4,195 matches
-
de vastă E zbucium, înțelege-i ocean cu multe dune, E necuprinsu-n care vei fi de-acum-nainte Încununat de lauri, știință și renume ! Format întru rigoare și temeinicie de mari profesori de la facultățile de Filologie/Litere și Filosofie ale Universității ieșene, cărturarul Andone Cumpătescu, truditor de mulți ani pe tărâmul medalisticii, exeget perseverent și membru de seamă al Societății Numismatice Române, autor a multor studii și articole de profil în presa ultimelor decenii, este semnatarul și al altor lucrări de referință în
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
prima transpunere din literatura neogreacă a cărții Paul et Virginie. Tălmăcirile din grecește, Icoana lui Chevit și Iliada, rămân neterminate. G. este primul traducător în românește al epopeii lui Homer (e drept că numai primele două sute de versuri). Interesant apare cărturarul în ipostaza de moralist. Spirit raționalist, înrâurit de filosofia luministă, el probează reale aptitudini speculative atunci când ia în discuție unele chestiuni de etică. În comentariile dialogate din Cărticică coprinzătoare dă cuvintele ce am auzit dă la însuș cugetul mieu (definitivată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi (1972). Aici problemele privind începuturile culturii române scrise sunt abordate într-un context ce implică și spațiile învecinate. Concluziile sunt revelatoare. Texte narative și juridice bizantino-slave atestă nivelul ridicat de cultură al cărturarilor români din secolele al XV-lea, al XVI-lea și al XVII-lea, care, la un moment dat, au devenit chiar „furnizori și păstrători” ai unor manuscrise importante pentru toate popoarele din zona culturii Europei de Est. Unele dintre aceste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
sine stătătoare începând din secolele al X-lea - al XII-lea. Important este și ultimul studiu din sumar, Începuturile istoriografiei universale în limba română. Cronica lui Mihail Moxa (1620) și izvoarele sale. Culturile din centrul și vestul Europei au inculcat cărturarilor noștri imperativul dezvoltării culturii și literaturii în limba română. Unul dintre rezultate a fost traducerea Cronicii universale a lui Constantin Manasses. Analizând mai întâi copia slavo-română, apoi tălmăcirea prescurtată a lui Mihail Moxa, care introduce și trei scrieri bizantine, M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
, (26.X.1624 - 13.XII.1693, Zolkiew, azi Nesterov, Ucraina), cărturar, poet și traducător. Originar de prin părțile Sucevei, viitorul ierarh, pe numele laic Dimitrie, coboară se pare din neam de mazili, ca fiu al Mariei, zisă și Misira, și al lui Leontie Barila (Bărilă sau Borâlă). Doi frați ai săi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
des Mitropoliten Dosoftei, Leipzig, 1898; Iorga, Ist. lit. relig., 178-200; Ștefan Ciobanu, Dosoftei, mitropolitul Moldovei, și activitatea lui literară, tr. Ștefan Berechet, Iași, 1918; Iorga, Ist. lit., I, 369-391; Dimitrie Dan, Dosoftei, mitropolitul Moldovii, Cernăuți, 1927; Gheorghe Dincă, Un mare cărturar din veacul al XVII-lea: mitropolitul Dosoftei, București, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1941), 53-55; Cartojan, Ist. lit., II, 115-126; Augustin Z. N. Pop, Glosări la opera mitropolitului Dosoftei, Cernăuți, 1943; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 321-329; Ivașcu, Ist. lit., I, 197-208
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin raționament”; „Ne ferim de cărturarii pedanți. Sunt totdeauna sterili și totdeauna fățarnici” - și Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte. Autorul unor asemenea sentințe care propovăduiau afirmarea impetuoasă era cunoscut până în anii ’50 doar prin aceste broșuri. N. Vătămanu, un participant la întâlnirile „academiei”, prețuind la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
aceea de îndrumător al culturii și literaturii se configurează cu pregnanță. De o tratare similară se bucură și ceilalți doi oameni de cultură, pe care Z. îi readuce în actualitate deopotrivă prin evocare, analiză și editare. Cartea Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (1974; Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române), un portret spiritual relevant mai ales prin acuratețea detaliilor, este urmat de o densă „viață” în stil tradițional, Pe urmele lui Vasile Pârvan (1983), de scrutarea „dilemelor” istoricului (1985) și de repunerea în circulație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
și în cazul lui Ștefan Aug. Doinaș, că s-a ridicat din rândurile nobleței rurale de altădată. Adică din adevărata aristocrație românească. EUGEN SIMION SCRIERI: Mihail Kogălniceanu. 1817-1891. Biobibliografie, București, 1971; A. D. Xenopol. 1847-1920. Biobibliografie, București, 1973; Vasile Pârvan. Efigia cărturarului, Iași, 1974; ed. 2, Iași, 2001; Mihail Kogălniceanu istoric, Iași, 1974; Vasile Pârvan. 1882-1927. Biobibliografie, București, 1975; Junimea. Implicații istoriografice. 1864-1885, Iași, 1976; M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne, București, 1978; Hundert Jahre Unabhängigkeit Rumäniens (în colaborare cu Gerhard
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
va sprijini prin traduceri teatrul, în care vedea un instrument al progresului, fiind unul din ctitorii instituției și un pasionat al artei scenice. La 19 aprilie 1818 celebrează inaugurarea primei tipografii bucureștene în versuri pline de entuziasm, izvorâte din patosul cărturarului care visează la emanciparea prin cultură a neamului său. În 1821 se refugiază cu alți boieri la Brașov. Atitudinea favorabilă mișcării lui Tudor Vladimirescu este evidentă în versurile Bunavestire, Cântec românesc, Glasul poporului subt despotism, Sfătuire și rugăciune, scrise atunci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
evenimente din istoria politică și culturală a Moldovei se leagă de numele orașului Iași. Fapt fundamental, de Iași sunt legate începuturile istoriografiei naționale românești. În oraș sau în împrejurimi și-au redactat cea mai importantă parte a operei lor marii cărturari ai veacului al XVII-lea - adevărat “secol de aur” al culturii românești, Grigore Ureche și Miron Costin, mai târziu Ion Neculce, de capitala Moldovei fiind atașat și savantul de renume european, Dimitrie Cantemir. La Iași, polivalentul om de cultură Gheorghe
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
destin, de aceea umorul e liric, transcris teatral. Ștefan Tomșa II dă poruncă "răcnind" să fie omorât Vasile Stroici, care încercase să fugă: "Ai câinele, au vrut să moară cu soții". Boierii îl roagă să ierte pe un diac, bun cărturar: "Ha, ha, ha - hohotește vodă - mai cărturar decât dracul nu este altul!" și-l omoară. Boierii se răzvrătesc împo-trivă-i, dar Tomșa prinde de veste și-i taie. "Pre cîți-și aducea prinși, pre toți îi omoria cu mustrarea ce avea el
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
teatral. Ștefan Tomșa II dă poruncă "răcnind" să fie omorât Vasile Stroici, care încercase să fugă: "Ai câinele, au vrut să moară cu soții". Boierii îl roagă să ierte pe un diac, bun cărturar: "Ha, ha, ha - hohotește vodă - mai cărturar decât dracul nu este altul!" și-l omoară. Boierii se răzvrătesc împo-trivă-i, dar Tomșa prinde de veste și-i taie. "Pre cîți-și aducea prinși, pre toți îi omoria cu mustrarea ce avea el în obicei: Să nu te ierte Dumnezeu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dau dovadă de instinctivă gingășie gonind iute vitele din foc: "vita muncește ca și omul și-i păcat să ardă". Toate momentele se vor regăsi la Rebreanu pe proporții grandioase. CALISTRAT HOGAȘ Calistrat Hogaș (1849-1917) e un profesor, deci un cărturar. Literatura lui e livrescă, fără a fi seacă, pedantă cu prospețime. Hogaș e paralizat de respect pentru clasici și nu îndrăznește să scrie decât la bătrânețe, după îndelungi examene de conștiință. Omul care a corectat mii de teze e sever
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în care o serie de critici literari printre care se numără Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, alături de tineri scriitori, formulează afirmații denigrante la adresa lui Eminescu, tăgăduind valoarea operei poetului. Tendința de demitizare, specifică postmodernismului, conduce la afirmații dure la adresa cărturarilor români, începând cu Eminescu și continuând cu Iorga, Eliade și Noica, catalogați "incorecți politic" și acuzați de toate tarele nației române. Referindu-se la unul dintre cei mai vehemenți detractori ai operei eminesciene, Theodor Codreanu afirmă: "teza centrală a "corectitudinii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Articolul reprezintă răspunsul pe care Eminescu îl dă în numele studenților români din Viena, la atacurile lui D. Petrino împotriva instituțiilor culturale din Bucovina și a influenței exercitate de Aron Pumnul. După etimologismul promovat ca normă în scrierea limbii române de cărturarii Școlii Ardelene, Aron Pumnul pleda pentru fonetismul absolut, la fel de impropriu sistemului limbii române. De fapt, Eminescu nu polemiza cu D. Petrino, ci "dialoga peste capul măruntului partizan mai curând cu părintele căruia îi vizează metodic scrierile, de la O cercetare critică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noua situație politică a țării. Printre publicațiile înființate la începutul războiului din 1877 se numără și România liberă, cotidian politic și literar apărut la București, între 15 mai 1877 și 14 iunie 1889. Întemeietorul și directorul revistei este D.Aug. Laurian, cărturar cu studii în străinătate, care tratează în articolele sale problemele politice și culturale cu care se confruntă țara în această perioadă. Dacă la primele apariții, România liberă se remarcă prin independență editorială, începând cu 1881 ziarul împărtășește vederile grupării junimiste
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tipăriturile lui Coresi, Palia de la Orăștie, Noul Testament de la Bălgrad, tipăriturile mitropolitului Dosoftei al Moldovei sau traducerea Vechiului Testament rămasă în manuscris de la Nicolae Milescu. S-a considerat îndeobște că la întocmirea acestei ediții a Bibliei au contribuit un grup de cărturari din Țara Românească, între care, frații Radu și Șerban Greceanu (celui dintâi datorându-i-se și Stihurile asupra stemei prea luminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C. B. Voievod), arhiepiscopul grec Ghermanos Nyssis, consultat în materie de limbă și dogmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
din care numeroase pasaje ar fi fost preluate și integrate aproape fără modificări în cuprinsul noii ediții. Apariția Bibliei din 1688 a fost apreciată în acest context drept momentul afirmării depline a limbii naționale în cult, o încununare a strădaniilor cărturarilor clerici și laici din cele trei state feudale românești, și extinse pe o durată de mai bine de un secol, pentru dezvoltarea limbii literare. Traducerea și tipărirea integrală a Bibliei în Țara Românească ar fi avut drept consecință afirmarea subdialectului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
retipăreau versiunea latină oficială a Bibliei - Vulgata, iar o alta conținea o traducere mai nouă, independentă), precum și Biblia slavonă, tipărită în 1581, la Ostrog. Elaborată cu rigoare filologică, traducerea lui Nicolae Milescu ar fi fost revizuită de un grup de cărturari munteni, necunoscuți (cum atestă manuscrisul 45 de la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, o copie ce a aparținut mitropolitului Țării Românești, Teodosie Veștemeanu), cărora le-a parvenit într-o formă nedefinitivată textul, astăzi pierdut, al spătarului moldovean, și care ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
află expresie îndeosebi în acuratețea frazei și, adesea, împotriva dificultăților de înțelegere a originalului elin, de aflare a unor echivalențe în limba română sau de acceptare a unor termeni neologici, în proprietatea transpunerii. Ilustrând eforturile filologice succesive ale mai multor cărturari umaniști români din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în Biblia de la București, ediție ortodoxă oficială, ajunge a fi inclus de asemenea, în chip neașteptat, un apocrif din epoca elenistică, tratatul filosofic Despre rațiunea dominantă (Pentru sângurul țiitoriul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
al lui Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu. O a doua foaie de titlu, substituind pe aceea a primelor exemplare ale Bibliei, asociază, în ultima clipă, în chip oficial, întreprinderii numele lui Constantin Brâncoveanu. Exemplare din Biblia de la București au aparținut unor cărturari ai epocii din Țara Românească sau din Moldova, lui Stoica Ludescu ori, semnificativ, mitropolitului Dosoftei, căruia i-a fost dăruită cartea (în care apar și câteva însemnări autografe - comentarii explicative -, intervenții târzii pe text ale ierarhului moldovean) în numele domnitorului Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
interesant studiu (Apariția scriitorului În cultura românească, Ed. Junimea, 1976) evoluția acestor noțiuni și a altora legate de ideea de a scrie. Din exemplele date de el și din altele se vede limpede ce Încredere mistică În puterea poeziei au cărturarii noștri la Începutul secolului trecut. Distanța Între indiferența lui Alecu Văcărescu, care Își risipea versurile prin condicele gospodărești, și poetul de la 1830 care se compară deja cu Orfeu Tracul este enormă. Pentru cel dintîi poezia este un pur instrument de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al VIII-lea) elucidează legenda și exprimă fără ocoluri morala poemului printr-un nou discurs (redus, aforistic) al lui Ștefan: „Așa scrie românul a sale fapte mari, Cu feru-n brazdă neagră!... Românul astăzi are Pămîntul său drept carte și pluguri cărturari...” Simbolismului genealogic leșesc Îi corespunde un simbolism al nobleței moldave: Coman de la Comana „un uriaș de munte”, Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig (care) „rid și de frigul morții cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
doar Marian Papahagi observa că, la lectura operei "în monadă", ciclul eminescian se dovedește a fi "un echivalent al ciclului autobiografic, așa cum ciclul autobiografic era un echivalent al Memoriilor, iar Memoriile, unul al operei critice și o explicitare" a ei222. Cărturarul clujean plasează însă centrul de greutate al creației lovinesciene chiar în Memorii, din unghiul cărora sunt apreciate, apoi, toate celelalte scrieri. Și, cum în ciclul Bizu, de la primul la ultimul roman, Acord final, elementul autobiografic dispare aproape complet, "lăsând loc
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]