5,219 matches
-
fiindcă s-ar putea abia atunci să nu ne mai placă) venim și noi din urmă cu aerul că sîntem la unison - și dacă nu, bine am făcut că nu ne-am înșelat. "Și totuși, îi spusei, am această certitudine bizară că m-am îndrăgostit în locul tău!" "Bine, și tu, tu ce simți? Lasă-mă pe mine! Un semn bun, continuă ea precipitat, ar fi că ai început să spui lucruri ridicole și sofisticate. Eu țin foarte tare la tine, mi-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atribuise. Deci nu fi tu brutal, ca să fiu eu!) "Am plecat", zise, și se ridică și o luă spre ușă. Îi privii pașii ei șovăielnici, care ai fi zis că mergeau înapoi (demult nu-i mai avusese: racule! gândii, zodie bizară, chiar o să pleci?). Așteptai să pună mâna pe clanță și să se întoarcă spre mine... Așa și făcu: "La revedere", spuse umilă ca la început când intrase după concediu, în biroul meu și ieșise cu mapa sub braț, în care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și această tăcere era la fel de obstruantă pentru a comunica cu ea... Cred că nu sânt exact afirmând că nu era preocupată, se vedea că avea un gând care era prezent în tăceri, dar impenetrabil. Ai fi zis însă că acest bizar gând era copilăresc, ca și gesturile. Lua, de pildă, un pahar gol în mână și mi-l întindea. "Ce să-ți aduc în el? o întrebam. Vrei apă sau vin?" Și vocea mea era puțin ridicată, ca și când iubita mea ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mea albă și lucrai, cât să fi trecut? O oră jumătate? În acest timp auzeam din spate foșnetul filei întoarse, îmi aduceam aminte că Suzy citea, mă răsuceam mirat, da, chiar citea, cu cotul înfipt în perne, cu o expresie bizară pe chip, impenetrabilă, străină de clipa de față, puțin decolorată, de fetiță care se joacă, puțin îmbătrînită, în timp ce mâna liberă arunca firul de păr rupt între dinți și întorcea cu o mișcare vie fila manuscrisului. Telefonul sună: "Aveți legătura cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vor să afecteze că nu li s-a întîmplat nimic ieșit din comun, deși li s-a întîmplat ceva foarte grav. Rămăsei tăcut. O fi picat Mircea și acum se întorc în orașul nostru? La acest gând simții o simpatie bizară pentru el și chiar și pentru Matilda. "Tasia mi-a spus că trăiți rău, e adevărat?" Da, adică am trăit rău, acum nu mai trăim, fiindcă ne-am despărțit. Da, dragă, preciză ea iarăși, am divorțat..." "De ce!?" "Ei, aia e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu te făcea s-o aștepți?" "Nu!" Foarte bine! exclamă ea cu o grasă satisfacție. Nici nu merita s-o aștepți tu pe ea." Rămăsei tăcut și un gând îmi veni în minte cu simplitate însoțit de o vagă și bizară nostalgie: Suzy a fost măritată! Tiens! Sau a mai fost în acest hotel cu un individ cu care a vorbit la telefon în felul acesta. Normal! "Ei! se alarmă ea. Ce e cu tine?" "Nimic!" "De ce-ai tăcut așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dumneavoastră, zice, aveți exact psihologia unui individ de prin preajma Atenei, din antichitate, care ieșea la drum, momea cîte-un trecător, îl invita la masă și pe urmă îl întindea pe-un pat. Acolo îl măsura, patul era făcut pe măsura acestui bizar personaj. Dacă individul era mai lung decât patul, mai tăia din el, îi mai scurta din picioare, dacă era mai scurt, îl mai întindea. Asta era țîcneala lui, să facă oamenii egali cu el. Așa procedați și dumneavoastră, pretindeți să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acum aveam impresia că se clatină... "Stai puțin jos, îi zisei, și odihnește-te." " Nu, spuse foarte hotărâtă, să mergem!" "Dă-mi atunci mie schiurile." I le luai și o apucai și de braț, dar se feri cu o uimire bizară, abia stăpânită, ca și când ar fi vrut să spună: când am mai apucat-o eu vreodată de braț în felul ăsta? Abia atunci îmi dădui seama că salvamontistul ne urma la mică distanță. "Ce e cu ăsta? zisei. Îl cunoști?" Ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
profundă că pe deasupra legilor, care pot strivi, un om plasat sus poate sfărâma cătușe implacabile printr-un singur cuvânt rostit cu fermitate. Totul mi-era necesar, simpatia vecinilor, a colegilor de birou, a prietenului său acum bucureștean, Ion Micu, a bizarei prietene din copilărie care născuse un monstru, pe care Petrini îl visase astfel înainte ca acest monstru să se nască, a Ninetei Romulus, a grasului Vintilă (nu și a abjectului Bacaloglu), și nu trebuia ignorată nici mărturia chelnerului de la Braserie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Se referă nu la cei vinovați! Despre aceștia se spune altfel: a fost înfundat! Sau: nu i-a mers, a mierlit-o " XVII Când doamna Culala intră, nu avui timp s-o văd bine cum arată, asistai la o scenă bizară. "Unde e?", spuse ea din ușă? O luai înainte și o condusei. Când se întîlniră, iar eu mă așezai la birou, el se ridică în picioare și un abur misterios îi învălui de îndată... Sau poate vederea mea se subțiase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fie așa? Desigur, așteptam de la ea o desvăluire, uitând că ea desvăluiri nu făcea decât ca să spună o minciună (una singură fusese adevărată, cea din studenția ei, în prima noastră noapte de dragoste, dar asta pentru că îi eram străin; generație bizară de fete care s-au golit de viață interioară, n-au secrete față de necunoscuți), când i-am devenit apropiat a apucat-o regretul că s-a "procopsit", că, adică s-a pomenit că iubește. Dar nu atât de tare încît
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
conformă și imaginea se strâmtă.) E perfect. Acum, spre stânga. Așa! Cei doi bărbați prezenți alături de ea în postul de operații priveau monitorul lui Hicks. Camera lui se stabiliză și cadră o parte din peretele ciuruit și străbătut de dâre bizare. Ripley fu străbătută de un fior de gheață. Știa care era cauza acestor stricăciuni. Hicks își trecu mănușa peste metal. ― Ați văzut? Panoul s-a topit. ― Nu topit, îl corectă Ripley. A fost ros. Burke o privi cu o sprânceană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ou în cel de larve, nimfe, apoi adulți. În timp ce fiecare dintre embrioanele extraterestre are nevoie să se găsească în interiorul unei gazde pentru a se putea dezvolta. Dacă n-ar fi așa, le-am vedea mișunând pe toată suprafața lui Acheron. ― Bizar, dar chestia asta nu mă liniștește deloc. Astea-s mai mari decât furnicile sau termitele. Sunt inteligente? Este posibil ca ipotetica lor regină să fie inteligentă? Nivelul lor de evoluție: iată un punct asupra căruia nu ne-am putut pronunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
semnal! Zece metri! Ripley se uită la ușă. ― Dau năvală. Vasquez, mai ai mult? Femeia nu-i răspunse. Picuri de metal topit îi ardeau pielea și plouau pe haine. Strângea din dinți și-și încuraja aparatul de sudură cu înjurături bizare. ― Nouă metri, opt metri! Hudson anunțase această ultimă cifră cu o voce ascuțită. Se uita în jur, vizibil înspăimântat. ― Nu se poate, insistă Ripley, deși propriul detector îi furniza aceeași informație. Ar trebui să fie aici, înăuntru. ― Exact, așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
două loturi omogenizate pe baza unei prime testări, unul dintre loturi lucrează în condiții normale, celălalt în condiții de distragere vizuală și auditivă a atenției. Cu toate că factorii perturbatori erau destul de puternici (sonerii, sirene, tuburi de orgă, apariția unor persoane îmbrăcate bizar), ceea ce crea condiții neplăcute și obositoare de lucru, totu și performanțele acestui lot, deși mai mici decât ale lotului de control, nu indică scăderi semnificative. Dacă luăm ca indicator doar randamentul la probele experimentale constatăm că atenția se poate menține
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
pe zi și întreținut cu substanțe speciale, ca formolul zoologilor. Drept urmare, Felicia umbla toată ziua cu periuța și păhărelul de plastic după ea: la școală, pe străzi, în camera de la cămin. Părea mereu stânjenită, iar săruturile noastre aveau un gust bizar, sălciu, de camfor cu puțin ulcerotrat: poate de-aia nici nu mă lăsa s-o ating cu limba. Gurile ni se transformau în depozite bazice, mai bine păzite ca unitatea de la Peenemunde: caninii rămâneau strânși, saliva nu circula dincolo de vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
revista liceului. Printre amatori se mai nimereau și modéle (astea se uitau fix la mine, așteptând să mă bâlbâi și să-mi sară fraza cu „Sadoveanu, cel mai mare povestitor român“) și, uneori, chiar fete de patroni și judecători. Era bizar. Țineam ore suplimentare cu fiica celui care vopsise tot liceul, din pivnițe până la acoperiș. Mă rog, nu pusese chiar el mâna pe pensulă, dar sponsorizase toată operațiunea, adusese și zugravii. Mi se părea că sunt neimportant, folosit, turuiam despre robotica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe geam, fugărit de camionul ruginit...“ Am vrut să spun „ruginit ca puloverul sau sacoul tău, inginere“, dar m-am oprit și, în loc de asta, am adăugat: „Iar filmul e din ’71.“ „Mă rog. Și asta nu-i nimic. Cea mai bizară e declarația martorului ocular: după unii, un om de pe margine, după alții, un însoțitor oficial. Martorul vine la proces și spune că evenimentul a fost un accident rutier obișnuit, fără urmări. Se contrazice flagrant: tocmai afirmase că Trabantul fusese pulverizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
același timp ideea eternității națiunii cu datele istoriei biblice și sociale care arată fără dubiu că națiunile nu au făcut parte din creația divină, Stăniloae introduce concepția de creaționism germinativ. Să îl lăsăm pe Stăniloae însuși să dea glas acestei bizare acrobații argumentative prin care se străduie să dezvolte o teologie primordialistă a națiunii: "[...] creațiunea propriu zisă n-a constat într-o arătare a lumei în forma ei deplin desvoltată, cu toate speciile și varietățile lucrurilor din ea. Dumnezeu a creat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cele mai înalte și exclusiv pe această cale au făcut carieră. În timpul acestei discuții, tânărul negricios căsca, se uita aiurea pe fereastră și aștepta cu nerăbdare sfârșitul călătoriei. Era cumva distrat, chiar foarte distrat, aproape îngrijorat și uneori devenea întrucâtva bizar: câteodată asculta și nu asculta, privea și nu privea, râdea fără să știe în clipa aceea de ce râde. — Dar, permiteți-mi, cu cine am onoarea?... i se adresă domnul coșuros tânărului blond cu bocceluța în mână. — Sunt prințul Lev Nikolaevici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ceva încrezător, ceva uimitor de sincer; când îi priveai trăsăturile, cele două contraste parcă îți trezeau chiar o anume compătimire. Această frumusețe orbitoare era chiar insuportabilă, frumusețea feței palide, a obrajilor aproape supți și a ochilor arzători, era o frumusețe bizară! Prințul privi cam un minut, apoi se dezmetici brusc, se uită grăbit în jur, își apropie în grabă portretul de buze și îl sărută. Când, încă după un minut, intră în salon, chipul lui era cu desăvârșire calm. Dar, de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi de o precizie matematică. Când, în sfârșit, după ce ajunseră deja la mezanin, se opriră în fața ușii de la unul dintre bogatele apartamente din dreapta și generalul apucă mânerul clopoțelului, prințul era gata de-acum să fugă; îl reținu însă un amănunt bizar. — Ați greșit, generale, spuse el, credeți că sunați la Sokolovici, dar pe ușă scrie Kulakov. — Kulakov... Dacă scrie Kulakov, asta nu-mi spune nimic. Apartamentul e al lui Sokolovici și sun la ușa lui Sokolovici, de Kulakov mă doare-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ivanovici îl impresionau neplăcut (neplăcere împinsă mai apoi până la dispreț). Nemaivorbind de lipsa de distincție a oamenilor pe care și-i apropia uneori (fiind, deci, înclinată să și-i apropie), ființa ei își mai trăda și alte câteva înclinații extrem de bizare: ieșea la iveală un amestec barbar, alcătuit din două gusturi, capacitatea de a se împăca și mulțumi cu lucruri și mijloace, cărora, s-ar părea, un om cumsecade și subțire nici n-ar fi trebuit măcar să le admită existența. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aminte! Ideea nu plăcuse nimănui. Unii se încruntau, alții zâmbeau cu subînțeles. Unii obiectară, dar nu foarte convingător, de pildă Ivan Feodorovici, care nu voia s-o contrazică pe Nastasia Filippovna, deoarece remarcase cât era de pasionată de această idee bizară. În dorințele ei, Nastasia Filippovna era întotdeauna impetuoasă și necruțătoare de îndată ce se decidea să și le exprime, chiar dacă ar fi fost dorințele cele mai capricioase și mai inutile pentru dânsa. Și acum era parcă isterizată, se agita, râdea febril, bolnăvicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ani. Nici cea mai mică ironie, nici cea mai ușoară umbră de reflecție nu se puteau citi pe fața lui; dimpotrivă, chipul îi exprima încântarea resemnată a dreptului pe care îl are și, în același timp, ceva care ajungea până la bizara și neîntrerupta necesitate de a fi și de a se simți tot timpul jignit. Vorbea emoționat, grăbindu-se și bâlbâindu-se, ca și cum n-ar fi rostit cuvintele în întregime, ca și cum ar fi fost gângav sau chiar din altă țară, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]