4,162 matches
-
a oferi cunoștințe, empiric verificabile, și generalizări, coerent construite, care să conducă la concluzii cu valoare de universalitate: „Antropologia interpretativă afirmă, Întâi, că scopul antropologiei trebuie să fie evocarea și interpretarea varietății culturale (spre deosebire de antropologia științifică, ce consideră că scopul antropologiei ar trebui să fie descrierea și explicarea varietății culturale). În al doilea rând, antropologia interpretativă consideră că este imposibil să atingem o cunoaștere științifică a chestiunilor legate de om, deci este imposibil să realizăm descrieri și explicații obiective ale acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu valoare de universalitate: „Antropologia interpretativă afirmă, Întâi, că scopul antropologiei trebuie să fie evocarea și interpretarea varietății culturale (spre deosebire de antropologia științifică, ce consideră că scopul antropologiei ar trebui să fie descrierea și explicarea varietății culturale). În al doilea rând, antropologia interpretativă consideră că este imposibil să atingem o cunoaștere științifică a chestiunilor legate de om, deci este imposibil să realizăm descrieri și explicații obiective ale acestor realități” (J. Lett, 1997, p. 12). Din această perspectivă, antropologia ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În al doilea rând, antropologia interpretativă consideră că este imposibil să atingem o cunoaștere științifică a chestiunilor legate de om, deci este imposibil să realizăm descrieri și explicații obiective ale acestor realități” (J. Lett, 1997, p. 12). Din această perspectivă, antropologia ar trebui să fie un demers de tip hermeneutic, axat pe interpretarea și reconstruirea subiectivă a unui univers de sensuri, un demers care nu poate conduce la generalizări, la legi și la teorii cu pretenții de universalitate. Prin conținutul și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de consacrare) și ale sărbătorii. De asemenea, miturile eroice conțin structuri epice din miturile cosmogonice, escatologice și etiologice. Pentru a permite Înțelegerea morfologiei complexe a acestor constructe simbolice, am renunțat, În mod programatic, la relativizarea categoriilor constitutive, prin operațiile specifice antropologiei critice: a) sublinierea caracterului local al fiecărui context și a imposibilității traducerii exacte, În plan lingvistic, și adecvate, În plan conceptual, a faptelor consemnate pe teren; b) exacerbarea limitelor impuse de cultura cercetătorului (marcat de cadrele mentalității europene și de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Obiectivul meu principal a fost să ofer tânărului cercetător instrumentele necesare pentru identificarea unui fenomen ritual sau mitologic, pentru recunoașterea genului și speciei În care acesta se poate Încadra și pentru interpretarea lui prin categoriile cel mai des folosite În antropologia culturală și În mitologia comparată. Din aceste obiective derivă focalizarea, În discutarea fiecărei categorii de mit sau ritual, asupra definițiilor, formelor de clasificare, notelor caracteristice și modurilor de interpretare elementare. De aici, numărul mare de exemple din diferite societăți și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
avut posibilitatea să aprofundez bibliografia, clasică și recentă, din domenii pe care le frecventasem mai puțin În studiile mele anterioare de mitologie. Pe de altă parte, eforturile de pionierat având ca scop conturarea, În plan teoretic, a unei noi discipline, antropologia mass-media (M. Coman, 2003; M. Coman, 2005), m-au obligat să regândesc o seamă de categorii folosite În studiul mitului și ritului. Acest volum nu se sprijină numai pe lecturi și reevaluări recente. El este rezultatul a 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la interpretarea formelor create de cultura folclorică, de cea de elită, de cultura mass-media - pentru a numi doar cele mai importante câmpuri de aplicație. În mod firesc, el ar trebui să fie urmat de unul consacrat școlilor de gândire din antropologie și felului În care acestea au conceput studiul mitului și al ritului. Sper să am puterea și timpul de a-l realiza, Închizând astfel cercul euristic. De la cuvinte la conceptetc "De la cuvinte la concepte" De la amurgul mitului...tc "De la amurgul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
conceptuală și intențională, analizează și sintetizează cu mijloacele gândirii conștiente (apud G. Most, 1999, p. 27). Cei mai mulți dintre cercetătorii care s-au consacrat investigării relației dintre mythos și logos sunt de acord, În ciuda perspectivelor științifice diferite (de la istoria filosofiei la antropologia culturală, de la lingvistică la studiile clasice), că În acest proces de reflecție asupra modelului cultural tradițional (mitologia) și de construcție a unor modele culturale noi (viziunea filosofică și științifică), cuvântul mythos a fost termenul negat și devalorizat, În funcție de care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
i le-au atașat, el va călători neschimbat prin secole pentru a fi recuperat la Început de reflecția, religioasă, filosofică și literară a Europei iluministe și, apoi, de investigațiile unor noi discipline științifice - lingvistica, mitologia comparată, istoria religiilor, folcloristica și antropologia culturală: A recurge astăzi sau mâine la ceea ce toată lumea a convenit să numească mit echivalează cu recunoașterea, În mod mai mult sau mai puțin naiv, a unei fidelități desuete față de un model cultural apărut În secolul al XVIII-lea, când
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mitului cu un gen literar sau cu un tip de narațiune specifică. Pește solubil În apele mitologiei, mitul este o formă de negăsit (M. Detienne, 1997a, p. 252). Lingviștii și istoricii (fie ai Greciei antice, fie ai filosofiei, mitologiei sau antropologiei) consideră că primele atestări ale cuvântului mythos arată că el desemna vorbirea obișnuită: „suită de cuvinte care au un sens, cuvântare, discurs ș...ț, conținut al cuvintelor, părere, intenție, gândire, povestire” (P. Chantraîne, 1974, vol. III, p. 718). La rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În continuă transformare, sfera industriilor culturale (filmul, televiziunea, presa scrisă, sistemul publicitar, muzica etc.), literatura și artele „Înalte” etc.; c) investigarea acestor forme culturale s-a făcut din perspective teoretice și metodologice variate precum istoria, lingvistica, psihanaliza, folcloristica, filosofia, sociologia, antropologia, științele politice, studiul comparat al religiilor, teoria literară, istoria artelor etc.; frecvent, aceste abordări au folosit definiții ale conceptului de mit și interpretări ale fenomenelor mitice opuse și chiar ireconciliabile. În plus și din nefericire, inserția conceptului În civilizația modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
laică - spre exemplu, miturile vedetelor, ale sportului, ale vitezei; d) sensul abuziv: fabulă, poveste mincinoasă, neverosimilă - spre exemplu, ideea că poetul Verlaine Își scria poeziile numai În stare de beție. Primele două familii de sensuri sunt utilizate mai ales În antropologia culturală (primul În studiile de mitologie comparată, al doilea cu predilecție În cercetările de tip etnografic). Sensul extins apare În multe investigații de tip sociologic, iar sensul abuziv În studiile literare, În semiotică, În politologie sau În cultural studies. Cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mitul servește afirmării relațiilor cu divinitatea, creării de modele de comportament exemplare, explicării fenomenelor Înconjurătoare, eliberării de pulsiunile instinctive dăunătoare, perpetuării tradițiilor, justificării ordinii și instituțiilor sociale etc. Însă odată cu „școala franceză” (Durkheim și discipolii săi) și, mai ales, cu antropologii funcționaliști, relația dintre mit și societate a devenit criteriul principal de definire și analiză a fenomenului mitologic. Din această perspectivă, mitul se individualizează (altfel spus, este „autonom” În raport cu alte forme de povestire sau cu alte moduri de simbolizare) prin faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Între considerarea lui ca un loc al nonsensului - expresie a primitivismului și iraționalului - și ipostazierea ca loc al suprasensului - manifestare deplin semnificativă a umanității, În dialog cu sacrul sau cu propria esență. În felul acesta, ceea ce a fost la Începuturile antropologiei culturale un argument pentru a privilegia interpretarea mitului și a deprecia analizele ritualului (În studiul culturilor exotice) a devenit, În antropologia recentă, un catalizator pentru investigarea universului ceremonial modern și un factor inhibant În acceptarea mitului ca un element constitutiv
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
semnificativă a umanității, În dialog cu sacrul sau cu propria esență. În felul acesta, ceea ce a fost la Începuturile antropologiei culturale un argument pentru a privilegia interpretarea mitului și a deprecia analizele ritualului (În studiul culturilor exotice) a devenit, În antropologia recentă, un catalizator pentru investigarea universului ceremonial modern și un factor inhibant În acceptarea mitului ca un element constitutiv al modernității: Studiul mitului a fost conceput, de la Începuturi, ca studiul credinței, ca o Întreprindere de „recuperare hermeneutică” - cercetarea acceptă elementul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În cadrul științelor sociale, termenul ritual se aplică unor serii deosebit de variate de manifestări: obișnuințe, datini (obiceiuri), protocoale de comunicare, etichete, convivialități, performanțe (teatralizări), ceremonii etc. Dacă restrângem sfera de investigare numai la zona ultimei categorii, studiate În mod privilegiat de antropologia culturală, constatăm că avem de a face cu alte serii de fenomene și de terminologii: magie, tabuuri, sacrificii, ofrande, rugăciuni, rituri de inițiere, rituri de trecere (ale ciclurilor vieții), rituri calendaristice, pelerinaje, carnavaluri, sărbători, rituri politice (comemorări, celebrări, parade, rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1999; C. Rivière, 1997a, R. Schechner, 2003; M. Segalen, 1998; J.Z. Smith, 1987; V. Turner, 1969), iar literatura referitoare la diversele forme concrete de activitate rituală este copleșitoare. De asemenea, În lucrările cu caracter enciclopedic, personalități de seamă ale antropologiei au semnat capitolele respective (E. Leach În International Encyclopedia of Social Sciences, J. Cazeneuve și N. Sindzingre În Encyclopedia Universalis, B.C. Alexander și E.S. Evans În Encyclopedia of Cultural Anthropology, R. Schechner În Companion Encyclopedia of Anthropology, L.V. Thomas În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
9). Evenimentele publice s-ar Împărți În mai multe subclase: a) evenimente care modelează: acestea oferă o versiune mai simplă și mai clară a structurii sociale, de obicei mai puțin vizibilă În vâltoarea manifestărilor cotidiene (În terminologia deja consacrată de antropologie, echivalentul acestor evenimente ar fi magia, pelerinajele, riturile de trecere sau riturile de instituire); b) evenimente care prezintă: acestea sunt „declarative”, deoarece nu trimit decât la ele Însele, la propriul lor univers (sacrificiile); c) evenimente care reprezintă: „Dacă evenimentele care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de caracteristicile acesteia. Deoarece Schechner se exprima mai mult metaforic decât analitic, am căutat, pentru a explicita ideile sale, să identific exemple concrete pentru fiecare dintre ipostazele dialecticii, performanțe-ritual pe care Schechner (actor, regizor, etnograf și profesor de teatru și antropologie) le identifică (p. 437): performanțe ritualizate (discursuri publice solemne, forme de interacțiune stereotipizate), rituri incluse În performanțe (elemente de ceremonial, precum depunerea unei coroane de flori la un monument În timpul unei vizite oficiale a unui lider politic Într-o țară
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi obișnuit cu” ceva. Echivalentul grecesc este ethos, care are aceeași rădăcină cu termenul ethnos, adică un grup de oameni obișnuiți să trăiască Împreună. Pe scurt, cutuma (obiceiul) reprezintă manifestarea identității unui grup și granița unei culturi comune. În contextul antropologiei, obiceiul este, În primul rând, o categorie a observatorului extern. În Încercarea de a descrie o societate străină, el oferă un instrument simplu pentru a numi cele mai evidente diferențe dintre cultura observatorului și cultura celor observați (R. Winthrop, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să definească alteritatea prin excelență, a ajuns să fie gândită drept sistemul cultural care exprimă cel mai bine diferența dintre modern și primitiv, rațional și irațional, spiritual și material, tehnic și atehnic. Dincolo Însă de aceste aspecte legate de epistemologia antropologiei culturale, cercetările etnografice dezvăluie existența unui nucleu de trăsături comune prin care acest sistem Își poate revendica autonomia științifică. Astfel, magia se referă la: ...acțiuni pragmatice Întemeiate pe o știință ocultă. (R. Winthrop, 1991, p. 167) ...un mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale societății. Magia nu are criterii morale, religia este fundamentată pe valorile etice. În adâncul ei, opoziția dintre religie și magie este subîntinsă de cuplurile binare spiritual vs pragmatic, reflexiv vs activ, rațional vs irațional. Această paradigmă, dominantă În intepretările antropologiei victoriene (dar evidentă și În multe abordări ulterioare), se Întemeiază pe o viziune aparte asupra religiei, viziune făurită În Europa postmedievală, sub influența mișcărilor reformiste: Un ideal eterat al religiei răzbate din toate aceste distincții. Religia este concepută ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
indienii din America de Nord, brahma la populațiile din India asiatică, tao În China, karma În Japonia, baraka În Maroc etc. (sinteze În A. Child, I. Child, 1993; J.B. Russel, 1987). Aspectul de generalitate al acestor credințe i-a Îndemnat pe părinții antropologiei (Tylor, Lang, Frazer, Marret) să susțină că la originea tuturor manifestărilor magiei „primitive” stă ideea că lumea este „Însuflețită”. Astfel, Tylor susține că, pornind de la experiența visului, acești oameni ar fi descoperit posibilitatea ca din ei „ceva” să poată avea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
65-76) au Împărțit sistemul actelor magice În două mari clase: a) rituri verbale sau incantații (jurămintele, urările, blestemele, interjecțiile etc.); b) rituri manuale (cele care implică și acțiuni - divinație, vindecare, vrăji, acte de protejare magică etc.). Dicționarul de etnologie și antropologie realizat de Izard și Bonte (1999, p. 395) propune două axe de clasificare, ceea ce conduce la patru tipuri, complementare, de rituri magice: a) atitudinea actanților: magia activă, care implică o inițiativă din partea celui care o practică, și magia preventivă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a doua; b) scopul: magia albă, care urmărește obiective pozitive, fără a face rău nimănui, și magia neagră, pentru care atingerea scopului este sinonimă cu afectarea unui individ sau grup. Această distincție acoperă În mare parte o dihotomie exprimată În antropologia anglofonă prin opoziția dintre sorcery (vrăjitoria cu scopuri În general pozitive) și witchcraft (vrăjitoria demonică). Pentru Ph. Stevens Jr (1996, vol. III, p. 724), acțiunile magice se Împart În: magia bună, vrăjitoria, binecuvântarea și blestemarea, tabuurile, divinația și protecția magică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]