4,271 matches
-
cu cineva și să nu poată găsi persoana potrivită. Pentru numele lui Dumnezeu, doar erau În Los Angeles, singurul loc din lume cu mai multe femei frumoase decât oricare altul, actrițe, modele, starlete, producătoare de film, instructoare de aerobic, scriitoare, cântărețe, femei de carieră, barmanițe, instructoare de yoga, Însoțitoare de zbor, orice exista pe lumea asta - acolo putea fi găsit, În cel mai frumos ambalaj. Dacă bărbatul ăsta nu găsise nici o femeie, cea mai probabilă explicație era că nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spațiul balcanic artiștii au reflectat în forme contemporane contradicțiile din societățile lor, care în-cearcă din nou să „adopte“ modelul occidental. Semnificativă este lucrarea video a artistului kosovar albanez Erzen Shkololli, care a filmat-o pe una dintre cele mai cunoscute cântărețe populare din regiune interpretând un „bocet“, adresat atât albanezilor din Londra, Paris ori Berlin, cât și occidentalilor care ar trebui să ia în calcul „tăria și motivația“ balcanicilor de a lupta pentru independență. Gradual, producția artiștilor estici a început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
întâlnit pe pianistul Oleg Azel din Rusia, care trăia de mult timp în Elveția. Era un bărbat rotofei și scund, amintind silueta lui Brahms din desenele lui Willy von Beckerath (Brahms als dirigent, 1893-1894). Lângă el avea o nemțoaică, o cântăreață nouă, Blanca. Era lungă și subțire ca un sparanghel și capul ei blond semăna cu un nod. Oleg își neteza barba și-și sugea buzele roșii. Uneori mâna fină de evreu rus ce exersa muzica de generații cobora pe caftanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
puțini au aflat: la carnavalul de la Rio de Janeiro, una din cunoscutele școli de samba participase cu un car alegoric inedit. Carul prezenta, în amănunt, Castelul Peleș, cu sala tronului, cu Regina Maria și Regele Ferdinand ascultând recitalul unei tinere cântărețe braziliene de doar 18 ani, Bidou Sayao, care fusese pregătită de maestra Elena Teodorini. Pe Bidou o acompania la pian nimeni altul decât... George Enescu! Enescu a fost, de tânăr, un preferat al reginei Elisabeta și, ulterior, al Reginei Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ELTON JOHN, ROD STEWART, JACK BRUCE, IAN DYLAN, DONOVAN , GARY GLITTER, GILBERT O’SULLIVAN, DAVID BOWIE, NEIL YOUNG, ALBERT HAMMOND, DON MC LEAN, DAVID CASSIDY, CAROLE KING, ALICE COOPER, CARLY SIMON, GLORIA GAYNOR, MADONA - regina muzicii pop - și JANIS JOPLIN - cântăreața supremă. Milităria, datorie de onoare Luatul la oaste pe vremea mea era obligatoriu după majorat, dacă nu erai implicat într-o formă de învățământ profesional, tehnic, mediu sau superior, sau dacă nu erai căsătorit având și copii sau părinți în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sexe are în Moldova - și în special în Iași - un farmec aparte, uneori enervant, dar aproape întotdeauna ațâțător. Nu vreau să spun nimic care să sune misogin sau discriminatoriu. Nu e cazul. Oricum, cei care cunosc modelul feminin impus de cântăreața de muzică populară Sofia Vicoveanca - și atât de asemănător cu cel popularizat în toată lumea de italianca Sophia Loren - știu despre ce vorbesc. O știu și cei care trăiesc în Iași. Eu uitasem. N-am mai stat de vreo șase ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
muzică, muzica pe care o cântau cei din jurul lui. În Scherzo, în momentul când motivul atât de caracteristic a fost atacat de timpani, publicul a izbucnit în aplauze, Beethoven nu le auzea. El continua să aibe grija tempoului și atunci cântăreața Unger, una dintre soliste, îl luă de mână și îl întoarse cu fața spre public. Foarte calm, cu o figură împietrită parcă, se înclină, mulțumind. Întreruptă, muzica a trebuit să fie reluată încă odată. Orchestranții erau și ei copleșiți de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
personalului. Ne-am simțit excelent printre germani, englezi, filipinezi, chinezi veniți cu tot cu copii să prindă fericiți trecerea dintre ani. Atmosfera de sărbătoare a fost întreținută de muzică plină de antren interpretată de o mică orchestră și două frumoase filipineze, bune cântărețe, și la fel de bune dansatoare. Aperitivul, la alegere din mai multe sortimente, oferit din partea casei, precum și mâncarea și băuturile au fost excelente și exotice prin conținut și mod de prezentare. Pe ring au dansat dezlănțuit, alături de copii, tineri și vârstnici și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
de colonii britanice, Johannes Brahms compozitorul romantic german, Feodor Mihailovici Dostoievski marele scriitor rus, care în această stațiune a scris romanul „Jucătorul” în urma unei experiențe proprii, când șia pierdut, se pare, banii și apoi cămașa, precum și Marlene Dietrich actriță și cântăreață germană celebră la Hollywood. Dacă la acest cazinou în trecut se juca pe aur și argint, astăzi se joacă pe euro. Cazinoul (Spielbank) din Baden Baden oferă în prezent jucătorilor 130 de sloturi și 24 de mese, unde se poate
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
răsuna prin apropiere. Cineva trecea mâinile cu jovialitate pe deasupra clapelor, cântând cu multă dexteritate un exercițiu complicat, care varia la infinit o temă. Felix își aminti numaidecât de mâinile lungi ale Otiliei și nu se mai îndoi că ea era cântăreața. Sări înfricoșat din pat. Soarele era sus pe cer și pătrundea în odaie din două părți. Tânărul își îndreptă puțin hainele, potrivi locul pe care dormise și avu intenția să se spele. Dar în cameră nu găsi nimic trebuitor. Scoase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca pe un prieten, să-l cunoașteți și dumneavoastră, dar ar fi bine să vă examineze puțin, nu strică, e mai cuminte să chemi doctorul când ești sănătos. Nu e așa, Vasiliad, ce zici? În loc să se arate jenat, ca o cântăreață căreia i se cere să cânte la vizite, doctorul răspunse hotărît: - Se-nțelege, se-nțelege! - Ce spui, Vasiliad, de verișoara mea Otilia, zise Stănică, arătând spre fată, nu-i așa că-i strașnică? Vasiliad păru a aproba, dar întrebă judecătorește: - Sunteți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tot lucruri pretențioase! Domnișoara dumitale nu e deloc frivolă. - E pianistă mare, domnule, protestă Stănică, studiazăla Paris. Domnișoara se uită distrată la el, apoi începu să cânte rău, cu intermitențe, Songe d'automne. Colegul uscat se aplecă familiar peste umărul cântăreței și-și lipi, cu concursul acesteia, obrazul de obrazul ei. Cealaltă domnișoară se dădu jos de pe pervazul ferestrei și începu să valseze. - Dansezi? întrebă ea pe Stănică. - Tinerețe, tinerețe, parcă sunt iar student! exclamă Stănică, privind semnificativ spre moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Poate fi băută, se precipită ea, arătînd cafeaua. S-a sedimentat. Nu îndeajuns ca să poată înlocui apa, îi surîde Mihai după ce gustă din ceașca sa. Prin fața lor trec perechi de tineri spre sala mare a restaurantului, de unde răzbate vocea unei cîntărețe. La o masă din centru, doi copilandri, amîndoi blonzi, unul frumos, cu o figură de domnișoară, iar celălalt urît de-a binelea, cu ochi șireți, de vulpe la pîndă, trag pe rînd țigară după țigară din pachetul așezat desfăcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spuse coristei care se topea de dragul lui, ridicîndu-se În picioare și ducînd-o pe Gloria Symphony pînă la estradă, Însoțită de aplauze și de exclamațiile cîtorva indivizi habitués, care nu puteau suporta ideea că tocmai Vlăjganul o aducea la ordine pe cîntăreața cheflie. Izbucniră și alte exclamații cînd o lasă singură cu orchestra. — Agasant ca-ntotdeauna! se auzi un glas. Îl simți cum te-apasă pe creier! — Da, răspunse Vlăjganul, oprindu-se o clipă și uitîn-du-se spre colțul de unde venise glasul; cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu a comentat alegerea acestui frumos pasaj. Săptămîni Întregi m-am luat drept Schubert, dar nimeream peste Massenet. Iată ce se petrecea cînd părinții mă credeau liniștit În odaia mea, absorbit de temele de școală! Jules Massenet mă prezenta unor cîntărețe pline de pasiune și de voluptate. Autorul lui Manon și al lui Thaïs mă arunca În brațele interpretelor lui. Manon mă săruta pe gît, Thaïs cînta: „Spune-mi că sînt frumoasă!“. Trăiam Împreună momente delicioase. Uneori, Massenet se așeza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cumva experiențe medicale asupra mea? Am petrecut trei zile și două nopți În acel dormitor, Între un băiat care zicea că se numește Troll și că e fiul reginei Norvegiei, și un altul Îndrăgostit de Sheila, care tot dezmierda chipul cîntăreței de pe coperta revistei Jours de France. În ce mă privește, țineam de-a-ndoaselea Fundamentele misticii tibetane ale cărei file le sărutam pe măsură ce dădeam pagina mai departe. Un infirmier s-a apropiat de patul meu. L-am privit țintă În ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Și sub stejar, la umbră, minuni improvizând - I 2). La rândul ei, sclava Getta, care îl cunoaște pe Horațiu din al lumei splendid concert de admirări, îi închină o cunună și îi sărută mâna în semn de prețuire (I 4). Cântăreața Neera, înconjurată de un alai de admiratori, realizează că farmecele ei ar avea cu adevărat valoare doar dacă ar fi glorificate în versurile unui mare poet și caută compania lui Horațiu în acest scop : Dar aste scumpe daruri ce sunt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
femeie cu părul roșu, susținută de o tobă și un pian. Majoritatea meselor sunt pline, dar chelnerul îi conduce la o masă goală, ascunsă într-un colț. Jonathan privește în jur, simțindu-se nelalocul lui. Toată lumea din Le Grand Duc, cântăreața, muzicienii și personalul dar și clienții sunt negri. — Hmm, Star, începe el, este local pentru negri. — Da, este, dragule. Voi, tipii de la Oxford sunteți atât de atenți la lucrurile astea. Bună, Brick. Brick, dragă? Îi face semne cântărețului, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
face semne cântărețului, care-i trimite un sărut. — De fapt, ce căutăm aici? — Sărbătorim, Johnny. Și nu mă mai privi așa. Se hotărăsc să comande șampanie, iar el se luptă să-și învingă un presentiment. Parcă pentru a-l sfida, cântăreața începe un cântec trist: „De ce cred oamenii în același semn vechi? De ce cred oamenii în același semn vechi? Când aud un țipăt de bufniță, cineva moare, cu siguranță.“ Are accent american. În jurul lor englezi, americani cu vorbirea lor tărăgănată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asta este. — Sweets! Star aproape că-l imploră să tacă. Lumea pare să se oprească din ritmul ei nebun. Jonathan înregistrează detaliile: ochii îngustați ai lui Sweets, butonii cu diamante, croiala costumului elegant. Alte lucruri: capete întoarse să urmărească cearta, cântăreața cu părul roșu, care-i face un semn portarului. — Johnny, zice Star. Ascultă. Dar Jonathan aproape s-a ridicat de pe scaun. — Ce faci? Ce faci cu acest... acest... — Copile, ajunge să rostești cuvântul care începe cu n..... și ești mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu înjurături și roșii strivite, aruncate în obraz. Astăzi, Nicolas Bataille are 81 de ani, dintre care 50 petrecuți pe scena Teatrului de la Huchette din Cartierul Latin, în costumul pieselor lui Ionesco. Seară de seară, de jumătate de secol neîntrerupt, Cântăreața cheală în regia lui Nicolas Bataille și Lecția în regia lui Marcel Cuvelier fac săli pline în centrul Parisului. De la contestări la ovații, istoria s-a scris, cum altfel, ironic și absurd: punerea în scenă nu s-a schimbat, doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Român de la Paris, Teatrul Odeon din București va monta la Teatrul Huchette cinci piese de Ionesco, aproape nejucate. „Un eveniment! Din nou, prietenul meu Ionesco, iarăși necunoscut, pe aceeași scenă încăpățânată. Urmează istoria altui succes, nu?“, glumește Monsieur Martin din Cântăreața cheală. Cum vă explicați vitalitatea spectacolului Ionesco de la Huchette? Vitalitatea pieselor eu n-o explic. O trăim ca toată lumea. Acum 50 de ani nu ne gândeam că va dura atât. Suntem primii să ne bucurăm de această energie extraordinară. Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
vitalitatea spectacolului Ionesco de la Huchette? Vitalitatea pieselor eu n-o explic. O trăim ca toată lumea. Acum 50 de ani nu ne gândeam că va dura atât. Suntem primii să ne bucurăm de această energie extraordinară. Cum ați dat peste piesa Cântăreața cheală, acum 50 de ani, când Ionesco era un necunoscut? O prietenă româncă, Monica Lovinescu, care lucra la RFI, și care era atunci asistenta mea în trupa de teatru, mi-a adus această piesă. Căutam o piesă originală. Aveam cu toții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
trupa de teatru, mi-a adus această piesă. Căutam o piesă originală. Aveam cu toții 20 de ani. E o istorie veche, sunt mai bine de 50 de ani de atunci. Așa am ajuns să pun în scenă piesa lui Ionesco, Cântăreața cheală. Atunci, în 1950, n-a fost un succes... Nu. Publicul credea că ne batem joc de el. Totuși, câțiva oameni importanți, de la Gallimard, Raymond Queneau, Jacques Lemarchand de la „Figaro“ au avut fler, intuind valoarea acestui autor. Dar oamenii din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
în scenă și alte piese, Scaunele, Lecția, Jacques și supunerea - am găsit de cuviință că lumea nu trebuia să uite că trupa noastră montase pentru prima dată o piesă de Eugene Ionesco. Am hotărât atunci că vom juca din nou Cântăreața cheală pentru o lună. Această lună s-a făcut între timp 50 de ani. Cum a reacționat Eugene Ionesco la eșecul din anii ’50? A fost decepționat. Dar toată lumea îi spusese că piesa e de nejucat. Când noi i-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]