12,966 matches
-
descris de narator într-o manieră ce facilitează perceperea de către mentalul receptiv. Integrându-se în casta giganților, alături de tovarășii săi, portretul lui Ochilă dispune de o serie de caracteristici insolite, de origini mitologice, întâlnite și la personaje legendare din scrierile antice. Ochilă constituie, la nivel unitar, o epifanie, ce proliferează din haosul protagonistului, Harap Alb, sub aparenta mască a adjuvantului cu capacități supranaturale. El se identifică cu un catalizator ce se dovedește a fi în final efemer, întrucât acționează doar atunci când
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
la instalarea unei administrații moderne în Dobrogea și la dezvoltarea județului Constanța și a orașului Constanța. Astfel, el este cel care a avut inițiativa constituirii unui comitete pentru realizarea în orașul Constanța a unei statui a poetului roman exilat în anticul Tomis, Publius Ovidius Naso. Remus Opreanu a fost numit pentru a treia oară în funcția de prefect al județului Constanța la 18 octombrie 1882, îndeplinind această funcție până la 19 mai 18831468. Ca rezultat al eforturilor sale în calitatea de președinte
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pământul bătrânei Dobroge (...) Aici, în amintirea marilor evenimente din 1877 și 1878, la care am participat și eu ca ministru de Externe, ridicat-am la moșia mea de curând întrupată, capul Tuzla pe Marea Neagră, această biserică împodobită cu fragmente din antica Mitropolie a Constanței, așezând-o sub patronajul etern amintitor al repausatei mele mume, Ecaterina Stavilă și a soției mele, Ecaterina, născută Jora"1538. La 10 decembrie 1884 Mihail Kogălniceanu propunea înființarea unei "flotile naționale" pentru a elimina dependența comerțului românesc
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
creștină, Calinic I. Popp Șerboianu Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Europa monarhiei stărilor, Gheorghe Bichicean Germania. O istorie de la antici la moderni, Gheorghe Bichicean Istoria Balcanilor (vol. 1, 2), Barbara Jelavich Istoria civilizației britanice (vol. 1-5), Adrian Nicolescu Istoria fortificațiilor medievale timpurii din Transilvania, Ioan Marian Țiplic Istoria Europei (vol. 1-5), Serge Berstein, Pierre Milza Istoria evreilor din România (1866-1938
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
{EminescuOpI 1} LA MORMÎNTUL LUI ARON PUMNUL Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți arătoasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea! Metalica, vibrînda a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat; Căci ah! geniul mare al deșteptării
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Către marea liniștită ce înneacă al lui dor. De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice; Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânca pe stâncă, o cetate de giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanț Și să pară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice; Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânca pe stâncă, o cetate de giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună Și sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și cu varga zugrăvește drumurile lor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ruine, Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind vieața lor de basme pe câmpie risipiți. Dar ș-acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea flamingo cel roșu apa-ncet, încet pătrunde, Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Ș-atunci Memfis se înalță, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... Beduini ce stau în lună
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de blândețe dulci și moi, Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoși! Și pe fața lui cea slabă trece-ușor un nour roș - Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă amîndoi! A venit un rege palid și coroana sa antică, Grea de glorii și putere, l-a ei poale-ar fi depus, Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus Și în mîna-i însceptrată, mâna ei îngustă, mică. Dară nu - mute rămas-au buzele-i abia deschise, Mută
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! Atunci când după moarte răsplată nu v-așteaptă, Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare, și să trăim ca frați! Sfărmați statuea goală a Venerei antice, Ardeți acele pânze cu corpuri de ninsori; Ele stârnesc în suflet ideea neferice A perfecției umane și ele fac să pice În ghiarele uzurei copile din popor! Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă, Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
te chiamă; Ce e val, ca valul trece, Nu spera și nu ai teamă; Te întreabă și socoate Ce e rău și ce e bine; Toate-s vechi și nouă toate: Vreme trece, vreme vine. {EminescuOpI 199} ODĂ (ÎN METRU ANTIC) Nu credeam să-nvăț a muri vr-odată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei-nălțam visători la steaua Singurătății. Când de-odată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pîn-în fund băui voluptatea morții Ne-ndurătoare. Jalnic
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se deșirară mistuindu-se pe zările depărtate ale munților din apus... Lumina răsăritului scălda fețele noastre și, sub văpaia curată a ei, cei doi uriași se înfățișară transfigurați privirilor mele! Cu atât de neînchipuit farmec se amestecau sclipirile de aur antic ale razelor soarelui în pletele lor negre, bogate și lungi, așa de fraged înflorite se arătau ochilor mei trăsăturile bărbătești și pline de viață ale chipului lor puternic în bătaia de flăcări piezișe a răsăritului trandafiriu!...” Cerințe: 1. Citiți textul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mă caracterizează, că vinovat (observați, la singular) de toată această situație în care a ajuns țara noastră, vizavi de spațiul Schengen, este Herodot. Da, Herodot, ce vă mirați atâta? Închide bă gura, că intră musca. Este vorba despre acel istoric antic, de la care încă din școală, fiecare trebuie să fi auzit un citat celebru desprins din Istoriile lui în legătură cu strămoșii noștri traci și ramura lor geto-dacii. Pentru luare aminte (că uitarea este fiziologică) vi-l reproduc încă o dată. Iată ce spune
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
1961, traducerea fiind a Feliciei Vanț Ștef): "Geții (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci". Mamăăă, ce frumos și reconfortant pentru psihicul nostru făcut varză de occidentalii ăștia nemernici, spune în scris anticul acesta despre înaintașii noștri! Dar noi nu ne-am oprit aici cu citirea Istoriei antice fiindcă urmează mai departe o serie e lucruri bune și plăcute. Ia te uită numai ce spune el, drăguțul de Herodot, în Cartea a V-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cei mai viteji și mai drepți dintre traci". Mamăăă, ce frumos și reconfortant pentru psihicul nostru făcut varză de occidentalii ăștia nemernici, spune în scris anticul acesta despre înaintașii noștri! Dar noi nu ne-am oprit aici cu citirea Istoriei antice fiindcă urmează mai departe o serie e lucruri bune și plăcute. Ia te uită numai ce spune el, drăguțul de Herodot, în Cartea a V-a paragraful 3: "După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
marină ajuns în mileniul III șef suprem al statului puilor de daci. Cert este că francezii și germanii în special, l-au citit cu sârg pe Herodot și doar fugitiv au luat notițe despre neamul nostru și din scrierile altor antici cum ar fi Hecateu (sec.VI î.Ch.),Tucidide, Ptolemeu, Diodorus Siculus, Trogus Pompeius, Strabon și chiar Cezar care între două incursiuni împotriva Galiei nesupuse a scris ceva și despre daci. Fiecare au avut câte o piatră de aruncat împotriva
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Curseștilor, în ițarii mei rupți și peticiți cu necazuri, adunate de veacuri, nu pot să mă pun cu domniile voastre, care v-ați născut cu Politica lui Aristotel sub pernă. Pot doar în clipele mele de liniște să silabisesc din cărțoiul antic lăsând de o parte Etica (e vorba de Etica lui Aristotel, nu la cea care vă duce gândul pe D- vs) doar partea la care se referă la politică. Și tot mai rămâne câte ceva prin capul acesta al meu, de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
însă noi, în urma experienței, a progresului cunoaș terii și civilizației, am corectato“ (II, 33). Citind aceste rânduri, poți avea sentimentul că îl auzi vorbind pe un prieten de-al lui Voltaire sau de-al lui Diderot, și nicidecum pe un antic. Cel care vorbește aici apare ca un homo novus. Se situează singur printre cei care prețuiesc discuția rațională și cercetările noi asupra naturii. Preferă să se vadă pe sine în LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 73 58. descendență socratică, însă, ca om
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE false sau absurde, se insinuează deja „dincoace“, și invers. Francis Bacon, de exemplu, ca și Voltaire mai târziu, excelează în a denunța tot felul de „absurdități“ proprii celor de dinaintea sa. Fie că se referă la omul antic, fie la cel oriental, modernul simte imediat cum, din punctul său de vedere, logica vieții istorice pare pusă între paranteze. Iar acest lucru, după cum s-a spus, are legătură directă cu unele hermeneutici de astăzi. Legătura poate fi sesizată atât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ceva în genere despre „idei în genere“. Ideea de adevăr ar fi văzută de Platon absolut in abstracto, dincolo de lumea sensibilă în care oamenii vorbesc, se agită, suferă și mor. Cel care citește așa ceva își va spune imediat că filozoful antic gândește foarte bizar, dinspre nimeni și pentru nimeni, despre ceva cu neputință de înțeles. Pare pierdut definitiv în vagul eterat al unei simple idei. Vorbește singur, cu privirea aruncată nu se știe unde. Nul poate urma nimeni, căci vorbește despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pe care însă noi, în urma experienței, a progresului cunoaș terii și civilizației, am corectato“ (II, 33). Citind aceste rânduri, poți avea sentimentul că îl auzi vorbind pe un prieten deal lui Voltaire sau deal lui Diderot, și nicidecum pe un antic. Cel care vorbește aici apare ca un homo novus. Se situează singur printre cei care prețuiesc discuția rațională și cercetările noi asupra naturii. Preferă să se vadă pe sine în LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 73 58. descendență socratică, însă, ca om
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE false sau absurde, se insinuează deja „dincoace“, și invers. Francis Bacon, de exemplu, ca și Voltaire mai târziu, excelează în a denunța tot felul de „absurdități“ proprii celor de dinaintea sa. Fie că se referă la omul antic, fie la cel oriental, modernul simte imediat cum, din punctul său de vedere, logica vieții istorice pare pusă între paranteze. Iar acest lucru, după cum sa spus, are legătură directă cu unele hermeneutici de astăzi. Legătura poate fi sesizată atât sub
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceva în genere despre „idei în genere“. Ideea de adevăr ar fi văzută de Platon absolut in abstracto, dincolo de lumea sensibilă în care oamenii vorbesc, se agită, suferă și mor. Cel care citește așa ceva își va spune imediat că filozoful antic gândește foarte bizar, dinspre nimeni și pentru nimeni, despre ceva cu neputință de înțeles. Pare pierdut definitiv în vagul eterat al unei simple idei. Vorbește singur, cu privirea aruncată nu se știe unde. Nul poate urma nimeni, căci vorbește despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
al "vestitului Irmensûl". Rudolf de Fulda (prin 860) precizează că vestitul stâlp este "coloana Universului, pe care se sprijină aproape toate lucrările" (universalis columna quasi sustinens omnia). Aceeași imagine cosmologică se regăsește la romani (Horațiu, Ode, III, 3), în India antică, cu skambha, Stâlpul cosmic (Rig Veda, I, 105; X, 89, 4 etc.), dar și la locuitorii insulelor Canare și în culturi foarte îndepărtate, precum cea a populației kwakiutl (Columbia britanică) ori nad'a din insula Flores (Indonezia). După credința populației
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]