apei adâncesc taină amiezii pe fondul căreia se manifestă misterele propice experienței descrise. Liniștea constituie trăsătură nelipsita a dinamicilor spiritului și intelectului leopardian, adâncă tăcere și pacea infinită din Infinitul fiind plăsmuiri ce iau naștere în interiorul eu-lui. Dimpotrivă, în Viața solitara liniștea ființei este
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Împăduritul Dumnezeu./ Se face liniște în mine/ Până la glezne, până la genunchi./ Este destul să-ți plimbi în somn/ Pe mine mâna/ Că frunze-mi cresc cântând/ Din trunchi,/ Este destul să îmi ridic privirea/ Ca să te văd./ O liniștită dragoste,/ Amiază suavă/ Ca o boabă de strugure/ Care-și găsește moartea/ În cerul visător al gurii". (Nu-mi voi mai aminti) Obsesiva metaforă a reîntoarcerii spre tărâmul copilăriei apare și aici, din nou anticipând universal volumelor ce vor urma: "Eu vin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și soare pe crengile nucului/ Devenite golașe și firave de atâta văzduh./ M-am întins cu fața la cer în iarba uscată,/ Goală de gânduri și de dorințe, fără cuvânt,/ Numai miros, numai auz, numai privire,/ Și-am așteptat să treacă după amiaza./ Lungi ore întregi în care n-am fost decât trup/ Uitat în mireasma adâncă, asemenea fructului/ fericit că vremea îl coace trecând/ Și-l face dulce și bun putrezirii./ Tăcere-ntreruptă doar de foșnetul aspru al frunzei/ aproape lemnoase de nuc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cețoși de septembrie,/ Când din arșița lubrică a verii/ Mă dezmeticesc în aerul alb,/ Străină de arborii încâlciți în lumina lânoasă/ Voi fi trezită ca în sptembrie, devreme/ Și, ca în sptembrie,/ destul de singură ca să aud/ Văzduhul cum picură înspre amiază/ Pe obrazul gutuilor ud/ Și-mi va fi somn/ Și-o să mă rog să mai adorm/ Încă puțin,/ Stând nemișcată,/ Cu ochii închiși și fața în pernă,/ În timp ce liniștea asurzitoare/ Mă va trezi tot mai plin/ Ca să încep,/ Ca pe-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
concretețe de coșmar aceea a unui oraș orwellian, supravegheat de privirea atotcuprinzătoare a dictatorului. Personajul liric nu mai este acum doar o dansatoare, ci și o tragediană, care își declamă obsedant lamentația"188: "O crimă săvârșită pe strada principală,/ În amiaza mare, o crimă oribilă/ Și nimeni nu plânge și nimeni nu strigă/ Și nimeni nu pune mâna pe criminal.// Eu însămi stau aici și scriu versuri,/ Ca și cum versurile mele ar putea opri/ O crimă ce se face pe strada principală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Planeta New York, scris direct în engleză și apărut în Statele Unite în 2000, text ce a primit Mențiunea de Onoare la festivalul de carte al orașului New York, în 2007 ; în 2002, o colecție de povestiri intitulată O dimineață și o după amiază (București, Universal Dalsi) ; în fine, cel mai recent roman, Vizitatorul, apărut în mai 2011 la editura Junimea, fiind accesibil și în varianta on line. Acest ultim text e o dovadă certă a maturității stilistice a talentatului scriitor român, prin abilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-l priponesc, Cînd roua dă în clocot, crini necheză Și fluturi freli înnebunesc în aer, Brusc aruncîndu-se în cîte un izvor Pe prundul căruia, subțiri, raze se-ncaier ; Însăși lumina grea e un amor În zori de zi, în dup-amiezi, în seară, Ce-și caută plantele lungi cu sîrg, Topindu-le nainte să dispară, Blînd absorbită de gelosul Demiurg. Ci numai eu mă-mpiedec în miresme, Doar să-ți sărut pios finele-ți glezne...
Cît de puțin m-am priceput să te iubesc... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8511_a_9836]
-
văzuse aproape goală. O strînsese în brațe, o sărutase pătimaș. Umbrele lor, pe perete, se încîlciră-ntr-un ghem. Apoi, în cîteva rînduri, ajunseră o singură pată. Gemetele și cîteva lacrimi se-amestecară. Era cînd întuneric, cînd răsărit, cînd cea mai strălucitoare amiază. Adormiră tîrziu, ținîndu-se-n brațe. Pînă și în somn Dani o mîngîia. În vis, ea-i spunea că avusese o revelație. Fusese, ajutată de Dani, la un pas de desăvîrșire. Știa acum ce căuta. Cînd băiatul se trezi, găsi pe cearșaf
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]