10,418 matches
-
din pagina 702, lucrat foarte lejer în peniță de Victor Ion Popa în genul său puțin obișnuit, scriitorul apare cu un obraz subțire, de adolescent, mai curând feminin, cu pistrui aurii, care în anii din urmă devenise fragil. Avea ochi blânzi, cuminți, cărora abia mai pe urmă le descopereai febrilitatea. Dincolo de zâmbetul liniștit se ascundea o energie capabilă de acțiuni impetuoase, stimulatoare pentru cei din jurul său, incandescență de arc voltaic. Era generos, nepretențios și avea o singură perseverență: de a munci
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
de mâne Când crezi în ce ai închipuit Și din toată lupta pentru un dor, o nebunie, ori o pâne Mâne, Doar visul rămâne. Visează! (Victor Ion Popa, „Cântecele mele...” Postume, Ed. Boema, București, 1946, pp. 41-42) „Era un moldovean blând și bun. Bunătatea lui ieșea din vorbele potolite pe care le rostea. Bârlădean. Pe fața lui se citea liniștea sufletului și o înțelegere binevoitoare pentru cei cu care discuta sau lucra. Se pare că moldovenismul care-l ducea cu el
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
din casă. Miracolul plutește între înțeles și neînțeles, lăsându-ne de vorbă cu sinele mai des. Rar ni se întâmplă să devenim copii, să țesem năzuințe cu dalbe bucurii. Mai ningă peste noi frumoase amintiri, și legănăm tot cerul în blândele priviri. Colindele și fulgii plutesc între strigări, de sus și jos se cern sublimele urări. Pleoapele se lasă peste ochi, cântând, inimi dragi se suie peste ceruri stând. Peste tot sunt îngeri, cântec și lumină, Dacii stau cu Pruncul, invitat
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
2143 din 12 noiembrie 2016. Cea mai mare nevoie a omului s-a dovedit a fi aceasta: de a iubi și a fi iubit. De altfel, iubirea înseamnă o mare suferință pentru cel pe care îl iubești. Sufletul îndrăgostit e blând, smerit și plin de răbdare. Acolo unde este iubire domnește pacea și înțelegerea. Dacă dragoste nu este nimic nu e, iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt. Iată de ce momentele vieții în care trăiești cu adevărat sunt acelea în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
poarte în ... Citește mai mult Cea mai mare nevoie a omului s-a dovedit a fi aceasta: de a iubi și a fi iubit. De altfel, iubirea înseamnă o mare suferință pentru cel pe care îl iubești. Sufletul îndrăgostit e blând, smerit și plin de răbdare. Acolo unde este iubire domnește pacea și înțelegerea. Dacă dragoste nu este nimic nu e, iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt. Iată de ce momentele vieții în care trăiești cu adevărat sunt acelea în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
zidirea lui Dumnezeuși iubirea aproapelui. Cea mai mare nevoie a omului s-a dovedit a fi aceasta: de a iubi și a fi iubit. De altfel, iubirea înseamnă o mare suferință pentru cel pe care îl iubești. Sufletul îndrăgostit e blând, smerit și plin de răbdare. Acolo unde este iubire domnește pacea și ... Citește mai mult La 18 octombrie 1990, a trecut la cele veșnice regretatul Părinte PAISIE Olaru de la Sihla. Prin plecarea la cele veșnice a Părintelui Paisie, am pierdut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
zidirea lui Dumnezeuși iubirea aproapelui. Cea mai mare nevoie a omului s-a dovedit a fi aceasta: de a iubi și a fi iubit. De altfel, iubirea înseamnă o mare suferință pentru cel pe care îl iubești. Sufletul îndrăgostit e blând, smerit și plin de răbdare. Acolo unde este iubire domnește pacea și ... X. EU SUNT MIREASA LUI HRISTOS! (INTERVIU CU SCHIMONAHIA ELISABETA, FOSTA MAICĂ TEODORA, PUSTNICA GIUMALĂULUI), de Ștefan Popa , publicat în Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016. Cine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
atinge apogeul atunci când „cealaltă femeieˮ este sora ori prietena de suflet a îndrăgostitei. Raporturile acestea nefirești ale tânărului cu gemenelor devin și mai ciudate puse în paralel cu celelalte relații intime ale lui. Astfel, cu Mioara se dovedește un amant blând, răbdător, cu o atitudine ce face să se întrezărească perspectivele mariajului, iar alături de Sanda aproape are epifania că s-a descoperit pe sine în ființa ei. Toate acestea ne conduc la ideea că Valentina-Vali este o singură fată, când diavol
DEDUBLAREA ÎN ROMANUL RĂZBUNAREA GEMENELOR DE AL. FLORIN ŢENE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379384_a_380713]
-
momentul înfloririi. Fiecare floare are frumusețea și farmecul ei, dar liliacul... Nu știu de ce îndrăgesc tot mai mult acest arbust cu parfum suav, delicat, cu inflorescențe de culori variate: albe, violet, albastre. Pe la sfârșitul lunii aprilie, când temperaturile devin mai blânde, în lumina curată a dimineții, are loc mirajul mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a pleca la școală, rămâneam câteva minute pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
momentul înfloririi. Fiecare floare are frumusețea și farmecul ei, dar liliacul... Nu știu de ce îndrăgesc tot mai mult acest arbust cu parfum suav, delicat, cu inflorescențe de culori variate: albe, violet, albastre. Pe la sfârșitul lunii aprilie, când temperaturile devin mai blânde, în lumina curată a dimineții, are loc mirajul mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a pleca la școală, rămâneam câteva minute pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
privirea la un pasde abisși nu mai lăsa diminețile să suspine... VIII. TE VOI CÂNTA, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017. Te voi cânta, te voi cânta, iubirea mea, de foc, de rătăcire, de blând zefir, pe drum fără noroc. Din bezna zilei te voi ridica, fără de frâu- în soare, zveltă, să te-nalți, mai sus decât un gând, o stea, de falsul legământ. Te voi cânta, te voi cânta, iubirea mea, de vânt, de
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
de pământ, pe țărmul unde toate zac. În umbra nopții te voi aștepta, ca un tâlhar grăbit, și, pe furiș, cu tine voi pleca ... Citește mai mult Te voi cânta, te voi cânta,iubirea mea,de foc, de rătăcire,de blând zefir,pe drum fără noroc. Din bezna zileite voi ridica,fără de frâu-în soare, zveltă,să te-nalți,mai sus decât un gând,o stea,de falsul legământ.Te voi cânta, te voi cânta,iubirea mea,de vânt, de zare,de
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
dar n-au reușit să pună stavilă zbuciumului și căutărilor, mereu mai însetate... Îmi place, adeseori, să ascult cernerea nisipului în ceasornice. Doar atunci aurul se va separa de cenușiul materiei și va da naștere poeziei: această furtunoasă, febrilă, solară, blândă, incitantă și înălțătoare stare. Îmi place jurământul tău, iubite... Voi pieri cu el pe buze... când timpul mă va bate pe umăr și va râde în hohote. Și totuși, de ce e nevoie de atâta suferință pentru a discuta serios despre
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
pașii,dar n-au reușit să pună stavilă zbuciumului și căutărilor, mereu mai însetate...Îmi place, adeseori, să ascult cernerea nisipului în ceasornice. Doar atunci aurul se va separade cenușiul materiei și va da naștere poeziei: această furtunoasă, febrilă, solară, blândă, incitantă și înălțătoare stare.* Îmi place jurământul tău, iubite... Voi pieri cu el pe buze... când timpul mă va bate pe umăr și va râde în hohote.Și totuși, de ce e nevoie de atâta suferință pentru a discuta serios despre
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
zileiși sufletul pustiu...A fost o nebunie,o dragoste adâncă și duioasă.Curgea în preajma mea,ca o cascadă,... XXI. AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL), de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016. NOTE DE LECTOR blânda rostuire a noilor limanuri... Lirismul, ca manifestare reală a unei susceptibilități extroverte, este, prin definiție, exaltarea de a simți sau de a exprima sentimentele. Scria Ibrăileanu: "Lirismul, după unii, dă măsura frumuseții în orice gen literar". Ne vine în minte
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
sunt și mai multe ... XXVI. VEGHEAZĂ-MI SOMNUL, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015. Veghează-mi somnul și zăpada așternută peste gânduri. Doar la răscuci mai bântuie vântul - ca un amant prigonit - Ce liniște blândă coboară în adâncuri când scânteieri de taină se ivesc în respirarea ultimei secunde. * Îmbrățișează-mi visul și tresărirea fulgilor de-argint ce se desprind de tâmplă. Pe străzile pustii se plimbă iarna ca o amintire destrămată. Ce oarbă-i dragostea
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
doar vrăjitoarele mai hohotesc în turn când avalanșe de iluzii se înfiripă între suspin și viscolita așteptare, așteptare... Citește mai mult Veghează-mi somnulși zăpada așternută peste gânduri.Doar la răscuci mai bântuie vântul- ca un amant prigonit -Ce liniște blândă coboarăîn adâncuricând scânteieri de taină se ivescîn respirarea ultimei secunde.Îmbrățișează-mi visulși tresărirea fulgilor de-argintce se desprind de tâmplă.Pe străzile pustii se plimbăiarnaca o amintire destrămată.Ce oarbă-i dragosteaîn sângele dezlănțuit și troienit de neguri.Doar clopotele
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > FEMEIE Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Femeie blândă a sufletului meu, Mă înconjori cu dragoste mereu, În lupta vieții mele ai un rost, Ești lângă mine unic avanpost. Emani răcoarea brazilor de munte Când e înfierbântată a mea frunte, Cu aura de liniște și tihnă, Mă înconjori blajin
FEMEIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379445_a_380774]
-
glasul ei ales Și chipul grav dar luminos, micuț, Aveau cam tot atâta înțeles Cât vorbele ce le rostea molcuț. ``A fost odat`...a fost ca niciodată``... Ca-n basmele rămase din străbuni, Ies zânele și spiridușii, să străbată Lumina blândă, din crângul cu aluni. Iar frumusețea lor în prag de seară Scădea, cât buna povestea aprins; Târziu, alunii și soarele de vară Și toate câte-au fost, s-au stins. Referință Bibliografică: A fost odat` / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN
A FOST ODAT` de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379461_a_380790]
-
povești Pe-aleile cu tei din parc l-așteaptă, Ard felinare cu sclipiri cerești. Porni Luceafărul... Plin de dorință, Din sfera lui se coborî cu greu, Amorul său nestins, fără putință, Trăiește-n noi și va trăi mereu. Pașii lui blânzi se-aud sus la " Pădure ", În urma lor răsar mereu poeți, Să poarte mai departe nemurirea Trecutului, spre alte și-alte vieți. Îl văd placid plimbându-se pe stradă, Stând de taifas la un pahar cu vin, Într-o tavernă mică
EMINESCULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379439_a_380768]
-
mai departe nemurirea Trecutului, spre alte și-alte vieți. Îl văd placid plimbându-se pe stradă, Stând de taifas la un pahar cu vin, Într-o tavernă mică, mohorâtă, Cu cei prea plini de-amaruri, ger și chin. Pașii lui blânzi se-aud mereu în Reghin, Iar cei de-aici îl simt, îl vor iubi, El însuși, Demiurgul poeziei, Se va întoarce sigur într-o zi. Stau singur contemplând tăcut în noapte, Mi-e dor de el... Luceafăr absolut! În era
EMINESCULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379439_a_380768]
-
Acasă > Poeme > Emoție > ELEGIE Autor: Elenă Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ascuns în frunze cânt de pasarele, Și vântul cu miresme blânde, Scăldându -se în repetate unde Culege pentru suflet veselii din ele. Aș pune de la capăt , undă lângă undă Și pace în frunzare și hohot în senin, Dar râsul între lacrimi cu dulcele-i venin, Mă- neacă- n fiece secundă... Păsări
ELEGIE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379462_a_380791]
-
Autorului De-i iubire, de-i durere, Orice simț e doar părere: Inima-i nemulțumită, Dorința mi-e-neîmplinită. Și-n oglinzi de mă privesc Mă-ndoiesc de ce zăresc: Tinerețea-i doar uitare, Bătrânețea e chemare. Amară și pustie viață, Fară o blândă dimineață, Fară un amiaz de tihnă, Fară-o noapte de odihnă! Nu-i nimenea să mă răsfețe Și-n sărutări să mă desfete, Vara în crâng să mă iubească Și cu fior să mă-nflorească! Toamna - eu mă perpelesc, Mă
MONOLOG INTERIOR de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379460_a_380789]
-
cu lacrimi grele. N-ai nici un farmec astfel vai de ele, Cu flori uitate singure-n grădină... Căci ziua-și pierde astrul de lumină, Iar noaptea, fără el, nu are stele. Îl văd în amintire cum, pe seară, Faptura-i blândă lumină pridvorul Și când pe scara-și odihnea piciorul Simțeam din nou a vietii primăvară. Astâmpără-te dor de vremi apuse, Și nu-mi mai fi prilej de suferință, Ci stinge-te, cum nici n-ar fi fost ființă Frumosul
STING LAMPA AMINTIRII! de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379456_a_380785]
-
Acasă > Poeme > Emoție > POEME Autor: Elenă Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna-i la pândă Miroase a gutui lumină blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]