4,175 matches
-
al Asociației Bibliotecilor publice din România, Iorga a ținut legătura cu mai tinerii intelectuali transilvăneni: a luat parte la reorganizarea Universității Franz Joseph, reușind să înlocuiască predarea în limba maghiară cu cea în limba română, unde i-a întâlnit pe cărturarii Vasile Pârvan și Vasile Bogrea (care l-au primit cu apelativul „geniul nostru protector”), și a publicat o laudă la adresa poetului tradiționalist Lucian Blaga. A ținut corespondența cu intelectualii din toate regiunile, și este românul căruia i s-au trimis
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
elev al Coziei. De existența școlii de la Mănăstirea Govora, mărturii documentare sunt din timpul lui Radu cel Mare, datate 3 mai 1502. La 9 august 1636, Teofan al Ierusalimului menționa ca la Govora funcționează o școală pentru deprinderea meșteșugului tipografic. Cărturarul "Melinte Macedoneanul", cu bogate cunoștințe ""de elinește și slavonește"" a pus, în timpul lui Matei Basarab, bazele unei tipografii. O însemnare pe un manuscris din secolul al XVII-lea de către Constantin Grămatic (din satul Corbeasa), spune "„Să se știe că am
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
tipografii. O însemnare pe un manuscris din secolul al XVII-lea de către Constantin Grămatic (din satul Corbeasa), spune "„Să se știe că am șezut la Mănăstirea Bistrița ca să-nvățăm carte”", atestează că la acest așezământ monahal funcționa o școală. Aici cărturari vestiți, ca Mihail Moxa, Teofil, viitor episcop de Vâlcea, Ștefan—viitor mitropolit al Țării Românești—Ioachim Bărbătescu, au transcris sau au redactat numeroase hristoave și cărți. La Bistrița, istoricul Nicolae Iorga menționează că Neagoe Basarab, domn al Țării Românești, "„în
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
școlii sătești din Benești, pe Olteț, școală înființată la 1750 de dascălul grec Hristodor. Această școală, la 1838 s-a transformat în "școală preparandă", adică școală care pregătea învățători rurali pentru satele plasei Oltețu. Tot din Beneștii pe Olteț fiind cărturarul Petrache Poenaru obține la Paris în anul 1827 brevetul de inventator a ceace se numește "„condei portăreț fără sfârșit”" (stiloul de azi). Dar, el cărturarul, "omul de taină" al marelui revoluționar Tudor Vladimirescu, se remarcă prin faptul că este creatorul
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
școală care pregătea învățători rurali pentru satele plasei Oltețu. Tot din Beneștii pe Olteț fiind cărturarul Petrache Poenaru obține la Paris în anul 1827 brevetul de inventator a ceace se numește "„condei portăreț fără sfârșit”" (stiloul de azi). Dar, el cărturarul, "omul de taină" al marelui revoluționar Tudor Vladimirescu, se remarcă prin faptul că este creatorul steagului național românesc, steag purtat pentru prima oară de pandurii acestuia. Este deasemeni cel care editează primul ziar românesc "„Foaie de propagandă”", ziarul armatei de
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
Nașterea României ca națiune este îndelungul proces prin care poporul vorbitor al limbii denumită "pυмђνєαскъ" (rumânească) a ajuns să împărtășească o aceeași conștiință națională (care inițial exista doar la câțiva cărturari) și o aceeași dorință de a trăi împreună într-un singur stat al său. Însăși semnificația denumirilor de "Pυмђν" (Rumân) și de "Pυмђνєαскъ" (rumânească) a evoluat în decursul timpului odată cu răspândirea conștiinței naționale, trecând de la evocarea unei îndepărtate origini romane
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
1603 la Târgoviște și în 1688 la București în Țara Românească, în 1707 la Iași în Moldova, și în 1795 la Alba Iulia în Transilvania. În aceste instituții, conștiința de a face parte din același popor se răspândește din rândul cărturarilor în cercuri din ce în ce mai largi din populația românească. Romantismul a adus în prim plan problema națională în Imperiile Europene și totodată a propagat ideea Statului Național. Imperii, precum cel Habsburgic, cuprindeau numeroase nationalități : germanii, ungurii, cehii, slovacii, polonezii, rutenii, slovenii, italienii
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
succesorul său, al-Ma'mūn, au încurajat aceste traduceri, mai ales în domeniul filosofiei, al medicinii, al astrologiei, al astronomiei. Se va crea o adevărată școală de traducători, care va traduce lucrări esențiale ale moștenirii elenistice. În doar câteva decenii cărturarii arabi au asimilat tot ceea ce realizaseră grecii timp de secole. Această înfloritoare epocă de traduceri de la începutul domniei abbaside a fost urmată de contribuțiile originale ale cărturarilor musulmani. Limba arabă se impune în această periodă ca limbă științifică internațională. Savanții
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
traducători, care va traduce lucrări esențiale ale moștenirii elenistice. În doar câteva decenii cărturarii arabi au asimilat tot ceea ce realizaseră grecii timp de secole. Această înfloritoare epocă de traduceri de la începutul domniei abbaside a fost urmată de contribuțiile originale ale cărturarilor musulmani. Limba arabă se impune în această periodă ca limbă științifică internațională. Savanții de la Bagdad (arabi, indieni, iranieni, creștini sau sabeeni) studiază diverse domenii ale științei, inventează instrumente de observație și experimentare, întemeiază spitale. La Bagdad ia naștere algebra și
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
și 1905, nu a devenit niciodată parte integrantă a Suediei. Divizarea provinciei Västerbotten odată cu cesiunea Finlandei a dus la apariția comitatului Norrbotten, recunoscut mai târziu ca provincie, primind și o stemă în 1995, după mai multe decenii de controverse. Unii cărturari sugerează că Suedia ar fi readus la viață conceptul de provincii în secolul al XIX-lea. Pe plan istoric, s-a considerat că Suedia era formată din patru „landuri” (macroregiuni): Înainte și în timpul epocii vikingilor, Götaland și Svealand erau formate
Provinciile istorice ale Suediei () [Corola-website/Science/296869_a_298198]
-
un vocabular grecesc-aromânesc-albanez, un ghid de conversație grecesc-albanez-aromânesc-bulgar, un abecedar, o culegere manuscrisă de traduceri religioase nedatate ("Codex Dimonie"). La începutul acestui secol, Dimitrie Cantemir scrie în "Descriptio Moldaviae" (1714-1716) despre limba aromână următoarele: După distrugerea Moscopolei în 1788, mulți cărturari aromâni trec în Imperiul Habsburgic și vin în contact cu ideile iluministe, fiind influențați de Școala Ardeleană. Odată cu secolul al XIX-lea începe a treia perioadă, cea modernă, a aromânei. Atunci se trece la alfabetul latin și apar lucrări filologice
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
provinciile califatului, și a ordonat ca toate celelalte variante să fie distruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istoricii Coranului vorbesc însă de un proces mai gradual chiar decât cel prezentat de tradiție, Coranul fiind rodul unei munci redacționale ale cărturarilor islamici aflați în slujba puterii califale contemporane lor, o muncă întinsă pe o perioadă de mai bine de un secol. Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele "Mushaf 'Uthmăn" "Vulgata lui Osman") organizează revelațiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura exactă a anumitor versete. Până la urmă s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc "puncte" pentru a indica vocalele. Sute de ani dupa Uthman, cărturarii musulmani au încercat să determine aplicarea punctelor și citirea corectă în textul nevocalizat al lui Uthman. În urma cercetărilor, au fost acceptate șapte variante canonice de citire a Coranului (acestea se referă doar la intonare și la decuparea textului - scris fără
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
pentru înființarea unei Universități în aceste locuri. Preparandia (1812, prima școală pedagogică românească din întreg arealul românesc și între primele din Europa), Institutul Clerical Teologic (1822), Conservatorul de muzică (1833) anticipau ideea de învățământ superior, iar proiectele academice ale unor cărturari precum episcopul Ghenadie Raț (în anul 1850), Ioan Popovici-Desseanu (în anul 1871), Vasile Goldiș (în anul 1906), Onisifor Ghibu (în anul 1915), Ion Montani (în anul 1924), Memoriile din 18 septembrie 1940, din 11, 20 și 30 ianuarie 1945, din
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
căderea Constantinopolului în mâinile otomanilor în 1453, Morea a fost ultima rămășiță a Imperiului Bizantin care a rezistat în fața turcilor. Aceasta a căzut și ea în mâinile lor în 1460, desăvârșind cucerirea otomană a Greciei continentale. După cucerirea turcească, numeroși cărturari bizantini, care până atunci conservaseră cunoașterea antică grecească, au fugit în Occident, luând cu ei numeroase volume de literatură și contribuind astfel semnificativ la Renaștere. În timp ce mare parte a Greciei continentale și a insulelor din Marea Egee erau sub control otoman
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
cu secolele X-XV, au fost scrise în paleoslava în care au scris Chiril și Metodiu, iar grafia a rămas aproape neschimbată timp de mai multe secole. Redactarea a ținut cont de regulile stabilite prin reforma patriarhului de Târnovo, Eftimie, un cărturar de seamă din secolul al XIV-lea. În 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic (după o perioadă de tranziție care a durat câteva decenii
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
a timpului. De asemenea, datorită scrisului, Lupulus din Ferrières, persoană ce a colecționat și corectat texte clasice cu o perspicacitate apropiată de cea a unui filolog modern, a devenit cel mai de seamă reprezentant al erudiției carolingiene. Un alt mare cărturar al renașterii carolingiene, care a reînviat biografia ca operă de artă, este Eginhard. Acesta luând ca model Viețile împăraților de Suetonius a alcătuit o relatare a domniei lui Carol cel Mare, însă, în stil cronicăresc. Amploarea pe care a luat
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
lucreze în Biblioteca ambroziană din Milano. Aici și-a făcut o asemenea reputație încât Pius al X-lea, în 1912, l-a făcut asistent bibliotecar la Vatican și curând l-a pus la conducerea marii Biblioteci vaticane. Pe cât era de cărturar, Ratti nu era nici pe departe un șoarece de bibliotecă. În schimb, era un expert, asemenea unui campion, într-un sport dificil și periculos: alpinismul. În 1918 papa Benedict al XV-lea îl trimite pe Ratti de la cercetările sale pentru
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
asemenea unui campion, într-un sport dificil și periculos: alpinismul. În 1918 papa Benedict al XV-lea îl trimite pe Ratti de la cercetările sale pentru a sluji mai întâi ca vizitator și apoi ca nunțiu în tulburata Polonie. Pentru un cărturar la 60 de ani, plecarea în prima sa misiune diplomatică într-o țară revenită la viață după un secol de fărâmițări, era oarecum o povară. Dar bătrânul istoric a rezolvat cu succes situația uimind îndeajuns pentru a tulbura o curte
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
dată limbă de stat. Codurile de legi "Compillatae Constitutiones Regni Transylvaniae" (1671) și "Approbatae Constitutiones Regni Transylvaniae" (1677) sunt redactate în maghiară. În secolul al XIX-lea se formează limba națională unitară și se fixează normele limbii standard, prin activitatea cărturarilor numită de „înnoire a limbii”, care tinde să elimine influențele latine și germane, și a Societății Științifice Maghiare, prin lucrările sale normative. Mai întâi în perioada 1844-1849, apoi definitiv în 1867, maghiara devine limbă oficială. Dialectele limbii maghiare sunt grupate
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
deosebită pentru participarea la conferințe și șezători literare, frecvente în epoca sa. În acele împrejurări și-a manifestat calitățile de "„causeur”" fermecător și inteligent, de interpret neîntrecut al textelor sale. La Ateneul Român, instituție fondată în 1865 din inițiativa unor cărturari patrioți (Constantin Esarcu, dr. Nicolae Kretzulescu, Vasile Alexandrescu-Urechia) și care își propunea - programatic - să contribuie la răspândirea în cercuri cât mai largi a științei și a culturii, Caragiale a început să conferențieze din 1892. Dramaturgul a prezentat la Ateneu conferința
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
680). Apoi, Sulina poate fi întâlnită în mai multe portulane și hărți italiene din secolele XIV și XV, printre care se numără harta întocmită de Pietro Visconti în anul 1327 și portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tipărit de către cărturarul Dimitrios Tagias. Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară din secolul al XVIII-lea, când turcii aleg drumul apei până la Constantinopol trecând pe brațul Sulina, devenit la acea vreme cel mai ușor navigabil. La 1800, Sulina număra 8722 de
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
covăsneanul Gheorghe Doja (Dózsa György) în secolul al XVI-lea, Áron Gábor din Târgu Secuiesc în secolul al XIX-lea, celebru ca artilerist iscusit, József Makk în secolul al XIX-lea. Un alt covăsnean, Sándor Kőrösi Csoma a fost un cărturar care a călătorit până în Tibet (unde a fost înhumat), și este astăzi considerat fondatorul tibetologiei. Un scop al călătoriei sale a fost căutarea originilor secuilor. Aceste personalități sunt onorate astăzi în orașe ca Târgu Mureș cu statui și nume de
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
domnie a sa dintre 1621-1623, sunt construite zidurile împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din fiecare colț, stăreția și chiliile pentru călugări. Conform letopisețului lui Miron Costin, Mănăstirea Solca este finalizată în anul 1622. În acest lăcaș de cult, cărturarul Vartolomei Măzăreanul (n. circa 1710 - d. 1779) a fost stareț, a scris și a tradus mai multe cărți de cult și a alcătuit în 1773 un letopiseț al Țării Moldovei, o compilație după letopisețele lui Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
În Iran, homosexualitatea și homoeroticismul erau tolerate în numeroase locuri publice, de la mănăstiri și seminarii la taverne, tabere militare, băi publice și cafenele. În dinastia safavidă timpurie (1501-1723), bordelurile pentru prostituați ("amrad khane") erau recunoscute legal și plăteau impozite. Unii cărturari consideră că există exemple de iubire homosexuală în literatura antică, precum poemul epic mesopotamian "Epopeea lui Ghilgameș" sau povestea biblică a lui David și Ionatan. În "Epopeea lui Ghilgameș", relația dintre protagonistul Ghilgameș și personajul Enkidu este văzută de unii
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]