39,601 matches
-
om foarte recunoscut în lume, îmi voi face datoria de om, voi ajuta pe toți cu ce voi putea. Voi întemeia o familie, voi fi mamă și voi povesti despre ea, despre mama mea. Mama mereu o să-mi rămână în amintire și-n suflet. Și o să-i port dorul până în clipa când o să ajung la ea, lângă sufletul ei. Și chiar mai departe de acele clipe. Acest eseu a fost apreciat cu nota 10 și profesoara a mărturisit că a plâns
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
început să dispară rând pe rând. Ele lasă cerul pustiu... nu pustiu de tot, căci sunt soarele și luna, care au fost de la începutul în care s-a format dorința ta de a cunoaște și, desigur, să nu uităm de amintirile plăcute... Dar oare este de ajuns ceea ce a fost? Sau e bine ca universul să te facă fericit/ă ca să dorești, în continuare, să-l cunoști, să nu te plictisești de ceea ce-ți poate oferi, să aștepți ceva nou
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
am despre ce să-mi amintesc. Mai rău este pentru generațiile care vin, care nu pot vorbi, dar știu să se joace la telefon, la calculator. Poate este ceva bun. Dar mai bine ar fi ca să le oferim și lor amintirile pe care le-am avut noi. Mă uit la sora mea, are 10 ani, dar ea se pricepe mai bine în unele cazuri de tehnică. Jocurile ei sunt luptele online. Rareori o văd să se joace cu copiii, așa cum făceam
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
permitem jocurile online și să-i învățăm noi să se joace. Să ne jucăm noi cu ei. Vom petrece timpul frumos și bine. Ne vom aminti și noi de copilăria noastră și, în același timp, le oferim și lor o amintire plăcută. De care, azi, nu mai au parte. Despre prietenie și colegialitate Prietenia azi este mai mult un fel de folos, decât o relație de suflet. Fiecare om are prieteni, unul, doi, cinci, zece. Eu am mulți prieteni, dar nu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cineva face ceva. Când am deschis ochii, am văzut doi Moși Căciuni în loc de unul, pe mama și pe bunica. De aceea, îmi doresc să se întoarcă acea atmosferă. Sărbătorile de iarnă ale copilăriei mele sunt de neuitat. Au fost atâtea amintiri plăcute... Îmi amintesc săniuța mică pe care o aveam, în care mă urcam cu sora mea și ajungeam, din deal de la biserică, până aproape în centrul satului. Ce timpuri frumoase. Câți copii ieșeau la sanie să simtă această viteză plăcută
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
că o să le putrezească rădăcina de atâta apă. Anul Nou îl întâmpinăm împreună, așa ca să nu zicem că nu l-am sărbătorit. Poate e cel mai plictisitor An Nou, dar, cu timpul, să sperăm că vor rămâne cele mai prețioase amintiri. Căci Anul Nou, pe care-l făceam noi, se deosebește foarte mult de cel sărbătorit în alte familii. Noi așteptăm să se schimbe anul, pe canapea, în fața televizorului, cu ceva mâncare și o șampanie, dar, după ce trece ora 12,30
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
brașovene atestă pe unii locuitori ai satului Breaza făcând comerț cu Brașovul. Ei făceau negoț cu morun, dar mai ales cu vite, piei și brânză (produse specifice zoneiă. Se cunosc din fericire, toți stăpânii de odinioară ai moșiei satului Breaza. Amintirea lor aici poate demonstra continuitatea vieții economico-sociale, cultural-tradiționale la Breaza. Pentru secolul al XVI-lea sunt de amintit, Stoican, mort după 1510, spătarul Draghici, vel vistierul Udriște, care a murit în 1548, apoi fiii acestuia, banul Udriște și Drăghici spătar
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
ridicat în anul 1935 de către Societatea “Cultul Eroilor”. O placă de bronz, azi dispărută, amintea numele eroilor din Breaza de Sus căzuți la datorie în Primul război mondial(1916-1918ă -Monumentul eroilor din Gura Beliei -Breaza, înălțat de aceeași societate cinstește amintirea ostașilor din comuna Matei Basarab (așa se numea acest cartier odinioarăă și a tuturor ostașilor români căzuți de-a lungul veacurilor pentru întregirea neamului. -Monumentul închinat inițial celor trei regi: Carol I, Carol al II-lea și Ferdinand, comuniștii schimbându
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
râu de tăcere. Înregistrezi segmente de spațiu, obiecte, gesturi încremenite în lucruri folosite zilnic. Sunt fragmente de existență, conservă în ele semnificații pe care le crezi descifrabile. Drept care proiectezi totul într-o structură, căutând coerența părților, mărturia decisivă ce salvează amintirea unor destine necunoscute. Te dedai, involuntar, unui exercițiu de evaluare. Te „implici”, cum se spune, și, într-un târziu, când ajungi cu lectura la capăt, faci un pas înapoi. Ieși din acea casă, și, în lumina soarelui de afară, te
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
peste cap. Când mi-a spus și numele: Gheorghe Buzdugan, l-am proiectat direct în trecutul Moldovei din vremea marilor voievozi. Un român bucovinean impunător ca statură și fizionomie, însă foarte discret în ce privește biografia sa. Mi-a scăpat doar o amintire din copilărie, când mânca mămăligă din mei și din secară. În unica noastră întâlnire, de circa o oră, s-a lansat și într-o teorie despre etnogeneza românilor: castru roman descoperit undeva lângă Cernăuți; observația că, deși ocupația romană în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fost tinerel, o asemenea mărturisire a iubitei l-ar fi făcut să se simtă în al nouălea cer. Dar așa? De ce acum orice bucurie este „subminată” de spectrul inevitabilei erodări și al transferului „clipei frumoase” (Goethe!) în pustiul inefabil al amintirii? Domnul R. nu vrea să o necăjească pe Teodora cu gânduri de acest gen. Rămas singur după plecarea ei, este din nou asaltat de un „demon al întrebărilor”. Așadar, ce rămâne dintr-o iubire pasională, după momentele ei de consum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
unei limbi necunoscute. Doar uneori i se pare că a mai vorbit-o într-o altă viață. Atunci când se privește în ochii larg deschiși ai fetiței, limpezi și fără umbrele de îndoială ale maturității. Tot ce îi era tulbure în amintire se decantează treptat și capătă o surprinzătoare transparență. De ce pe la vârsta de doi-trei ani ținea atât de mult să fie purtat în brațe de mama și de tata? Cu siguranță, nu doar din nevoia instinctivă de a se simți protejat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
grea, se pregătește mult mai ușor atunci cînd dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană" etc.), în sfîrșit, dezvoltarea textului plecînd și sfîrșind, ca la marele humuleștean, în ceea ce am numit matrice narativă, unde e pus în valoare timpul amintirii, irigat de lirismul poetului: "Mare noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de lirismul poetului: "Mare noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii!". "Aventurile Bărzăunului" este nu doar un roman cu totul remarcabil, dar, alături de celelalte titluri de pe "Ulița copilăriei" de la "Junimea" din Iași, poate fi un argument pentru a reformula, sub flamura maioresciană a valorii estetice, literatura zisă "pentru copii și tineret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vrea cititorul M are noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii! Ce s-ar fi făcut Bărzăunul, altfel?... Păi, tot sufletul său era plin uneori de rîpe și smîrcuri întunecate. Ar fi putut el trăi oare dacă peste toate acestea n-ar fi strălucit deseori zorii speranței, ori dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
smîrcuri întunecate. Ar fi putut el trăi oare dacă peste toate acestea n-ar fi strălucit deseori zorii speranței, ori dacă n-ar fi licărit steluțele atîtor bucurii trăite? Și mai era ceva foarte interesant la Bărzăun: el avea unele amintiri la care ținea foarte mult, nu din ce-a fost, cum se spune de obicei, ci din ce-ar fi putut fi! Și mai avea ceva Bărzăunul puțin mai altfel ca restul lumii: oricît de trist ar fi fost, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se uită la fiecare... Numai la Ilinca a refuzat să se uite... Simțea mai bine ca oricînd că oricîtă căldură ar descoperi în ochii ei, oricîte noi minuni l-ar ispiti, toate-i sînt străine lui... Ilinca devenise deja o amintire... Nu mai fu în stare să spună nimic și fu ultimul care intră în tunelul ce ducea în bezna din inima muntelui. Nu știu dacă am făcut bine citindu-i Bărzăunului, pînă aici, întîmplările prin care a trecut atît el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de Pământ cu urmări dezastruoase. Aurora: Schimbările climaterice din ultimele decenii au început să producă un impacr semnificativ asupra ecosistemelor biodiversității naturale, implicit asupra sănătății oamenilor. Se nasc copii fără sânge, fără creier, fără mâini, fără picioare, soamezele devenind o amintire frumoasă a speciei umane. Și până în anul 2100 temperatura va crește cu peste 5 grade Celsius. Profesorul: Oceanele, până la sfârșitul secolului vor crește cu 50 cm, luând din uscat centimetru cu centimetru până când Pământul va deceni un ocean?! Evelin: Datorită
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
eu cred că am început să am unele sentimente ca omul. Oare aș putea să iubesc, să urăsc, să omor un om? Cosmos: Nu cred, pentru că te vor reprograma sau te vor distruge dacă nu te bagă în muzeu ca amintire tehnică. Sah! Robo: Cosmos, am răspuns pe calculator la un concurs. După căteva zile m-au anunțat că am căștigat o mașină. Cum de n-au sesizat că mașina a fost căștigată de un robot? Cosmos: și deci întrebarea: căt
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a celor din jur. Animație generală prelungită. Pămăntul are și crește milioane de analfabeți, milioane de drogați, alcoolici, oameni ai străzii, milioane de cerșetori, hoți, criminali și sinucideri și de experți în internet. Nimeni nu poate lua omului 98 trecutul, amintirile și visele! Omul va începe să aleagă sexul, culoarea ochilor, lungimea nasului și tenul copiilor născuți în laboratoare, adevărate clocitoare. Așa omul își va pierde unul dintre cele mai importante calități vitale: procreierea naturală cu transformări genetice grave pentru specia
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pe Ela iar profesorul le face mai multe cadre. Apoi profesorul „descarcă” aparatul și oferă la fiecare căte o fotografie. Profesorul își oprește și el un exemplar. Profesorul: Cănd am să privesc fotografiile am să cănt o melodie foarte frumoasă, amintiri, amintiri... Ela: Eu vreau căte un autograf de la domnul Evelin și de la ajutoarele mele, Robo și Cosmos. Evelin: Noi nu semnăm niciodată nimic dar, nu pot s-o refuz pe Ela. Ce să-i scriu unei femei? Evelin ia fotografia
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Ela iar profesorul le face mai multe cadre. Apoi profesorul „descarcă” aparatul și oferă la fiecare căte o fotografie. Profesorul își oprește și el un exemplar. Profesorul: Cănd am să privesc fotografiile am să cănt o melodie foarte frumoasă, amintiri, amintiri... Ela: Eu vreau căte un autograf de la domnul Evelin și de la ajutoarele mele, Robo și Cosmos. Evelin: Noi nu semnăm niciodată nimic dar, nu pot s-o refuz pe Ela. Ce să-i scriu unei femei? Evelin ia fotografia și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ea,când și santal Și carte-apun, unduie serii Pe-acest penet instrumental, Muziciană a tăcerii. În fapt de seară, la fereastra care ascunde un santal, poetul evocă duetul de altă dată dintre violă și flaut, sau dintre violă și mandoră. Amintirea acestei muzici se reaprinde prin imaginea Sfintei Cecilia, patroana muzicienilor, care răsfoiește o carte de imnuri sacre, fluid imaterial "șiroind" în spațiul vibrant al poemului. Asimilarea eternului feminin muzicii înfăptuiește asocierea a două purități menite să ne înalțe, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
puterea lui de a-i schimba numele, de a-i atinge șoldurile, de a o dezbrăca de viața ei trecută și de a face din ea un odor al plăcerii lui. Avea s-o păstreze ca pe o sălbăticiune scumpă, amintire a bătăliei, a victoriei și, mai ales, a lui, Musa, acum în floarea vârstei. La cinci luni după ce-și pierduse soțul în lupta de la Guadalete, nimeni nu mai știa cum o chemase pe Omalissan, înainte de Musa. Din toată curtea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de pânză, carnea sângera lacomă de viață, de o nouă viață, a treia, pentru ea. Sub ochii lui Musa, toate fibrele ființei ei interioare sângeraseră de spaimă, de umilință, de oroare. Și atunci murise puțin, cu numele și trecutul ciopârțite, amintiri serbede a ceea ce fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce-i vesteau sfârșitul. Ascuțit, durerea își făcea loc printre gânduri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]