4,649 matches
-
de lângă drum și înlocuit cu mai ștersul poet moldav Demostene Botez. De altfel, foarte, foarte puțini dintre vechii ideologi literari staliniști și-au făcut mea culpa, S. Damian e unul din exemplele onorabile. Dar un Crohmălniceanu, figură mai decisivă, mai autoritară în noroiul și crimele culturale ale anilor ’50, nu numai că nu a făcut-o, dar, într-un schimb de scrisori pe care revista Contemporanul - Ideea europeană le-a publicat de curând, vechiul critic și istoric literar (notabile cărțile lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e așa, cum se explică uriașa, inegalabila școală de filozofie, literatură și muzică care a apărut în statele, în ducatele germane ale secolului al XVIII-lea și al XIX-lea, până la unificarea din 1870, ducate aflate sub o dură stăpânire autoritară de tip post-feudal, cunoscută sub numele de „absolutismul german”?! Au putut opri aroganții duci și acoliții lor explozia vitalității și a geniului unui popor încă împărțit, venit târziu la masa generoasă a artelor și științelor?! Sau totalitarismul țarist și „ohrana
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al XVIII-lea, noi și nemții am scăpat de tiranul nostru doar târziu, în ultima jumătate de secol. Nu am alăturat întâmplător nația noastră de cea germană; și ea a fost împărțită, în secole, în ducate răzlețe, conduse de principi autoritari și absoluți, celebra istorică Hannah Arendt explică la rându-i „misterul” dictaturii hitleriste, ca și pasivitatea, paralizia unui stat întreg ce a dat atâtea capete luminate și o cultură comparabilă cu cea a grecilor tocmai printr-o prea târzie unificare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
privilegiul pe care îl dă la această dată lipsesc, dintre dregătorii care făceau parte din Sfatul Domnesc, la 2 octombrie 1467, Crasnăș vornicul, Lazea Pitic și Șandru de la Dorohoi. Crasnăș și trădătorii de la Baia fuseseră executați. Dovadă că Ștefan domnea autoritar. Cât despre Lazea Pitic și Șandru de la Dorohoi, unii au crezut că s-au numărat și ei, probabil, printre boierii executați. Dar asta înseamnă că în lupta de la Baia n-a căzut niciun boier care făcea parte din Sfatul Domnesc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în propunerile sultanului o soluție politică pentru salvarea Moldovei și ar fi fost dispuși să-1 primească pe pretendentul adus de sultan ca domn, ei n-au trecut la faptă din simplul motiv că Ștefan era încă prea puternic. Cunoscând caracterul autoritar al voievodului, ei știau că-și pun capetele, în cazul în care ar fi dat dovadă de șovăială în executarea poruncilor domnești. În afară de aceasta, trebuie avut în vedere și momentul în care sultanul încearcă să obțină asentimentul boierimii moldovene pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mărturii se poate afirma că unul dintre pârcălabii cetății Chilia a trădat. Acest fapt i-a făcut pe unii istorici să considere că succesul lui Baiazid în 1484 se datorează trădării, vinovații fiind boierii moldoveni cărora nu le convenea domnia autoritară a lui Ștefan cel Mare. În felul acesta se găsea o explicație comodă a capitulării celor două cetăți. Dacă pentru Chilia se poate vorbi de trădare, nu același lucru se poate spune în cazul capitulării Cetății Albe. În mai multe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de barbari, obștile românești au reușit să se coaguleze în formațiui politice, care recunoșteau suveranitatea hanului peceneg, cuman sau tătar. Se poate vorbi de fărâmițare prefeudală numai dacă socotim că teritoriile locuite de români făceau efectiv parte dintr-un stat autoritar, pe care îl conducea hanul turco-mongol. Astfel, putem vorbi de efortul făcut de populația românească în vederea creării unor formațiuni politice, care tindeau să se emancipeze de sub autoritatea unei forțe militare străine. În Transilvania sunt menționate cel puțin țări românești, iar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
operă de unificare (teritorială) și centralizare” politică. Odată cu discuțiile despre fărâmițarea și centralizarea statului feudal, întemeierea a fost văzută ca un fel de centralizare. Am afirmat că „din momentul întemeierii statelor feudale Moldova și Țara Românească, a existat o domnie autoritară care a avut la dispoziție instituții cu ajutorul cărora ea și-a putut impune voința supușilor”, iar Constantin C. Giurescu a socotit că “centralizarea ar fi echivalentă cu apariția puterii centrale”. Nicolae Stoicescu a combătut o asemenea interpretare arătând că “autorii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1387-1418) și până la domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1430) nu există nici o mențiune în legătură cu existența unui conflict între domn și marii boieri. Cele două domnii au fost socotite chiar de către partizanii identificării feudalismului românesc cu cel occidental, ca fiind domnii autoritare. După moartea lui Mircea cel Mare și după moartea lui Alexandru cel Bun, până la domnia lui Vlad Țepeș în Muntenia și domnia lui Ștefan cel Mare în Moldova, a existat o perioadă a extremei fărâmițării feudale. Vom examina situația din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și a ocrotit proprietatea mică, dar este eronat să se spună că activitatea cancelariei domnești a fost controlată de marii boieri. Toate argumentele formulate, în legătură cu autoritatea domniei între 1457-1467, arată că Ștefan cel Mare a știut să fie drept și autoritar. Există câteva documente, date până în 1472, din care se poate constata că, încă de la începutul domniei, și-a afirmat autoritatea, așa cum reiese din felul în care au fost rezolvate disputele în legătură cu stăpânirea unei moșii. Primul privilegiu, cel din 26 octombrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
deoarece au fost false și le-am stricat.” La 8 octombrie întărea unui boier un sat, deoarece vechiul privilegiu arsese. Am insistat asupra acestor amănunte, deoarece ele ne dovedesc că Ștefan cel Mare a fost de la începutul domniei un domn autoritar, bun și drept. Dacă boierii ar fi fost cei care i-ar fi impus dorința lor, asemenea procese nu ar fi avut loc, cazul lui Stan Poiană și cel al lui Husin și Marușca, fiica lui Ion Munteanu fiind lămuritoare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întoarce și ocupă primul loc și în Sfatul lui Ștefan cel Mare, din 1460. Se întoarce, din 1459, Stanciul Marele, căsătorit cu Chiajna, fiica lui Alexandru cel Bun, rudă, deci, cu Ștefan cel Mare. Și ca dovadă că domnul este autoritar de la începutul domniei o constituie faptul că Ștefan numește în Sfat rude ale sale: Vlaicu, unchiul domnului, e numit pârcălab la Cetatea Albă (8 septembrie 1457). Important este faptul că Sfatul Domnesc este aproape același până în 1467. După bătălia de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
totuși despre trădarea marilor boieri, ca, mai apoi, să se ajungă la formula potrivit căreia Ștefan s-a lovit de ostilitatea marilor boieri. Un salt apreciabil de la trădare la ostilitate. Și această ostilitate, câtă a fost, era firească. O domnie autoritară naște și nemulțumirea unor supuși. Problema, care se pune, este dacă această ostilitate poate stânjeni autoritatea domnului. Ștefan cel Mare a avut grijă să numească în Sfat oameni în care a avut încredere. S-a înșelat în două cazuri: vornicul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnului, au putut stânjeni puterea domnească, așa cum zice Florin Constantiniu în sincera lui istorie despre poporul român. Dar, pe cei mai îndrăzneți, domnul i-a scurtat cu un cap, iar ceilalți au trebuit să se supună. Nu există o domnie autoritară, care să nu stârnească ostilitatea unora. Dar, după campania din 1467 și după executarea vornicului Isaia, a paharnicului Negrilă și a stolnicului Alexa nimeni nu a mai îndrăznit să cârtească pe față, deși ocaziile s-au oferit în timpul deselor războaie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
De altfel, toate pârghiile puterii se aflau în mâna domnului. El decidea în problemele de politică internă și externă. Tratativele cu solii poloni în ultimii ani ai vieții ni-l arată pe domn foarte puternic, promt și caustic în replici, autoritar și deloc dispus să facă concesii în fața reprezentanților unui mare rege, cum era monarhul polonez. În relațiile cu subalternii, domnul a fost autoritar, așa cum o arată privilegiul prin care acorda mânăstirii Neamț cântarele de pește de la Chilia. Domnul cerea pârcălabilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în ultimii ani ai vieții ni-l arată pe domn foarte puternic, promt și caustic în replici, autoritar și deloc dispus să facă concesii în fața reprezentanților unui mare rege, cum era monarhul polonez. În relațiile cu subalternii, domnul a fost autoritar, așa cum o arată privilegiul prin care acorda mânăstirii Neamț cântarele de pește de la Chilia. Domnul cerea pârcălabilor de la Chilia și dregătorilor acestora să respecte cele scrise în privilegiu “iar care din pârcălabi sau din dregători nu vor da aceasta, aceștia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în fața regelui. Chiar în scrisoarea trimisă regelui, îndată după campania din 1467, domnul, fin diplomat, repeta că el a obținut victoria datorită ajutorului lui Dumnezeu și “al milostivirii voastre” adică a regelui, deși acesta nu îl ajutase cu nimic. Firea autoritară a domnului ni se dezvăluie din documente interne și unul dintre ele, din 1462, îi viza pe călugării franciscani din Moldova. Imprudenți, călugării pretindeau că datorită lor turcii n-au cucerit Moldova în acel an când, de fapt, ei nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
di fel de păsăreli. Sî bordeiu dumneata - îi zice bordeu - sî h’ii schimbat în palat, - ca ș-a lui - șî-ț dau fata, da’ altfel n-o dau” (Vizureni - Galați). Împăratul reprezintă vocea proprie cerinței supreme, pentru că figura lui autoritară se bazează pe parcurgerea probelor inițiatice și depășirea lor. Aici, el cere refacerea grădinii paradisiace în plan uman și comandă o ridicare a condiției umile până la statutul regal, adică cere un mire pe măsura fetei inițiate. Construirea drumului de aur
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
călului, plecarea copiilor de la părinții lor, caracterul vrăjitoresc al învățăturii, priceperea de a se transforma în animale sau de a înțelege limba păsărilor”, sunt exemplificate în întregime în basmul din Cerișor, Hunedoara. Evoluția neofitului începe în fenomenal, și figura rituală autoritară din această etapă va fi una familiară. Când moștenitorul masculin lipsește și se creează un dezechilibru al continuității, rolul maestrului inițiator este preluat de tatăl împărat. Perechea compune un cuplu ce implică raportul masculin-feminin, la fel cum, atunci când feciorul este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu ea te-oi dărui” (Bumbuiești - Vâlcea). Înrudirea cu soarele, atributele divine și calitățile preluate de la o specie sacră indică adevăratul motiv al incursiunii eroice, înfruntarea fiarei distructive nefiind altceva decât modalitatea de obținere a miresei ideale. O altă voce autoritară aparține unui animal subsumat și el simbolisticii solare. Cerbul ce provoacă revărsarea apelor i se adresează flăcăului, pentru a marca simbolic începutul de lume: „Intră-n râu și până-n brâu/ Și de corn tu să m-apuci,/ La margine să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământești ale tatălui meu. Primul drum îl fac chiar la închisoare, la directorul ei, care mă primește în „audiență”. Alături de director statea responsabilul politic care, aflând că mă informez de locul unde aș putea găsi osemintele, se arată iritat și autoritar, întrebându-l pe director: „ce treabă are dumnealui să se informeze de asemenea lucruri?” Directorul, cu oarecare modulare binevoitoare a vocii, îi spune: „în calitate de fiu al unui fost deținut, care a murit aici la noi”. Apoi, adresându-mi-se mă
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
elementară, știută de toți, cei de la Administrativ s-au gândit că nu e treaba lor. Până la urmă sunt singurul vinovat, probabil. Nici n-am închis bine telefonul, că mă căuta de zor directorul adjunct al Contabilității, care, cu o voce autoritară, mă avertiză: Tovarășe diplomat, ești singurul vinovat că n-ai plecat acum câteva ore, deci ți se va imputa contravaloarea biletului și, probabil, o eventuală amendă pentru anularea comenzii pe tronsonul Madrid-Lima. Tovarășe B. numele lui avea o rezonanță turco-tătară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
va fi și faptul că Al. Cistelecan "a rămas dincolo". (AAG) Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie Domnule Al. Cistelecan, sunteți unul dintre cei mai crezuți critici ai poeziei contemporane, o voce autoritară care a făcut, de multe ori, ordine în ierarhiile momentului. Cu obiectivitatea dvs. recunoscută, vă rog să apreciați unde se află poezia românească actuală în raport cu Europa? Dar în raport cu poezia românească din secolele trecute? Dar în raport cu potențialitatea "duhului" din limba română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
revistă cu măsuri drastice, dar totuși... puțină umanitate! Pe urmă, oricât de flatant mi-ar suna în urechi ceea ce ați spus, mă simt ridiculizat ori barem ironizat de neadevărul lor aproape elementar. Nu știu în ce măsură sunt "crezut", dar de "voce autoritară" nici nu poate fi vorba. Toți oamenii (de cultură, dar nu numai) cu care mă întâlnesc, de la prieteni la cunoștințe întâmplătoare, se simt datori, dintr-o pornire umanitară reflexă, spontană, să-mi dea sfaturi despre ce și cum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
numai) cu care mă întâlnesc, de la prieteni la cunoștințe întâmplătoare, se simt datori, dintr-o pornire umanitară reflexă, spontană, să-mi dea sfaturi despre ce și cum ar trebui să scriu. Credeți că așa ceva i se poate întâmpla unei "voci autoritare"? Am mai degrabă impresia că lumea mă consideră un fel de băiat bun, dar cam neajutorat. Și, cum unii nu și-au pierdut cu totul speranța, încearcă să mă pună pe drumul bun. Firește, știu și eu că orice sfat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]