13,069 matches
-
poate, cel mai norocos om care trăiește acolo. Intrară din nou în pădure și ajunseră într-un luminiș cu un scrînciob. Thaw alergă și sări pe banca de lemn, puse mîna zdravăn pe lanțuri și se legănă din ce în ce mai tare, descriind arcuri de cerc tot mai largi. — U... uiu.... iai..iaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! strigă el. O să fac ce vreau, nu-i așa? Coulter se sprijini de trunchiul unui copac și-l urmări cu un rînjet cvasi-ironic. INTERLUDIU Leagănul în care se dădea Thaw zbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
orizont. Ferme mici, cîmpuri și păduri se aflau la poalele dealurilor și străluceau în ploaie, de parcă ar fi fost argintate. Vîrful era crăpat în multe culmi înzăpezite, printre care pluteau nori, toate acestea adăpostite sub un curcubeu, trei pătrimi de arc violet albastru galben portocaliu roșu strălucind blînd pe cerul strălucitor. Rima zîmbi privind în depărtare și-l luă de mîini. Ce bine că m-ai scos din locul ăla. Uneori ești înțelept. Se sărutară și-și continuară drumul. Ceața coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de centimetri și curgea repede de-a curmezișul ca un pîrîu. Trecu prin ea pînă ajunse la benzi mai uscate. Singurul vehicul pe care-l văzu fu un jeep militar care luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce repezită. Am pușcă, așa că nu-i de glumă. Lanark se apropie. Un grăsan în uniformă de colonel stătea lîngă șofer. Grăsanul zise: — Cîți sînteți aici? Unu. — Vrei să te cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și fu dezamăgit să-și vadă jetul de urină la cincizeci de centimetri înainte și apoi prăvălindu-se drept în jos. Pe cînd eram băiețaș cu burtică, strigă el, și mă rostogoleam ca popicele în păpușoi, pișatul meu avea un arc de trei metri jumate. Acum, cînd sînt cărunt și cu burtă moale din cauza abuzului de băutură, nu pot stropi dincolo de umbra mea. Pișat. Un cuvînt ale cărui sunete seamănă cu înțelesul. Un cuvînt rar. — Poliția, șopti Gloopy. — Nu, Gloop, greșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît 19,4 % din cei 10 951 000 de francilieni. În ciuda acestei ponderi zdrobitoare a periferiei, Parisul rămîne inima megalopolisului. Axa puterii Axa care duce de la Muzeul Luvru la pădurea din Saint-Germain-en-Laye trecînd prin bulevardul Champs-Elysées, poarta Maillot și Marele Arc din La Défense își merită pe deplin calificativul de "istorică". Ideea de a prelungi Palais des Tuileries spre vest pînă la "Colina Chaillot" (în fapt, l'Étoile) și mai departe datează cel puțin din 1667, din timpul vieții lui Colbert
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Est-vest: cartiere sărace, cartiere bogate Parisul așează față în față cartierele sale selecte din partea de vest cu cele populare din partea de est. Această separație se prelungește la periferie: comunele burgheze se află preponderent în vest, în vreme ce orașele muncitorești formează un arc de cerc care merge dinspre nord spre sud trecînd prin est. Parisul nu este o insulă: structura sa socială se prelungește dincolo de zidurile sale. Distribuția categoriilor sociale în spațiul parizian îmbracă forma unei semiluni, mergînd dinspre nord-vest către sud-est. Prezența
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
92 formează noua majoritate, iar 71 sînt în opoziție. Creșterea populară din est, unde sînt localizate marile ansambluri de locuințe sociale și vechile cartiere muncitorești cu nume ce evocă mitologia pariziană (Ménilmontant, foburgul Saint-Antoine etc.), este reconstituită prin dispunerea în arc de cerc a arondismentelor trecute în tabăra stîngii. Această creștere tinde să se amplifice, extinzîndu-și influența asupra unui centru care a trecut adesea de la o orientare la alta, precum Marais (arondismentul 4), rînd pe rînd aristocratic, proletar, apoi neo-burghez. Rămînînd
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în arondismentele 1, 6, 7 și 8 nici nu exista un candidat al extremei stîngi, ceea ce nu este deloc surprinzător. Au fost oare cartierele din est ocolite de îmburghezirea capitalei? Acest lucru este parțial adevărat, căci locuințele sociale schițează același arc de cerc ca voturile în favoarea stîngii și extremei stîngi. Această omologie exprimă mai cu seamă prezența continuă a unei populații modeste în locuințele cu chirie mică din aceste cartiere periferice, foste muncitorești și industriale. Asta nu a împiedicat "îmburghezirea" unei
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
se repezeau la loc. — O, Doamne, parrcă-i vie! se miră Jacques, rotunjindu-și ochii. — Vie, vie, dar fără uger, m-am uitat, bombăni stăpânul animalului. Cine-i prostu’ ăla care face o vacă fără uger? Picioarele cred că au un arc sau ceva. Am văzut lucruri din astea la jucăriile pentru Crăciun, din gazetă. Îți arăt, am numărul acasă, i l-am cerut lui nea Cercel și, fiindcă era cu jocuri, mi l-a dat. Și Nicu întinse mâna după vaca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
urmă i-am spălat, dar cu grijă la măseaua care mai mult pulsa decât mă durea. M-am îmbrăcat în rochia gris souris. Șase unghii fuseseră deja tăiate și stăteau grămăjoară pe măsuța de toaletă, iar patru mai erau, cu arcul lor subțire și alb, pe mâna dreaptă a celei care scrie aceste rânduri. Firește, acum, când scriu, și cele patru s-au dus după cele șase. Dar situația era așa cum am descris-o, șase la patru, obraz umflat, nisip în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să se surpe. Când a venit Alexandru, parcă mi-a venit, din ceață, ca o corabie, un prieten vechi. El și doctorul Margulis sunt deocamdată singurii oameni în care am încredere, ceilalți mă irită, mă fac să fiu ca un arc. Alexandru mi-a făcut mărturisiri parțiale și cenzurate despre o poveste urâtă în care-a intrat și despre-o fată, Iulia, pe care zice că pesemne n-o iubește, deși se vede de la o poștă că îndoiala nu-și are
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
greu de găsit. O văzu într-un târziu ca un mic punct negru pe curbura vastă a hărții. Părea să se afle la aproximativ un milion de milioane de ani în trecut. Hedrock închise ochii și se strădui să vizualizeze arcul peste timp, dar nu izbuti: energia încătușată în McAllister era acum prea mare pentru comparații planetare. Problema declanșării ei prin explozie devenise un coșmar logic. Când, în cele din urmă, închise teleecranul, simți o oboseală copleșitoare și se miră, neîncrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fotografia cu Armin Caryan, în ziua în care împlinise opt ani. O privea uneori înainte s-adoarmă și îl revedea alergând în parcul Shatran, printre artezienele cu cordoane de apă luminate de becuri multicolore. Îl revedea lingând o înghețată lângă arcul Bagh-e Melli ori mâzgălind pe peretele pe care, în souk, bunicu-său așeza carpetele. Se gândea dacă Armin o să-l ierte că a fugit. Promitea că va face bani, atât de mulți bani cât să-și cumpere vina de-a fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cer, atunci raiul duhnește a nădușeală. Doisprezece bărbați musculoși roteau scuturi de lemn pe deasupra creștetului și lanțuri cu zale uriașe de fier, pe care nu le-ar fi ridicat într-o mână. Puneau apoi scuturile la picioarele lor și luau arcuri și măciuci indiene, cu care se înșurubau împrejurul propriului corp, ca vârtejurile de nisip în deșert. Shams trăia într-o lume secretă, Omar - într-o lume rarefiată. Prietenia venea, pentru fiecare, ca uscatul după potop. Omar nu mai găsise atâta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându-l să se despartă de hățuri. Plonjă ca o săgeată lansată din arc și căzu pe spate în desișul unor bețe și țepi de gherghin sălbatic. Îi vâjâia capul, dar nu simțea încă vreo durere în corp, ci o amorțire ușoară, care îi urca dinspre degete. Întoarse doar ochii și își văzu armăsarul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
planetare, în simbolismul zodiacului, în sfera care figurează drept Eul lumii. Simbol al timpului și al mișcări, cercul este alăturat figurii pătrate ca o imagine dinamică a unei dialectici între cer și pământ. Schema pătratului, peste care este așezat un arc/fragment de cerc, exprimă dialectica imperfectului și a perfectului, a terestrului și a cerescului, într-o formă ce provoacă o ruptură de ritm, simbolizând aspirația spre o lume superioară. Prin mână, transpare geniul, care a pătruns o enigmă, sfântul care
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
personalitate lipsită de sensibilitate; dacă linia inimii este neclară, arată nehotărâre; dacă linia inimii este o linie lungă și bine desenată, va trimite spre o persoană specială, cu avere și reușită; CENTURA LUI VENUS centura lui Venus 4 formează un arc de cerc între index și auricular arată senzualitate, preferință pentru luxură; dacă centura lui Venus nu este bine desenată semnifică și o personalitate cu succese speciale; dacă centura lui Venus este bine desenată și dublă semnifică și o personalitate cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
lume, de viță pămîntenească! (55) Deci cum vrură să se ducă, zice prostul: Hai și eu! Hai! că tot n-are ce face, ș-așa îmblă teleleu, Ne-a ține de-urît uitucul ș-a păzi la noapte focul. Deci făcur-un arc puternic și vorbiră ca-n tot locul Unde va căde săgeata, ei să stee de popas. (60) Repezi atunci cel mare o săgeată din pîrlaz. Mers-au ca v-o două zile, ș-au găsit. - Cel mijlociu Aruncă și tot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mișcă - ncet. Înrădăcinată-n munte cu trunchi lung de neagră stâncă, Repezită mult în aer din prăpastia adâncă, A-mpăratului cel roșu stă măreața cetățue, (175) Poalele-i în văi de codri, fruntea-n ceruri i se sue. Și prin arcurile - nguste făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a salelor lungi bolți, Zugrăvind în noaptea clară a ei muchi și a ei colți. (180) Pe cărări săpate-n stâncă smeii și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-o liniște de lac; Punte lungă, punte mare De mi-o poți trece călare. Ștefan Vodă tinerel Trece puntea singurel, Cu pieptarul de oțel, Cu cușma neagră de miel, Drag i-e codrului de el. Cum venea la vânătoare Purta arcul pe spinare, Cu lungi plete pân- pe spate Dar la frunte retezate, Copilaș în haine strâmte Ușurel mi se mai simte. De ochește-o căprioară Șoimul pe de-asupra-i sboară, De-și întinde mîna-n sus Șoimu-n palmă i s-a pus
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu ochii nu le măsuri, Unde soarele cel sfânt, Parcă ese din pământ. ................................... Iar în liniște de vânt Trec departe de pământ Cu-a lor pânze atârnate Mii corăbii încărcate. Iar privind spre miază-zi Dunărea el o zări Într-un arc spre mare - ntoarsă Și pe șapte guri se varsă. l05 {EminescuOpVI 106} Văi coboară fumegând, Dealuri mândre înverzind, Vede codrii cum coboară, Deal cu deal, scară cu scară, Resfirîndu-se pe șes Unde râurile es, Și pe vârfuri de păduri Mânăstiri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
domneasca cetățue Ce cu crestele-i se sue, Repezite înspre nori Peste codri sunători, Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolți Și cu turnuri pe la colți, Ziduri grele și cu creste Cum au fost și nu mai este. Pintre arcurile grele, Pintre negrele zăbrele Abia soarele străbate Între tinzi întunecate; 107 {EminescuOpVI 108} În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând cu flacări roșii Luminează - ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde - atârnă armături, Arătând a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând cu flacări roșii Luminează - ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde - atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de reșină, Paveze, mănuși leite, Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn'n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ajunse până la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el văzu în boltele scărilor candelabre cu sute de brațe, și-n fiecare braț ardea câte o stea de foc. Pătrunse în sală. Sala era înaltă, susținută de stâlpi și de arcuri, toate de aur, iar în mijlocul ei stătea o mândră masă, acoperită cu alb, talgerele toate săpate din câte - un singur mărgăritar mare; - iar boierii ce ședeau la masă în haine aurite, pe scaune de catifea roșie, erau frumoși ca zilele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Da Călin a zis: Hai și eu cu voi. Ș-acei doi o zis: hai. Și-mpăratul a zis că care s-a porni după fete li dă bani de cheltuială și straie de primineală. Acu ei au făcut un arc ș-o zis că unde l-a svîrli, până unde-a ajunge, acolo să poposească. O aruncat cel mare ș-o mers v-o două zile ș-a ajuns. O aruncat și cel mijlociu și tot așa de grabă a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]