4,072 matches
-
de la Bursa, iar mai târziu și în alte orașe ale imperiului. Moneda avea titlul de 900‰, greutatea de 1,2 g și un diametru de aproximativ 18 mm. Denumirea românească "aspru" provine din denumirea din : „alb”, denumire luată de la culoarea argintie a monedei. Denumirea din limba turcă, "akçe" provine tot de la culoarea argintie a monedei: în : „alb”. Prin urmare, cele două denumiri purtate de această monedă, una din greacă: aspron și cealaltă din turcă: akçe semnifică „alb”. De altfel, localitatea Cetatea
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
avea titlul de 900‰, greutatea de 1,2 g și un diametru de aproximativ 18 mm. Denumirea românească "aspru" provine din denumirea din : „alb”, denumire luată de la culoarea argintie a monedei. Denumirea din limba turcă, "akçe" provine tot de la culoarea argintie a monedei: în : „alb”. Prin urmare, cele două denumiri purtate de această monedă, una din greacă: aspron și cealaltă din turcă: akçe semnifică „alb”. De altfel, localitatea Cetatea Albă, din sudul regiunii istorice Basarabia, este denumită în turcește "Akkerman", în
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
Sângerul sau fitofagul, crapul argintiu ("Hypophthalmichthys molitrix") este un pește fitoplanctonofag din familia ciprinidelor de peste un metru, din apele mari curgătoare dulcicole din Extremul Orient. A fost introdus în Europa, unde se crește în heleșteie și iazuri. Este un pește originar din China și Siberia
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
partea anterioară și rectilinie în partea posterioară. Membranele branhiale sunt sudate între ele și formează un pliu mare peste istm. Branhiospinii sunt foarte lungi, subțiri și concrescuți în formă de sită. Coloritul spatelui este cenușiu-verzui sau negru cenușiu; laturile sunt argintii, uneori cu numeroase puncte negre, iar abdomenul albicios. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală sunt cenușiu întunecate, ușor gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, cu o tentă gălbuie. Coloritul corpului este mult mai deschis comparativ cu novacul. Irisul ochilor este
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
uneori cu numeroase puncte negre, iar abdomenul albicios. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală sunt cenușiu întunecate, ușor gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, cu o tentă gălbuie. Coloritul corpului este mult mai deschis comparativ cu novacul. Irisul ochilor este argintiu. Hrana constă mai ales din fitoplancton (95%), mai rar din zooplancton (5%). Spre deosebire de crap, această specie consumă toată viața plancton și, destul de rar, insecte și moluște mici. Peștii mai mari de 1,5 cm se hrănesc numai cu fitoplancton (diatomee
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
de stuf ("Circus aeruginosus"), sitarul de mal nordic ("Limosa lapponica"), becațină comună ("Gallinago gallinago"), cufundar mic ("Gavia stellata"), cufundar polar ("Gavia arctica"), piciorong ("Himantopus himantopus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), cormoran-mare ("Phalacrocorax carbo sinensis"), lopătar ("Platalea leucorodia"), ploier auriu ("Pluvialis apricaria"), corcodel mare ("Podiceps cristatus"), cresteț creș ("Porzana parva"), ciocîntors ("Recurvirostra avosetta"), nagâț ("Vanellus vanellus"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis") sau ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus").
Eleșteele Iernut – Cipău () [Corola-website/Science/330266_a_331595]
-
măcăleandru ("Erithacus rubecula"), presură bărboasă ("Emberiza cirlus"), lișiță ("Fulica atra"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), becațină comună ("Gallinago gallinago"), ciovlica roșcată ("Glareola pratincola"), piciorong ("Himantopus himantopus"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), piciorongul ("Himantopus himantopus"), stârcul pitic ("Ixobrychus minutus"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), grangur ("Oriolus oriolus"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), bătăuș ("Philomachus
Suhaia (sit SPA) () [Corola-website/Science/330322_a_331651]
-
alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"), presură bărboasă ("Emberiza cirlus"), lișiță ("Fulica atra"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), becațină comună ("Gallinago gallinago"), ciovlica roșcată ("Glareola pratincola"), piciorong ("Himantopus himantopus"), rândunica de hambar ("Hirundo rustica"), sfrâncoc ("Lanius excubitor"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), grangur ("Oriolus oriolus"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), lopătar ("Platalea leucorodia"), codroș de munte ("Phoenicurus
Ianca - Plopu Sărat () [Corola-website/Science/330319_a_331648]
-
Chlidonias niger"), barză albă ("Ciconia ciconia"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), lebădă de vară ("Cygnus olor"), egretă albă ("Egretta alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), lișiță ("Fulica atra"), cufundar polar ("Gavia arctica"), cufundar mic ("Gavia stellata"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), ferestraș mic ("Mergus albellus"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), cormoran-mare ("Phalacrocorax carbo sinensis"), cormoran-mic ("Phalacrocorax pygmeus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), ploier auriu ("Pluvialis apricaria"), chiră de baltă
Lacurile Fălticeni () [Corola-website/Science/330335_a_331664]
-
stuf ("Circus aeruginosus"), lebădă de vară ("Cygnus olor"), egretă albă ("Egretta alba"), egretă mică ("Egretta garzetta"), lișiță ("Fulica atra"), cufundar polar ("Gavia arctica"), cufundar mic ("Gavia stellata"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), ferestraș mic ("Mergus albellus"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), cormoran-mare ("Phalacrocorax carbo sinensis"), cormoran-mic ("Phalacrocorax pygmeus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), ploier auriu ("Pluvialis apricaria"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), fluierar de zăvoi ("Tringa ochropus"), fluierar
Lacurile Fălticeni () [Corola-website/Science/330335_a_331664]
-
Circus aeruginosus"), porumbel de scorbură ("Columba oenas"), lebădă de vară ("Cygnus olor"), egretă mică ("Egretta garzetta"), egretă albă ("Egretta alba"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), becațină comună ("Gallinago gallinago"), ciovlica roșcată ("Glareola pratincola"), piciorong ("Himantopus himantopus"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș cu cap negru ("Larus melanocephalus"), prundaș de nămol ("Limicola falcinellus"), codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), rață-cu-ciuf ("Netta rufina"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), pelican creț ("Pelecanus
Lacul Beibugeac (sit SPA) () [Corola-website/Science/330355_a_331684]
-
de tundră ("Falco rusticolus"), lișiță ("Fulica atra"), ciocârlan ("Galerida cristata"), becațină comună ("Gallinago gallinago"), găinușă de baltă ("Gallinula chloropus"), piciorong (Himantopus himantopus), scoicar ("Haematopus ostralegus"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș argintiu (Larus cachinnans), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș cu cioc subțire ("Larus genei"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), ferestraș mic ("Mergus albellus"), ferestraș mare ("Mergus merganser"), presură sură ("Miliaria calandra"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), rață-cu-ciuf ("Netta rufina"), rață-cu-cap-alb ("Oxyura leucocephala
Limanu - Herghelia () [Corola-website/Science/330400_a_331729]
-
mare, cu bot conic, gura largă cu dinți puternici, dispusă terminal. Înotătoarea dorsală este așezată înaintea înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea anală mult în urma înotătoarei dorsale. Există o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului este cenușiu-brun pe spate, iar pe laturi și abdomen argintiu. Lostrița depune icrele pe funduri pietroase, în martie-aprilie. Se practică și reproducerea artificială. "Hucho", latinizarea numelui german "Huch", dat lostriței. , puică (pe Cerna), lostoză, lostocă, lostiță, lostruță, lostucă. Este cel mai mare salmonid al apelor noastre: ajunge până la 1,2-1
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
solzi. Spini branhiali pe primul arc în număr de 15-19. Au în jur de 200 de apendice pilorice. Vertebre în număr de 66. Numărul de cromozomi: 2n = 82. Colorația pe spate, este închisă, brun-verzuie, brună, vânătă sau cenușie; flancurile sunt argintii; abdomenul alb-argintiu sau alb-cenușiu. La unele exemplare mari, mai ales la cele bătrâne, flancurile bat în roșcat. Capul, deasupra, este închis la culoare; laturile lui sunt de un verde închis, cu reflexe metalice. Pe cap, piesele operculare, partea anterioară a
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
Erithacus rubecula"), șoim de tundră ("Falco rusticolus"), cinteză ("Fringilla coelebs"), lișiță ("Fulica atra"), becațină mare ("Gallinago media"), ciovlica roșcată ("Glareola pratincola"), cocor ("Grus grus"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), piciorong ("Himantopus himantopus"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), stârcul pitic ("Ixobrychus minutus"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), grelușelul de stuf ("Locustella luscinioides"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), ferestraș mic ("Mergus albellus"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), codobatura albă ("Motacilla alba"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), grangur ("Oriolus
Măxineni (sit SPA) () [Corola-website/Science/330438_a_331767]
-
analizelor, efectuate asupra depozitelor lacustre, s-a determinat vârsta acestor lacuri, aceasta estimându-se între 11.300-11.500 ani. Unele dintre ele sunt izolate, dar cele mai multe se leagă între ele prin canale. Pădurea, predominantă de pin și împestrițată cu mesteacăn argintiu și anin cenușiu, este al doilea component care creează peisajul regiunii mazuriene. Zona nu este lipsită nici de monumente istorice, întâlnită atât în Ohztyn - poartă de intrare în regiunea mazuriană, cât și în alte localități. Toate aceste componente conferă primul
Districtul Lacul Mazurian () [Corola-website/Science/329265_a_330594]
-
roșie, galbenă și albastră, reprezentând steagul României. Aspectul medaliilor de la Festivalul Olimpic de iarnă al Tineretului European a fost hotărât pe data de 6 februarie 2013, de către Comitetul de Organizare al FOTE. Medaliile vor fi vopsite în trei culori: auriu, argintiu și bronz, și vor prinse cu un șnur multicolor cu culorile cercurilor olimpice (roșu, verde, albastru, galben, verde). Flacăra olimpică pentru Festivalul Olimpic de iarnă al Tineretului European a fost aprinsă la Atena pe stadionul „Panathenaic” unde a fost preluată
Festivalul Olimpic de iarnă al Tineretului European 2013 () [Corola-website/Science/328553_a_329882]
-
cetății, reprezentând un pândar cu una nouă cuprinzând trei turnuri pe un câmp auriu având deasupra turnului din mijloc o semilună de care atârnau două paloșe încrucișate. Mai târziu rușii aveau să păstreze această stemă, adăugând deasupra paloșelor o cruce argintie În 1750, mitroplitul Filotei al Proilaviei, reușește prin manevre dubioase care aveau să ducă la depunerea sa din scaun un an mai târziu, să obțină un firman al sultanului Mahmud I-ul prin care raiaua Hotinului intra sub jurisdicția canonică
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Antiohus nu era nicăieri în prejma propriilor săi falangiți în vreme ce aceștia vedeau falanga adversară, avându-l pe regele său in frunte, avansând. Deși cea mai expusă secțiune a falangei seleucide, flancul său stâng, ocupată de unitățile de elită ale Scuturilor Argintii, a rezistat atacurilor din față și flanc, Ptolemeu a reușit să spargă centrul lui Antiohus după ce o parte din falangiții greco-macedoneni obișnuiți, comandați de Nicarchus, descumpăniți de situația aparent fără scăpare de a avea ambele flancuri expuse, au început să
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
caudală este bifurcată. În urma înotătoarei anale se află 6-8 pinule. Peduncul caudal este subțire, cu o carenă laterală bine dezvoltată situată între 2 carene mai mici pe fiecare parte. Coloritul corpului este albastru-închis pe spate, iar pe laturi și abdomen argintiu. Pe flancuri sunt 5-11 dungi întunecate, înguste, oblice, ce merg dinapoi și de sus înainte și în jos. Este un pește epipelagic migrator și trăiește în special în apele de lângă țărm, până la 200 m adâncime, formează adesea bancuri aproape de suprafață
Pălămidă (pește) () [Corola-website/Science/330953_a_332282]
-
în bazine, în parcuri, grădini botanice etc.; se întâlnește ocazional, scăpat din cultură și în ape naturale. În Europa se cultivă o formă de cultură, caracterizată prin culoarea roșie-aurie; există și variante albe-rozacee și brune-închis. Se aseamănă mult cu carasul argintiu, principala deosebire constând în coloritul corpului care poate să fie roșu-auriu, alb-rozaceu sau brun închis. Carasul argintiu ("Carassius gibelio") are un colorit galben-argintiu și trăiește în ape naturale, iazuri și heleșteie. Prin selecție (metisare) s-au obținut o serie de
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
În Europa se cultivă o formă de cultură, caracterizată prin culoarea roșie-aurie; există și variante albe-rozacee și brune-închis. Se aseamănă mult cu carasul argintiu, principala deosebire constând în coloritul corpului care poate să fie roșu-auriu, alb-rozaceu sau brun închis. Carasul argintiu ("Carassius gibelio") are un colorit galben-argintiu și trăiește în ape naturale, iazuri și heleșteie. Prin selecție (metisare) s-au obținut o serie de varietăți ale acestei frumoase specii. Astfel sunt varietățile: cu fondul roșu și pete rozacee, "coadă de cometă
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
jandarm ("Danio malabaricus"). În clasificările mai vechi carasul auriu ("Carassius auratus") era inclus ca o subspecie, "Carassius auratus auratus" în specia "Carassius auratus", care includea și subspecia "Carassius auratus gibelio", în prezent ridicată în rang de specie "Carassius gibelio" (carasul argintiu).
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
Înotătoarea dorsală cu baza lungă este înaltă, iar înotătoarele ventrale și anală au marginea rotunjită. Au o înotătoare adipoasă. Înotătoarea caudală puternic excavată, cu lobii aproape egali. Coloritul corpului este verzui-cenușiu pe spate, flancurile gălbui-roziu sau vânăt-argintiu, iar abdomenul alb argintiu, uneori bătând în roșu. Deasupra liniei laterale are puncte negre, mici, rotunde; pe flancuri, sunt dungulițe cafenii, longitudinale. Înotătoarele perechi sunt gălbui sau roșcate, cele neperechi violete. Înotătoarea dorsală închisă la coloare, bătând în albastru și roșu. Se hrănește cu
Lipan () [Corola-website/Science/331967_a_333296]
-
a capului. Botul trunchiat, marginea sa anterioară fiind verticală sau oblică. Gura mică, dispusă subterminal. Înotătoarele pectorale și ventralele au vârful ascuțit. Înotătoarea dorsală și anală cu marginea concavă, înotătoarea caudală adânc scobită. Au și o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului argintiu, mai întunecat pe spate; vârful înotătoarelor negru. Se hrănește cu zooplancton și nevertebrate bentonice: crustacee, moluște, viermi, larve de insecte (chironomide etc.) și insecte adulte. Exemplarele de dimensiuni mai mari se hrănesc și cu pești mici și cu icrele altor
Coregon () [Corola-website/Science/332003_a_333332]