4,354 matches
-
pierd, dragostea?, dragostea e pentru mine o chestiune de siguranță, nu de bani, deși despre bani e vorba în viața mea, dar să zicem noi că nu de bani, ci de siguranță: siguranța serviciului, a casei. Vreau carieră. Vreau scenă, aplauze, public, cronici, flori aduse pe scenă, admiratori. Adorație. Asta vreau. Și voi face orice ca să le am... Înainte de căsătoria cu Maestrul, la teatru, mă ciupeau de fund nu numai actorii, ci și electricienii, îîî... că așa se întâmplă cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pui și mie caseta, gata, asta e. Într-o zi, odată, ziceai că mai ai multe de făcut. Mai ai multe de făcut, mamă, și acuma mai ai multe de făcut. Te-așteaptă atâtea roluri, atâta scenă, atâta public, atâtea aplauze... Ce-ar fi să te apuci din nou de casă, de câte aveți împreună și-ați realizat împreună, tu cu Loredana? Lasă fetițele, ele vin și pleacă. Pe asta, pe Tina, n-o mai suna. Îți ajunge. Ai îmbătrânit, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ceas, fiecare clic îl lovește ritmic în tâmple... Strigoiul îl pândește, râzând victorios, de după cortină, îl așteaptă. Dragostea. Zeul lui. Cum iubim? (Ca sarea-n bucate, spunea Anita...) Regele Lear moare. Teatrul ieșise învingător. Dragoste, Teatru, Moarte, cumplită ecuație. Cortina. Aplauze. Maestrul, singur, iese la scenă. Apoi, toți ceilalți actori. În culise, directoarea Teatrului „Cișmeaua Roșie”, colegii, mașiniștii, electricienii, cabinierele îl felicită. Dar el se îmbracă mai iute ca altădată și pleacă, îi lasă acolo pe toți, și pe ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
colegi. Paul Îl conduce spre centrul biroului. Am onoarea de a vi-l prezenta pe părintele și fondatorul acestei companii, pe cel care a influențat și inspirat o generație Întreagă de specialiști În marketing - Jack Harper ! Urmează un val de aplauze, iar Jack Harper clatină ușor din cap, zâmbind. — Vă rog, spune. Nu vreau să vă deranjez. Vă rog să faceți fiecare ce faceți În mod obișnuit. Începe să se plimbe În jurul biroului, oprindu-se când și când pentru a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Încolăcesc În jurul degetelor mele. Când se termină spectacolul, sunt complet transportată. Lissy face o reverență de star, și Jack și cu mine aplaudăm frenetic, zâmbind cu gura până la urechi. Să nu spui nimănui că am plâns, zic, peste zgomotul de aplauze. — N-am să spun, zice Jack și-mi surâde ușor trist. Promit. Cortina coboară pentru ultima oară și lumea Începe să se ridice de pe scaune, luându-și hainele și gențile. Acum că revenim iar la normal, exaltarea mi se evaporă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apărut și cercetătorii pe care îi invitase Eliade cu o jumătate de secol mai devreme. În mod paradoxal și trist, aceștia au fost puși în postura de a continua, perfecționa și legitima un topos al propagandei comuniste, atrăgându-și astfel aplauzele și solidaritatea unui mare număr de condeieri angajați în luptele ideologice ale acelei perioade. IV Judecata de mai apoi. Intermezzo liric 1. Aduceți verbele Primul care a arătat, cu argumente, existența unor surse nemărturisite în textele rămase de la Nae Ionescu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de pe toate panourile, din toate jurnalele de știri, Îi este la fel de familiar ca al lui Walter, al Christei, e bucuroasă să-i recunoască fața mică, micșorată, zvâcnind de ticuri și Încearcă să Îi ghicească mâna paralizată. Vocea lui, strigând printre aplauze, Îi este la fel de cunoscută ca vocile celor pe care În fiecare dimineață Îi vede În jurul mesei ovale, În fața celor patru, a celor trei cești de ceai cu felii egal tăiate de pâine umedă. — Așa cum se Întâmplă atunci când Îți moare cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sus În jos, aplaudând mai departe. —...Mă gândesc la tine, care mai ai atât de condus, șoptește el, a scuză. Chipul nemișcat al Christei nu arată prin nimic că l-ar fi auzit. Își aude zgomotul palmelor, slab, netopit În aplauzele ritmice. Nu-i place exhibiționismul entuziasmului - aplaudatul În picioare -, dar trebuie să cedeze. Se ridică, și el, Împreună cu ultimii spectatori reticenți. —La tine m-am gândit... că mai ai de condus În seara asta, repetă. Christa Îi răspunde cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din Octombrie - câte generații trebuie să piară În frică și sărăcie până să ajungi la Mullova? Pentru că uite-o, ce incredibil a cântat. Și cât de Înduioșător de tânără arată. Vârsta eternă a eternei Ana Maria... Iarăși ritmul mecanic al aplauzelor la care participă, jenându-se, ca de o copilărie. De ce? Neobișnuința: el nu are niciodată timp de pierdut cu așa ceva. El nu și-a putut permite să piardă timpul niciodată. El nu a mers de bunăvoie decât la concertele Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noastră și nu mai e a nimănui, pe care o detesta prea intens Cioran. Nu, este un gând urât. Mullova este Ana Maria și-atât. Măcar aici nu, măcar arta s-o tragem din fața tancurilor și a resentimentelor noastre. Lasă. * Aplauzele au Început să slăbească, dar pe fețele din jur se vede același entuziasm perseverent. Mâinile din jur sunt antrenate În aceeași mișcare fără oprire. Dar știu toți că sunt ultimele reverențe reciproce: ale cuviinciosului public meloman, ale violonistei, ale pianistului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
reciproce: ale cuviinciosului public meloman, ale violonistei, ale pianistului. — ...parcă adineaori te grăbeai, șoptește Christa. Reacția lui derutantă, așa cum, de altfel, ea o și așteaptă. Să dărâme un scaun atunci când e o liniște desăvârșită. Să vrea să plece În toiul aplauzelor și să nu vrea atunci când lumea se pregătește să plece. Evident, mintea lui e Încă la călătoria lui inutilă În acelținut sălbatic unde ea nu a avut nici un chef să-l acompanieze. În schimb, a făcut bine că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la fereastra deschisă a camerei tale. De acolo se varsă peste Hauptstrasse seara noastră de muzică, Sonate für Klavier und Violine. Zâmbetul Mullovei s-a mai răcit cu Încă un sfert de grad, dar reverența e la fel de grațioasă. Încununată de aplauze tot mai anemice, dispare În culise cu pasul ei tânăr și elastic, ducându-și cu o distincție armonioasă vioara. A ieșit din scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de glume. Așa ceva aici m-ar fi făcut ținta proiectilelor de hârtie și Într-o jumătate de oră aș fi avut sala goală! Acolo, s-ar părea că ei au găsit discursul meu firesc, dar nici fluierături, nici prea multe aplauze. I-a derutat doar că i-am anunțat: „Regret, dragii mei”, le-am spus, „că nu o să stăm, cum mi-ar fi plăcut, pur și simplu, de vorbă! Poate și voi ați fi preferat, numai că eu am venit pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mine, mi-am făcut multă vreme iluzii... Un zâmbet stânjenit, sarcastic, ți-a Încremenit În colțul buzelor. Și acești unchi stupizi, și acest văr, elev lamentabil, incapabil să traducă ceva fără juxtele tale, toți zâmbesc prudenți, dar flatați. Cu cât aplauzele vor spori, cu atât mai friesc Își vor Închide ochii, ca să nu Întrezărească ceva din exhibiționismul fanatic al artei. — ...Crescusem Într-o casă mai mult decât modestă și mă epatau obiceiurile elegante, conversația dezinvoltă, În care știi mai bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
profesoara C. am ocupat scaunele aflate lângă perete, ușurând astfel momentul urcării pe scenă. Primi strigați, clasa a XII-a A, s-au aliniat cu câteva momente Înainte, În fața ușii aflate În spatele scenei. Cel ( cea) strigat Își făcea apariția În aplauzele publicului, primindu-și diploma, albumul și felicitările. După primirea diplomei fiecare trebuia să treacă prin fața aparatului de fotografiat pentru a imortaliza momentul. Nu-mi puteam lua ochii de la chipurile lor frumoase, de la obrajii Împurpurați de emoția evenimentului. Ce momente magice
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Jones, îmi spune el, aplecându-se în față, luându-mi chipul în mâini și dându-mi cel mai mare sărut pe buze, ți-am spus cât de mult te iubesc? Câteva minute mai târziu suntem întrerupți de un zgomot de aplauze. Roșesc cu furie, pentru că la masa alăturată cei șase bărbați strigă și se bucură, și li se alătură până și afurisitul de ospătar. ― Vreți să vă uitați pe meniu, întreabă el, ridicându-și o sprânceană, sau ați rezolvat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în cămăși de noapte. —Bravo, Rachel, mi-a strigat una dintre ele. Pleacă, nu te vrea, a zbierat Wanda-texanca. Adio! — Te iubesc, a strigat din nou Luke începând să urce scările. în secunda aia s-a auzit o explozie de aplauze și de ovații și vreo câteva oftaturi adânci. —Și eu te iubesc, am murmurat stând în fața ușii camerei mele paralizată, privindu-l pe Luke cum se apropia. Luke a ajuns pe palier și a continuat să înainteze spre mine. Fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
crupierului și nu voia ca acesta să rămână fără bani și să se vadă silit să închidă casa. Godunov, făcu un semn scurt din cap și unul dintre băieții lui ieși tăcut din încăpere. Omul de ordine fusese întâmpinat cu aplauze în momentul în care apăruse la masa de joc. Fiecare fișic de jetoane pe care îl așeza în cutie era salutat cu urale, iar picolițele se grăbiră să umple cu șampanie cupele jucătorilor ca să acopere perioada cât jocul era întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e bine să nu interve nim. Dă-i pace, chiar dacă va câștiga din nou, deși mă îndoiesc, face bine la reclamă. Urmărea și el plin de curiozitate jocul, nerăbdător să vadă rezultatul. Un oftat de ușurare urmat din nou de aplauze furtunoase răzbătu din nou de la masa numărul trei când bila se oprise pe doisprezece roșu. Grămada din fața bărbatului cu părul grizonat se dublase. Acesta sorbi din nou din pahar și împinse iarăși toate jetoanele pe același doisprezece roșu. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
butonului de control. Când viteza bilei scăzuse suficient, apăsă lung și așteptă să vadă ce se întâmplă. Boris înjura ca la ușa cortului în timp ce șeful său rămăsese consternat privind fără să-i vină creadă la îmbulzeala din jurul mesei numărul trei. Aplauzele oamenilor nu mai conteneau fiecare bătându-l pe umăr pe bărbatul care spărsese casa din nou. Ce, mama dracului? repeta într-una Vlad Mihailovici, care nu mai reușea să-și vină în fire. Articulațiile degetului său arătător se albiseră din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înțeles îndemnul, pasărea- săgeată s-a oprit din cădere. Și-a desfăcut larg aripile și, cu o mișcare bruscă, s-a redresat. A făcut un cerc larg pe deasupra mulțimii, ca și cum ar fi salutat-o. Au izbucnit ropotele de aplauze. Pasărea plana maiestuos pe deasupra, ea însăși mulțumită de grandiosul spectacol. Părea conștientă de prestație. în cele din urmă, s-a oprit pe brațul înmănușat al dresorului. Cu mișcări tandre, acesta a mângâiat-o pe creștet și pe aripi. A urmat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Cei ai vulturului, ca niște mărgeluțe vii, îl priveau cu prietenie parcă. în culmea fericirii, băiețașul a întors capul către părinți. S-a bucurat în gura mare: Voilà, maman! Voilà, papa! Toți cei de față au izbucnit din nou în aplauze. Cum a fost îmblânzit primul șoim Nenumărate și felurite sunt istorioarele și legendele privitoare la evoluția vieții pe pământ. Și fascinante în același timp. Aceasta, deși multe nu au nici o legătură cu realitatea. Dar o înfrumusețează, îi dau savoare. Ele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
numărul fără să-mi dau seama În ce mă transformam. Fata aceasta cu bucle negre și buze roșii nu eram eu, ci doar o fată care arăta exact ca mine și pe care toată lumea o iubea. Da, o iubea. Auzeam aplauze. Auzeam oameni strigându-mi numele. Dar muzica curgea lent și minunat, acaparând inconștient toată atenția mea. Ea mă ghida, mă făcea să mă simt alta. Și Îmi plăcea să fiu alta. Executam mișcările perfect, deși abia dacă mă gândeam la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Iliuță luă o frunză și-i zise cum știa el o doină de pe valea Oltului, încît se făcu în local o liniște ca de cimitir. Când isprăvi, toată lumea aceea pestriță de mici slujbași, muncitori și oameni fără căpătâi, izbucni în aplauze. Un vlăjgan de la o masă vecină, unsuros și negru, se ridică în picioare: ― Domnule Frunzănescu, să mă ierți dacă am o slăbiciune ca tot omul... ― Să fii dumneata sănătos, replică Iliuță. ― Îmi dai voie să mă prezint, sânt șofer, proprietar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
târziu e fără hotar. Poate să fie mâine, poimâine, niciodată. Mi-am adus aminte de o nuvelă citită cândva. Un scriitor ajuns în culmea gloriei e sărbătorit de prietenii și admiratorii săi. Ospăț, șampanie, toasturi! Maestrul se ridică și, în aplauzele tuturor, spune: ― Iată-mă pe culme. Voi mă sărbătoriți, cărțile mele sânt citite de milioane de oameni, am 50 de ani și o femeie frumoasă care mă adoră. Toate acestea sânt azi, le simt și-s beat de ele. Dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]