16,035 matches
-
că doar sufletul poate rămâne vertical: "De mai multă vreme,/ Iubesc/ Doar lucrurile verticale...// Ating neliniștită peretele, oglinda,/ Desprind de pe ele frânturi de idealuri/ La care am aspirat,/ Și care cad grămadă pe podea;/ Le strâng și le arunc/ În bătaia vântului,/ Dar ele năvălesc înapoi în casa/ Cu fereastra deschisă/ Și perdelele ridicate./... Adorm și mă văd/ Cum plutesc printre ierburi,/ Și, cu o liniște infinită, constat/ Că singurul lucru vertical/ Este sufletul/ Care, ca o floare albastră de lotus
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
rămân „fire de iarbă cu gust de vocale” care seamănă cu un „semn de mirare”. Firul de iarbă care reprezintă verdele, culoarea speranței, poate fi în poezia lui Petre Ion Stoica chiar fertilitatea versurilor sale: poate fi sensibil, firav, în bătaia vântului sau poate fi puternic, chiar un șiret de la „pantoful lui Dumnezeu”, care „Știe cel mai bine/ Cum să așeze Istoria toată/ La picioarele Sale!”. Dacă la primul volum, mesajul poemelor este după sintagma lui Lucian Blaga, „veșnicia s-a
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
un trandafir pe care îl furase femeia care îi era mamă, când a fost gravidă. Întâlnirea pentru femeie este emoționantă și Catalina îi promite, îndurerată și ea, că o să se întoarcă, deși se simțea ca un fir de iarbă în bătaia vântului, la răscrucea dintre două lumi paralele. În “Blestemul cailor”, personajul principal, Marin Ciulei, luînd numele “Ciulei” după porecla bunicului său care căzuse într-un ciulin, este hoț de cai, un om aspru, aprig la mânie și toată lumea îl știa
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
apoi singur, de sunetele viscolului troienit de lumină. Să cântăm cât mai avem curaj, cât mai cuprindem cu adierea vederii noastre lumea care a uitat de vreme. TIMPUL Sunetul e un adaos adjudecat de timp. Se mișcă precum flacăra in bătaia oxigenului și ne percheziționează momentul. O gură de aer să răscolim timpanului în căutarea unui clopot de aramă. Să prindem ritmul în lumea nevăzută de auz. Un sunet și un timp, adică o duminică în care parăsim lemnul și plecăm
ARTA CRONOLOGIEI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366220_a_367549]
-
Terebesis, în Tracia. În anul 662 este adus din nou la Constantinopol și forțat prin toate mijloacele să accepte monotelismul știind că el este ultima redută care mai stă în fața ofensivei lor nedrepte. Suferă cu toată demnitatea tratamentul batjocoritor, umilințele, bătăile dar pune la pământ toate învinuirile nedrepte care i se aduc și pe care toți detractorii lui nu pot să le dovedească. Toate ticluirile lor otrăvite și mincinoase rămân fără substanță în fața argumentelor lui care demonstrează că adevărul se impune
SF. MAXIM MĂRTURISITORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361606_a_362935]
-
dintr-o întâmplare, spre fericirea amândurora, a dat peste ea. Minodora, aflând de la el că nu există nicio speranță de a-l cuceri pe Sebastian în calitate de soț, tot un fel de trofeu al pariului cu ea însăși, punându-și la bătaie tot arsenalul talentului și al științei seducției învățată în timpul relației cu Damian și nu numai, s-a consolat repede, rămânând deocamdată cu acesta, ca sponsor principal al micilor sale nevoi financiare, plătindu-i pentru asta prin întâlnirile amoroase obișnuite de
(ROMAN) EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361622_a_362951]
-
Pentru ce? De ce a fost aruncat omul acesta în pușcărie? Nu putea să-și ispășească vreo greșeală în libertate? Chiar și la nivel de întrebare nu mai există o stare de libertate fără teamă, pentru nimeni, azi. Dar întrebăm, cu bătaia inimii pulsată în răzvrătire: Când binele, mila, ajutorul stau în cătușe, se mai poate mișca din loc țara aceasta înfrânată de sărăcie și descurajare?! De fapt, se dorește ca țara să fie urnită din groapa în care a căzut? Într-
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
Păunescu și glasul Mariei Mocanu, dincolo și dincoace de râul din mijloc ce duce în vad cântece de dor, de dragoste, de durere, cântece de colind născute în mantie de sărbătoare, de cetini, de globuri, de peteală și ghirlande. Trei bătăi de inimă, din Oltenia, Ardeal și Basarabia, trei artiști de vers și de glas: Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu! Toți trei se lipesc unul de celălalt, de amintire în contemplație, în ferestrele caselor părintești în care strălucește la Crăciun o
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
cu voce forte)Străpungeți-le inimile! Degeaba îi decapitați că reînvie! CĂPITANUL SASU:Mai repede că se apropie miezul nopții și vampirii se trezesc din somn și-și recapătă puterile! Vreo patru-cinci vampiri țâșnesc din morminte și se ia la bătaie cu oștenii. CĂPITANUL ARNĂUTU:Nu-s ființe umane! Inima! Loviți-i în inimă! Unii cu săbiile le taie capetele, iar alții în urma lor le străpung inimile cu țepușele. În cele din urmă vampirii sunt răpuși. Oștenii îi aruncă în coșciuge
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
de cărbune să se urce în trenuri și-n autobuze și să vină la București...Securitatea îi va ajuta, le va da adrese, fotografii cu capii, îi va conduce la domiciliile lor și le va administra câte-o mamă de bătaie să-i învețe minte să mai facă așa ceva! Că ce, poliția ia banii degeaba, nu mai are nicio autoritate, după Revoluție s-au făcut miei, săracii... Că armata nu mai face politică și nu-și mai bagă nasul ca-n
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
Iad când o voce, poate Dumnezeu, le strigase că sunt exilați în Paradis? Deschise ochii, privi încețoșat cele câteva persoane care erau deasupra lui, pe fereastră se vedeau doi plopi care își arcuiau vârfurile deasupra casei, sunându-și frunza în bătaia vântului cald al verii... -Stai liniștit!- îi șopti Anca și de-abia atunci își dădu el seama cine este. Înfășurat tot în tifon părea o mumie sub așternut. -Unde sunt?- se întreba el privind camera necunoscută în care zăcea. -La
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
februarie 2013 Toate Articolele Autorului Când au scâncit cerurile m-am adăpostit la umbra palmei tale era acolo toată ploaia de umbre ce mustea a nord verile erau maltratate cu înjurături închise-ntr-un pumn vecin prea uscat de setea bătăilor m-am ferit se ia întunericul după mine dacă uit de linia de demarcație dintre bine și rău diminețile se ascund cu un oftat și cerurile se deschid doar pentru un singur ochi celălalt e în palma ta Referință Bibliografică
CAUT ADĂPOST ÎN PALMA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351824_a_353153]
-
se prelinge printre sâni și țipă scurt. Se aplecă și luă o mână de zăpadă pe care i-o aruncă lui Mihai în față. De aici, chiar înainte de a descuia ușa și a intra în casă se iscă o frumoasă bătaie cu zăpadă ca între doi îndrăgostiți ce ea credea că erau și el încerca să dea această impresie. Dar el nu o iubea pe ea, Andreea Neagu ci pe Angelica. La vremea aceia, ea nu avea de unde să știe și
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
nu-ți dă dacă nu muncești! - Dar, mamă, eu... - Lasă prostiile și termină mai repede. Trebuie să mă ajuți să scutur covoarele la doamna Humoreanu la ora patru, și în plus avem atâta treabă de făcut acasă. Hai, dă-i bătăi! - Bine, mamă, se dădu ea bătută. O privi pe mama sa în ochii încercând să-și dea seama dacă să mai insiste sau nu, dar chipul sever al Auricăi o determină să renunțe, așa că își continuă treaba. "Asta e!" se
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
ți-a smuls inima a început când mi-am lovit fluturii de zidul nepăsării tale erau fluturi albaștri(blue mormon); relicvele lor mai stăruie și azi pe un palimpset prăfuit. M-ai implorat atunci să-ți mai las o ultimă bătaie, un ultim tic-tac ți-am lăsat numai tac-ul pentru o ultimă partidă de biliard nu ai știut cum să le așezi(bilele sau clipele), pentru că îți lipsea tic-ul... am știut că nu vei fi nimic înjumătățit, cu o
TIC-TAC-UL E LA MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351821_a_353150]
-
din matca așezării primare, cuvenite și binecuvântate de “suflarea” Creatorului sunt necesare, nu doar pentru o coexistență în armonie ci mai ales, pentru a putea primi cuvântul luminător, încurajator, reîmprospător. În măsură să ne reclădească și să ne aducă în “bătaia” luminii adevărate. Acest lucru nu se produce orișicum și de la sine, iar “plecarea” dacă este de la început acerbă și concurențială, cum se întâmplă cu statele, la oameni, la indivizi, lucrurile stau altfel, trebuie toți “admiși la start” de pe aceleași blockstart-uri
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
i-au izolat în niște școli-barăci, făcându-le un orar cu “complicitatea” părinților, cu ore de plimbat cât să nu uite ce-au învățat cu o jumate de oră în urmă, cu aer și mult soare și cu animalele în bătaia privirilor spre cele patru zări, de la geamurile acoperite, de multe ori, cu pieile animalelor sacrificate sau le “ridicau” când aceștia nu-și mai dădeau nici o “silință” la carte! Au existat în acest “preventoriu” semicarceral, cum și era de așteptat, “evadări
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam acum de prima mea plimbare clandestină la oraș. Nu știu ce o
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
fără să îmi ceară bani, ba ne-a și salutat prietenoase cu mâna. La Cascadă, lume multă: tineri de diferite vârste își răcoreau trupurile sărind în apa limpede, de sus de pe stânci. Alții, în grup, cântau acompaniindu-și vocile cu bătăi de tobă. Nu lipseau nici câțiva turiști însoțiți de ghizii lor dar și de sticle de votcă. Din păcate fiind o perioadă lungă fără ploi cascada propriu-zisă, nu era decât un firicel de apă. O mulțime de pești se vedeau
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
ce ma aștepta, cad mă aud strigat de Vichentie, Vidușa! Vidușa!... stoi Vidușa! Vichentie fugea și cu două galeți să scoată apă să stingă focul. M-a ajuns m-a oprit și mi-a spus că nu am să mănânc bătaie și să mă întorc acasă. Norocul a fost că vântul nu bătea spre casă, dar sura de paie a ars până la ultimul păi. Intradevar nu am mâncat chelfăneala, dar de atunci am învățat ce rău este focul și ce pagube
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
meticuloasă testare de inteligență și îndemânare îl acceptă ca asociat iar ceva mai târziu, ca frate de cruce. De-atunci, toate bucuriile și necazurile și le-mpart împreună. - Mă, pui de drac ce ești, eu până nu-ți trag o bătaie zdravănă, nu mă las. - Ușurel, bătrâne, nu se teme Gary de-o pișcătură! - Să-ncercăm? - Las'o baltă... Mai bine privește-acolo, se zăresc lumini. - Le văd și eu, nătărăule... încă n-am orbit, sunt luminile de la han. - Și... zici
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
lucru? - Păi, nu. Trebuie să fac curățenie, nu vezi că toate-s vraiște? Nici măcar nu-ți trece prin cap ce s-a petrecut în noaptea asta aici. - Nu știu, dar bănuiesc... iar s-au îmbătat și s-au luat la bătaie, ca de obicei. Se vede după grămada de cioburi. - Ne, ne, ne, Linda dragă, cioburile aste nu yankeii le-au făcut. - Dar cine? - John Parker - Cine?... Diavolul Verde?! Doar nu vrei să-mi spui că s-a întors din preerie
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
cel mult cinci-șase luni sper să fie gata. - Ieri te-ai cam amețit, Mike! - Doar odată în an își aniversează omul ziua de naștere. Am făcut vreo prostie? - Nu, n-ai făcut nimic rău. Am spus și eu așa... O bătaie-n ușă. - Intră, zise Mike. - Bună dimineața, domnule Forest! Bună dimineața, Mike, li se-adresă John. Să vi-l prezint pe asociatul meu Gary. Gary dădu mâna cu gazdele. - Bine-ați venit la noi, li se adresă Mike. Luați loc
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
scurge viața. Târăsc picioarele, oase sticloase sub plan înclinat tremură. Maladia mi-a cuprins neputința, a otrăvit laptele (altă culoare și consistență). I-a ascuns goliciunea, nesperanța clocotește piatra colțuroasă din crater. În casa zămislirii de îngeri au rămas două bătăi de aripi ( trosnesc la fiecare zbatere) ca să atingă Lumina. Încep drumul întoarcerii printre stropii de viață, aștept liniștea promisă, iubirea din iertare biletul spre nemurire. Referință Bibliografică: Lapte otrăvit / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 790, Anul
LAPTE OTRĂVIT de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351996_a_353325]
-
este cerul, un albastru de safir, roz, albe sau violet, cu miros discret. Frunze ca o inimioară, răspândite pe tulpină protejează de căldură florile să nu se-nchidă. Totuși, finele zorele în văpaia soarelui se închid ca o umbrelă în bătaia vântului. Pe pământ, plină rouă, volbura-nsetată, și-a deschis splendid corola-n sidef irizată. E rochița rândunicii, elegant o-mbracă, fracu-i negru-albăstrui, coadă bifurcată. Azi trăiesc o reverie, plină de candoare, rândunica cuib își face, pentru oușoare. Rândunelul o
GRĂDINA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351977_a_353306]