4,016 matches
-
le (Salicaceae) sunt o familie de plante superioare angiosperme dicotiledonate din ordinul Malpighiales care cuprinde circa 350 de specii de plante lemnoase, arbori și arbuști, dioici, cu răspândire mai mult holarctică. Frunze simple, alterne, întregi, rar lobate, stipelate. Flori unisexuate, dioice, nude, fiecare la bază cu câte o bractee (scvamă), grupate în amenți, care apar înainte de înfrunzire sau o data cu frunzele (mai rar după înfrunzire). După
Salicacee () [Corola-website/Science/335276_a_336605]
-
Este așezată în Vácrátót, la aproximativ 30 de km de la Budapesta. Grădina așezată pe 27 hectare este cea mai mare din Ungaria, și cuprinde aproape 13.000 specii botanice. Deosebit de bogată este colecția de plante lemnoase (3300 de arbori și arbuști). Instituția, împreună cu Wikimedia Ungaria, participă la proiectul QRpedia, legând plantele cu articolul lor din Wikipedia. Grădina botanică a luat ființă în secolul al XIX-lea, având la bază parcul castelului. Se presupune că ar fi fost înființată de către István Géczy
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
prezent grădina botanică dispune de 3300 dendrotaxoni, din care 1500 de taxoni fac parte din programul național de conservare genetică. În primul rând sunt colecționate speciile habitatului natural, dar se găsesc și specii cultivate. Un număr mare de arbori și arbuști rari din toate zonele geografice ale climatului temperat îmbogățesc colecția. Grădina botanică dispune de o seră tropicală și o seră de palmieri, respectiv o clădire pentru cactuși și plante suculente.
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
adică jumătate din flora, caracteristică pentru R. Moldova. Cele mai mari suprafețe sînt ocupate de pădurile de gorun cu amestec de carpen, tei, frasin, arțar, ulm și, mai rar fag. Mai puțin răspîndite sînt pădurile de stejar pedunculat. Nivelul de arbuști și învelișul de iarbă este bine dezvoltat și include cornul sîngeros, călinul, vonicerul, cornul alb, dintre ierburi - rogoz, piciorul-caprei (region. laba-ursului), dar și leordă. Pe podișuri înalte, împrejurul izvoarelor și pîrăiașelor mici sînt pădurici de fagi. Mai cresc aproape 90
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
verzuie ("Picuș canus"), muscar mic ("Ficedula parva"), muscar gulerat ("Ficedula albicollis"), ciocârlia de pădure ("Lullula arborea"), sfrancioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfranciocul cu frunte neagră ("Lanius minor") și huhurezul mare ("Strix uralensis"). Vegetația este constituită din mai multe rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori); printre care: fag balcanic ("Fagus moesiaca"), stejar pufos ("Quercus pubescens"), ienupăr ("Juniperus communis"), ghimpe ("Ruscus aculeatus"), tulichina ("Daphne mezereum"), clopoței ("Campanula grossekii"), rânjică ("Cardamine flexuosa"), brândușa de toamnă ("Crocus banaticus"), pufulița ("Epilobium montanum"), laleaua pestrița ("Fritillaria meleagris
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
Lupul de pămînt sau lupul tuku (Proteles cristata) este un mamifer carnivor asemănător cu hiena care trăiește în zonele de deșert, nisipoase sau cu arbuști, din sudul și estul Africii. Lungimea cap + trunchi este de 55-80 cm; coada 20-30 cm; greutatea 8-12 kg. Longevitatea = 13 ani. În captivitate au trăit și 19 ani. Au o culoare cenușiu-gălbuie, cu dungi negre verticale dinspre spate spre abdomen
Lup de pământ () [Corola-website/Science/333809_a_335138]
-
de arhitectul-peisagist rus Ipolit Vladislavski-Padalko. Numai rețeaua de drumuri interioare cuprindea 15 km. Parcul reprezinta una dintre cele mai reușite lucrări ale peisagistului rus, fapt apreciat de societatea înaltă de atunci. Colecția dendrologica reprezintă circa 150 de specii de arbori, arbuști și liane, dintre care peste 100 de forme sunt exotice. O mare parte din parc a rămas în patrimoniul Colegiului agricol, care se află în subordinea Ministerului Agriculturii. În 2003 toată suprafața parcului a fost transmisă Sanatoriului preventoriu de bază
Conacul Pommer () [Corola-website/Science/333815_a_335144]
-
de la câmpii până în munți. În savane, ei au nevoie de suprafețe mari de iarbă deasă cu tufișuri sau copaci care servesc ca adăposturi unde pot să se odihnească. Populațiile care trăiesc în păduri au adăposturi suficiente formate de arbori și arbuști, dar își caută hrana frecventând luminișurile mici din pădure unde vegetația din litieră (ierburi și plantele erbacee) este abundentă. Vizitează bălțile și zonele noroioase unde beau apă, intră în apă și se tăvălesc prin noroi. Sunt descrise 5 subspecii: Bivolii
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
odihnesc. Ziua stau retrași la umbra pădurii. Hrana constă din iarbă, frunze și lăstari și pasc mai ales în savane, consumând cantități mari de ierburi. Bivolii de pădure ("Syncerus caffer nanus"), includ în hrana lor o cantitate relativ mare de arbuști. Sunt animale poligame. Femelele ating maturitatea sexuală la 4,5-5 ani , iar masculii la vârsta de aproximativ 7 ani. Femelele au două perechi de mamele funcționale. Reproducerea are loc în timpul sezonului ploios, în perioade diferite, fiind influențată de condițiile climatice
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
din Iași și din străinătate, inclusiv 19 ingineri silvici , Leocov a criticat vehement decizia primarului Gheorghe Nichita de a tăia, în februarie 2013, toți teii din centrul orașului (Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt) și de a-i înlocui cu arbuști japonezi pitici ("<nowiki>Sophora japonica ' Pendula'</nowiki>"), sugerând că aceștia din urmă sunt plante utilizate în cimitire, dezlipite de tradiția și cultura orașului și lipsite de proprietăți ecologice benefice omului (umbră, filtrarea aerului, eliberare de fitoncide etc.). Botanistul a participat
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
cu burtă roșie ("Bombina bombina"), broască de pământ ("Pelobates fuscus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), tritonul de munte (Triturus alpestris), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra salamandra"); Situl adăpostește o gamă diversă de plate (arbori, arbuști, ierburi, flori); dintre care unele rare și protejate la nivel european prin aceeași "Directivă 92/43/CE" a Uniunii Europene din 21 mai 1992. Arbori și arbuști: zada ("Larix"), pin negru (Pinus nigra), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
de uscat ("Salamandra salamandra salamandra"); Situl adăpostește o gamă diversă de plate (arbori, arbuști, ierburi, flori); dintre care unele rare și protejate la nivel european prin aceeași "Directivă 92/43/CE" a Uniunii Europene din 21 mai 1992. Arbori și arbuști: zada ("Larix"), pin negru (Pinus nigra), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus carpinifolia"), jugastru ("Acer campestre"), alun ("Corylus avellana"), măceș ("Roșa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), corn ("Cornus mas"), sânger
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică și aflate pe lista roșie a IUCN); precum și o gamă diversă specii floristice (arbori, arbuști, ierburi, flori). Mamifere: urs brun ("Ursus arctos", lup ("Caniș lupus"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), vulpe roșcata ("Vulpes vulpes crucigera"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), liliac mic cu potcoava ("Rhinolophus hipposideros hipposideros"), liliac cu urechi de
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
o insectă mică, fără aripi și ochi, cu antene foarte lungi), un crustaceu ("Megacyclops viridis") ce aparține subspeciei Copepode și un miriapod din specia "Romanosoma birtei". Printre elementele vegetale semnalate în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori), dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992 Arbori și arbuști: molid (Picea abiesgorun, ("Quercus petraea"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus ceris"), tei pucios ("Tilia
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
specia "Romanosoma birtei". Printre elementele vegetale semnalate în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori), dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992 Arbori și arbuști: molid (Picea abiesgorun, ("Quercus petraea"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus ceris"), tei pucios ("Tilia cordata"), plop alb ("Populus albă"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"); Flori și ierburi: frigare ("Geranium palustre"), floarea Paștelui
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
Lucanus cervus") și croitorul cel mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), două specii rare din ordinul coleopterelor; ultima aflată pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Printre elementele vegetale semnalate în arealul sitului se află câteva rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992: Arbori și arbuști: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), ulm ("Ulmus carpinifolia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus
Pădurea Dălhăuți () [Corola-website/Science/334684_a_336013]
-
roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Printre elementele vegetale semnalate în arealul sitului se află câteva rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992: Arbori și arbuști: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), ulm ("Ulmus carpinifolia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), corn ("Cornus mas"), șoc ("Sambucus nigra"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"); Flori și ierburi: "Dactylorhiza
Pădurea Dălhăuți () [Corola-website/Science/334684_a_336013]
-
șobolani. Prinde prada cu o viteză uluitoare, apucând-o cu gura și o sugrumând-o prin încolăcire. Este cel mai rapid șarpe din România, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Se cațără cu mare iuțeală pe arbuști, copaci și pe stânci. Este un șarpe agresiv și rău, mai ales masculii. Atacă omul la față sau la mână; mușcătura nu este veninoasă, dar este dureroasă, sângerează și se poate infecta. Atacă și oile sau vacile aflate la păscut
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea drumurilor, în semideșert, în nisipurile și pantele pietroase și argiloase tari de munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști), în grohotișurile pietroase și printre stânci, pe pantele vâlcelelor și ravenelor, pe malurile râpelor, pe coastele abrupte de-a lungul malurilor râurilor, în trestiișuri uscate. În Caucazul de Nord pătrunde în regiunile de deșert cu barcane de nisip. În perioadele
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
mai rapid din șerpii faunei noastre, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Viteza mișcărilor sale îi permite să surprindă chiar și pe gușterii cei mai vioi. În regiunile împădurite se cațără foarte bine pe arbori și arbuști în căutarea hranei (ca șarpele lui Esculap), urcându-se cu iuțeală până ce dispare în frunziș la o mare înălțime (de până la 5-7 m). Aceeași ușurință o manifestă și în înaintarea printre stânci, unde se refugiază. O trăsătură distinctivă a comportamentului
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
al Prutului, până la sectoarele Leova și Ștefan-Vodă. trăiește în regiunile de stepă și silvostepă, în semideșerturi pietroase și în pajiștile premontane și montane fiind găsit prin locuri pietroase și nisipoase acoperite cu plante, tufișuri, lunci, pe pante stâncoase acoperite cu arbuști, la marginea pădurii și în pădurile rare riverane și de stepă. În munți, este găsit la altitudini de până la 2500 m deasupra nivelului mării (în Caucaz). Este deseori găsit în apropierea locuințelor omenești, prin vii și livezi, și chiar în
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
și fauna sălbatică specifice sud-vestului Apusenilor. Acesta dispune de un habitat natural prioritar din clasa (9130) "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești) și floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
fario"). În arealul sitului este semnalată prezenta câtorva rarități floristice, printre care unele protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică. Arbori și arbuști: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), ulm de munte ("Ulmus gablra"), tei pucios ("Tilia cordata"), cireș sălbatic ("Prunus avium"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestică"), alun ("Corylus avellana"), măceș
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
luminișuri și de lângă drumuri cu tufe, zone de stâncărie cu vegetație arborescentă, buruienișuri, bolovănișuri, de la pădurile de șes până la 1500 m altitudine. În zonele umede este foarte rar. Are o activitatea diurnă. Se mișcă relativ lent, se poate cățăra pe arbuști, pe ramurile cărora se sorește. Devine foarte agresiv când este capturat sau deranjat, se face colac și șuieră, repezindu-se să muște. Mușcătura este inofensivă. Luat în mână împroașcă o secreție rău mirositoare, eliminată de glandele anale situate la baza
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
stâncoase cu vegetație de acoperire din clisura Cazanelor și pe văile afluenților Dunării și Cernei, pe Valea Nevei. A fost semnalată și pe dealul cetății Deva, precum și în Munții Retezat până la altitudinea de 2184 m. Trăiește pe pantele stâncoase cu arbuști, adesea aproape de malul apelor (de ex. Valea Cernei) și în pădurile de foioase (de la poalele munților Domogled). Îi place să stea la soare pe stânci. Se cațără cu ușurință pe ramuri arbuștilor pentru a se încălzi la soare. Pe teren
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]