5,099 matches
-
vin de acasă, făcut de mâna lui, și acum avea scuipat la furcă, cum se zice. Amurgea, soarele se lăsa binișor în zarea din fața noastră; apoi ne mai salută o dată, ca de rămas bun și se ascunse după deal, înroșind amurgul în zeci de nuanțe. Peștele începuse să muște iar, dar venea mai mult caras. De acum ne gândeam să strângem și să plecăm spre gară. În stânga moșului, la distanță mare, cârdul de gâște ieșise din apă, și agale, o luă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a luat-o la vale, spre râpă, iar cea mică, tanti Aneta în miniatură, o urma îndeaproape. Soarele trecuse de deal și deodată se făcu aproape întuneric. Atunci cea mare strigă la cea mică din urmă, zorind-o: - Noaptea-n amurg! Noaptea-n amurg! În trupușorul fetiței din urmă trecu un fior de groază și țipă: - Noaptea-n amurg! vine, stai, noaptea-n amurg! Nu știu ce a mai fost dar acum, după atâția ani, când din acea faună și floră a bojdeucii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la vale, spre râpă, iar cea mică, tanti Aneta în miniatură, o urma îndeaproape. Soarele trecuse de deal și deodată se făcu aproape întuneric. Atunci cea mare strigă la cea mică din urmă, zorind-o: - Noaptea-n amurg! Noaptea-n amurg! În trupușorul fetiței din urmă trecu un fior de groază și țipă: - Noaptea-n amurg! vine, stai, noaptea-n amurg! Nu știu ce a mai fost dar acum, după atâția ani, când din acea faună și floră a bojdeucii care a murit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trecuse de deal și deodată se făcu aproape întuneric. Atunci cea mare strigă la cea mică din urmă, zorind-o: - Noaptea-n amurg! Noaptea-n amurg! În trupușorul fetiței din urmă trecu un fior de groază și țipă: - Noaptea-n amurg! vine, stai, noaptea-n amurg! Nu știu ce a mai fost dar acum, după atâția ani, când din acea faună și floră a bojdeucii care a murit spre iarnă și a renăscut primăvara de atâtea ori, s-a înălțat ca din cenușă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se făcu aproape întuneric. Atunci cea mare strigă la cea mică din urmă, zorind-o: - Noaptea-n amurg! Noaptea-n amurg! În trupușorul fetiței din urmă trecu un fior de groază și țipă: - Noaptea-n amurg! vine, stai, noaptea-n amurg! Nu știu ce a mai fost dar acum, după atâția ani, când din acea faună și floră a bojdeucii care a murit spre iarnă și a renăscut primăvara de atâtea ori, s-a înălțat ca din cenușă bojdeuca lui Creangă, cel mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și personalitatea lui Ion Creangă! Acum, în seara ce se lăsase, stăteam cu tanti Aneta în cerdacul casei ei și o priveam; căzuse pe gânduri, probabil cugeta la vremea când era o gâgâlice de fetiță și striga înfricoșată “Noaptea-n amurg”, uitându-se înapoi îngrozită, ca la nu știu ce balaur. Prietenie Când am scris acest titlu mi-a tremurat mâna, știind cât de sfânt este acest cuvânt: prietenie. Sau cât de mult îl iau unii în derâdere, sau, pur și simplu, îl
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stau lucrurile. Cuomo știa că n-are nici o șansă să câștige. Prea liberal pentru acel moment, asta e sigur. Dar, de asemenea, prea multe vocale. În vârful unui tanc, Michael Dukakis se Îndrepta spre un grup de fotografi și spre amurgul său politic. Oricât de dureros ar fi să amintesc de acea imagine, o pomenesc cu un scop. Mai presus de orice, așa arăta tatăl meu, proaspăt Înrolatul Milton Stephanides, marinar clasa a doua, săltând pe un șlep de debarcare autopropulsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucru pe care l-am făcut după trezirea aceea bruscă a fost să zâmbesc. Totul în jurul meu era diferit, pentru că eu eram altul. Povestirea lui Camus n-avea mai multă legătură cu ceea ce mi se întîmplase decât fânul, păianjenii, plopii, amurgul. Totuși, "Căderea" a fost primul text pe care l-am înțeles cu adevărat vreodată. Nu am recitit cartea asta, pe care o am și acum în bibliotecă, iar restul operei lui Camus mai curând m-a dezamăgit. "Exilul și împărăția
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
întîi poezie -: câteva persoane, câteva trasee prin București... Enigmele nu vroiau să apară. Subterane nu existau. Oamenii erau buni, iar orașul plat ca un ceas de mână, legat de încheietură cu Dâmbovița în chip de curelușă. Unde era splendidul, splendidul amurg petersburghez, cu un student aplecat visător pe un pod, peste apele Nevei? Unde tunelele de cărămidă pe sub Buenos Aires din "Abbaddon", în care, în cea mai adâncă adâncime, o Oarbă desface coapsele și pleoapele vulvei se deschid pentru a ivi o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în viața mea, de altfel, un dialog. Nu iubisem și nu urisem pe nimeni. Mă afundam deci în descrieri, descrieri ne-sfîrșite de case și blocuri vechi, străvechi, fărâmițate, mâncate de viermi și urechelnițe pe dinăuntru, cu ferestre rotunde care reflectau amurgul gros ca păcura, cu lifturi antediluviene glisând lent în cuști de sârmă plină de jeg și unsoare. Străzi cu case demolate, doar cu câte un zid rămas în picioare, ca o bucată de măsea cu plomba căzută, copaci de un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poezie. închiriasem o garsonieră la mansardă, cu o masă, un scaun și un pat, pe Domnița Bălașa. Pe cât de auster era interiorul, pe atât de gongoric balconul de fier forjat, cu inflorescențe Jugendstil, cu hâde mascaroane împletite-ntre ele. În amurgul roșu ca flacăra, ieșeam la aer pe balcon și priveam cupolele albăstrui ale orașului. Abia atunci, în Facultate, m-am familiarizat cu Centrul, de parcă aș fi trăit până atunci sub pământ, ca larvă în copilărie, pupă în adolescență, și abia
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
doi ani, apoi până la patru, la cinci... Totul desfigurat de emoție, de la panică la extaz... O lumină verzuie, cadaverică, înfășură odăile imposibil de înalte. Ușile erau toate ca niște răni stacojii, din care mustea uneori sângele. Aerul era fumuriu, de amurg. Umblam prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin zahăr pudră... Intram la baie și, în locul closetului, chiuvetei și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în largile lor curți interioare își făceau nevoile vagabonzii: Geamurile erau sparte. Ușile împăienjenite, îmi amintesc seara când am venit să văd locul pe care avea să se ridice blocul meu (cumpărasem un apartament care nu exista deocamdată): era un amurg violet, gros ca păcura, mai diluat spre galben în zare. Peste tot atârnau de-a lungul cerului fire suspendate de telefon. Cartierul acela de ruine m-a înfiorat: cum aveam să locuiesc acolo? Și deodată toată mândria mea de a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am știut asta de cum l-am văzut (dar despre acest lucru am să vorbesc în altă parte). Am ajuns, în fine, la capăt. Era deja seară, și locurile mi s-au părut cu desăvîr-șire pustii. împrejurul meu se întindea, în amurgul galben, un peisaj industrial: un castel de apă, o hală de fabrică, un atelier mecanic cu câteva jigodii în față, trântite de-a dreptul în bălțile de motorină. Am intrat pe strada școlii. Era un fel de sătuc sau o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oraș. Mărcile mele, mărcile mele, Doamne, ce-am făcut cu ele... De altfel și ilustratele le-am folosit aiurea. De pildă, să vă spun ce am făcut cu una dintre ele, ce reprezenta castelul Monrepos, baroc târziu, pe fundalul unui amurg KODAK, de aur și purpură, cu un lac alături, plin de lebede AGFA, cu penetul ca sideful. în hotel cu noi stătea echipa de fotbal Eintracht Frankfurt, sosită într-un autobuz monstruos pe care scria EINTRACHT FRANKFURT. Fotbaliștii, uimitor de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mijloacele informaționale în care, cum scria Alvin Toffler, mediul este mesajul, nu are, în cazul culturii noastre, decât 89 aparența unui implant artificial, snob, lipsit de perspective. Căci arta este, se știe, oglinda realității, așa încît (crîng cu nimfă scluptată, amurg învăpăiat, bancă singuratică). 3. (hotelul cu patru stele "Monrepos Castle"; în față, parking cu mașini arătând ca niște bomboane uriașe, policolore - EASTMAN-COLOR: Mercedes, Porsche, una decapotabilă, parcă un Volvo...). N-am visat niciodată să dau mâna cu John Barth. Cândva
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
arta ei narativă), Don Quijote, Jacques le Fataliste, Tristram Shandy, apoi Finnegan's Wake, opera lui Beckett, noul roman francez, Italo Calvino, dar și sud-americanii, Borges, Mîrquez, Cortîzar, Llosa, americanii Pynchon, Coover, Barth, Barthelme, Gass, Abish, Hawkes, Vonnegut jr., scritorii de amurg al imperiului, Broch, Musil, Dodderer - iată cele mai frecvente nume vehiculate în prelegerile și discuțiile seminarului din Stuttgart. Ce au ele în comun care să le reunească sub același steag postmodern? Câteva trăsături enunțate-n grabă, ca formă spațială, autoreferențialitate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
puse pe sârmă într-un balcon strâmb. Bătrâna care zace o zi-ntreagă, pe trotuar, cu un săculeț de semințe de floarea soarelui în față. Fetele îndrăznețe și vulgare, cu părul vopsit roșu, strigîndu-și ceva de la un geam la altu-n amurg. Droaia de lume în haine pestrițe socializând zgomotos într-o curte a unei ruine, bând din căni de tablă smălțuită și ascultând "manele", muzica sinistră și pătrunzătoare a ghetoului românesc. Am trecut și prin sate țigănești (căci în provinciile românești
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ochii pe jumătate închiși de plăcere, cântecul fatal. A doua zi după Sf. Dumitru, Zaraza ieși, ca de obicei, pe-nserate, să-i ia tutun iubitului ei de la chioșcul din colț. Peste Calea Victoriei, în dreptul clădirii Casei de economii, se lăsase un amurg greu, unsuros, prin aurul stins al căruia femeia nu-și dădu seama că din invalidul care vindea acolo nu mai rămăsese decât cârja, ținută acum sub braț de un om al lui Borilă deghizat. Cum apăru Zaraza, cu un șal
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
uzurpări a realului, ele fac parte dintr-un spectacol ratat. Majoritatea personajelor sunt "negative": Neurastenie, Durere, melancolie, Desperare, Spaima-Pădurii, Terorile, Înșelătorul, Piaza Rea, dolenta Moarte (cu epitetul atenuant, care îi ambiguizează mesajul), Întunecatul April, personaj din ce în ce mai neliniștitor, ca și Craiul Amurg. Personajele "pozitive" sunt invocate mai curând in absentia. Ele se lasă așteptate fără a veni, ori, dacă sunt totuși prezente, starea lor este provizoratul, amenințarea. Pozitivul și negativul sunt niște ambiguități în derută: Ursita, spuneți-mi, unde s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ferfenițită din cuibul familial În Balcon și, cu ajutorul ei, Îmi Încropisem un mic fotoliu. Fusese plăcut să stau acolo și să privesc ce se Întîmplă În prăvălia de dedesubt. Uneori, mai stăteam aici și după ora Închiderii, pradă reveriilor, În timp ce amurgul galben umplea Încet magazinul cu un soi de aer trist. Iubeam umbrele tot mai adînci și tristețea ce mă Învăluia. Însă, În seara cu pricina, am văzut imediat că În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat la cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
al doilea eu. Era prea ostenit ca să mai poată gândi și mult prea ostenit ca să adoarmă. Stătea culcat, cu fața în sus și cu ochii în tavan. Prin cap, totuși, îi umblau când gânduri treze, când se țeseau vise, la amurgul cenușiu al conștiinței. Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l mai prindea. Liniștea din cameră era atât de adâncă, încât își putea număra bătăile inimii. Și, din nou păși cu gândul în trecut, la o altă întâmplare... Erau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spună ea, ce m-a mânat aici?! De aicea ce m-alungă?... Doar de rușine-mi fug De-ar tăcea o clipă vântul, ca glasul să-mi răsune în pădure... Bătut de furtună, vorbiți duhuri ale nopții, Dulce ți-i amurgul, si-i rosit ochiul lăcrimând. Jelești ca o bătaie de vânt în pădure... ” - Ce frumos... Ce frumos! Își zise el cu tristete, si mintea îi repetă rar ultimul vers; ”Jelești ca o bătaie de vânt în pădure” De-a lungul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
locul unde tivul rochiei ei atinge pulpa cu pieliță dulce și transparentă am găsit acum un furuncul mizerabil care se numește Lulu? Ninge acum pe marile și sclipitoarele ferestre ale vilei. N-am aprins Heloc lumina în hol. Privesc cum amurgul își interpune filtrele fotografice între mine și crengile înzăpezite de pin care respiră lângă geam, care tac acolo, care răspândesc liniște cenușie afară. Și liniștea cenușie pătrunde osmotic prin membrana fâșiilor de sticlă și se așază în straturi groase, străvezii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mi-aș fi lăsat 24 jupuită pielea de pe mine, și în pielea mea vie, cu capilare și rețele nervoase și glomerule sudoripare, aș fi legat volumul atotcuprinzător. Seri întregi, pe când pereții camerei mele din Ștefan cel Mare se înroșeau de amurg, mă ghemuiam sub cearșaful umed și, în imaginație, răsfoiam iar paginile orbitoare. închipuiam tabele de corespondență care ar fi unit constelațiile de pe boltă cu florile de mină din adâncul pământului, organele corpului omenesc cu numele luxuriante din Almanahul de la Gotha
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]