6,191 matches
-
oameni aruncați în toate direcțiile, ei sunt doi inși izolați cărora le lipsesc hârtiile salvatoare. Care din pâlcuri o fi destul de sătul de lupte încât să-i preia și pe ei? Abia pe șoseaua de la Senftenberg spre Spremberg, blocată de căruțe cu cai pline de refugiați, perechea îmbrăcată, ce-i drept, în același gri de campanie, dar atât de inegală, poate să se folosească de ambuteiaj și să-și procure, la un punct de adunare improvizat pe o parte vizibilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
infiltrație. În timp ce la vremea celui mai nou prezent eu desenam pesiaje născute prin exploatări de suprafață, era în orice caz destulă liniște pentru ca urechea întoarsă spre trecut să audă răcnetele comandantului coloanei de tancuri, zgomotul motoarelor Maybach, strigătele refugiaților din căruțe, nechezatul cailor, plânsetele copiilor, dar și ștampila plutonierului și zăngănitul lingurilor de tablă - râcâiam resturi din gamele -, și abia apoi primele explozii ale obuzelor trase de tancurile sovietice. Între o lingură și alta, plutonierul meu a spus: „Astea-s T-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de asalt - Panther-e de vânătoare cu țeava pe direcția de mers - trebuiau să se întoarcă într-o parte ca să ajungă în poziție de luptă. Ordine, strigăte acoperindu-se unul pe altul, căci acum tancurile împingeau peste marginea liniei de surpare căruțele cu cai în groapa de exploatare: le aruncau acolo ca pe niște vechituri. Acum văd un locotenent frumos foc cum gesticulează din turela deschisă ca și când ar vrea, cu mâinile goale, să facă loc pe direcția de tragere, văd țărani silezieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
văd un locotenent frumos foc cum gesticulează din turela deschisă ca și când ar vrea, cu mâinile goale, să facă loc pe direcția de tragere, văd țărani silezieni care nu vor să-și abandoneze bagajele, văd copii mici ca niște păpuși pe căruțele care alunecau într-o parte, văd o femeie cum strigă, dar nu-i aud strigătele, văd obuzele explodând, când departe, când aproape - fără un sunet își găsesc ținta -, mă holbez acum, ca să nu fiu nevoit să mai văd, la restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o observație pe aprobarea ta de mutare în Berlin-Charlottenburg, să fie acel Hänschen, cu accentul lui berlinez? Nu știu cum am ajuns de partea cealaltă a Munților Metaliferi. Pe unele porțiuni cu trenul și, atunci când trenurile au încetat să mai circule, cu căruțe cu cai de la o localitate la alta, localități ale căror nume s-au șters. Ședeam într-un camion deschis al cărui motor mergea cu gaz și care se chinuia la deal, când dintr-odată ne-a atacat un avion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Innsbruck chiar o motocicletă, m-au purtat pe mine și suferința mea, care scădea sesizabil de la o oprire la alta, prin trecătoarea Brenner, în țara în care înfloresc lămâii. Departe am mai ajuns! Cu o camionetă pe trei roți, cu căruțe trase de măgari, cu un Toppolino, îndrăgita mașină de două locuri a acelor ani. În sus și-n jos prin cizmă. Și mai departe încă, prin insula Sicilia, unde între Siracuza și Palermo eram înconjurat de un ținut care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
jos prin cizmă. Și mai departe încă, prin insula Sicilia, unde între Siracuza și Palermo eram înconjurat de un ținut care nu mai era decât un ținut. Nimic nu mai arunca umbre în locul în care am așteptat ore întregi mașini, căruțe, ceva pe roți, până când dintr-o văioagă s-a desprins un grup de oameni înarmați, care au venit mai aproape, și mai aproape și care cu greu ar fi putut fi luați drept vânători, mai degrabă ca emisari rurali ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primul meu mare public. Și totuși, doar un produs secundar, din care nu mai am nici un exemplar și care ar merita citat, dar pe care Carl Bolle, primul și exemplarul vânzător de lapte proaspăt într-un mare oraș - „Bolle în căruța cu lapte!“ -, l-a sărbătorit cu idei năstrușnice care mi-au adus mai mult de trei sute de mărci, pentru ca treizeci de ani mai târziu să fie retipărit de firma încă profitabilă pentru un onorariu cu mult mai mare: basmul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
M-am repetat În salon, am dat iar dă trei ori roată, m-am oprit În cârca altui Încerșefat și-am zis: „Abenhaldun te cheamă la el.“ Și l-am Împlementat și pă milordu ăla În secretariat. — Trage frâna la căruță, vereșcane, a spus Parodi. Ești sigur că, În vreme ce le dădeai ocol, n-a ieșit nimeni din secretariat? — Păi, pă zău zăului că nu. Ie drept că ieram atent cu berechet la semnele dân zodiac, că doar nu-s chiar neterez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Miss Dollie Vavassour, alunecoasa comediantă de limbaj, pe care nimic nu o putea ține În frâu și despre care știu că a fost colată cu el. Domnia voastră, don Parodi, veți da rasol, trecând peste supărarea lui, dacă eu rămân de căruță și o iau razna, vorbind de jupânița asta de doi bani. Doar o tușă ajunge pentru a o zugrăvi În mărime naturală, căci am avut față de ea atenția de a-i trimite volumul meu Totul l-a spus de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ricardo. Foarte curând, paralele au Început să se topească. Lui Bonfanti i-au tăiat salariul; pe baronesei i-au scos vorbe că era gură-spartă; Ricardo a trebuit să-și vândă căluții de polo. Nicicând nu mai călătorise bietul băiat cu căruța de poștă! Ca să prindă puteri, s-a dus În vizită la baroneasă; Înciudată că nu izbutise să-l tapeze de bani, ea l-a făcut albie de porci și i-a jurat că, dacă maltratase vreodată amorul cu el, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un hoit. Au sosit Fainberg, Musante, trotilații, bucătaru, Paiu Fioros și, coada cozii, don Renovales. A doua zi am petrecut toți la pripon. Mandea ieram acasă și le făceam pă plac la tot soiu de curioși care punea Întrebări dăspre căruță și, cu fiecare tablo vivant care io Îl zugrăveam pentru ei, Îi năuceam și mai nașpa. Am săpat conștiincios ca genistu, până am aflat că lu Limardo Îi făcuse șliț pă la cinci după-amiaza cu propiu șiș-ascuțitoare dă os. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ce mai pot face oare acum, când, gata să mă-nghită, prăpastia se cască sub mine ca o stridie zemoasă? De altminteri, nici măcar nu-i vorba doar de păgubitoarea și hazardata-mi persoană; prea-minunata Madame Hsin ia noapte de noapte căruțe cu veronal, tocmai din pricina neobositului nesomn al stâlpilor legii, care o duc În pragul deznădejdii, băgându-i sula-n coaste. Zbirii nu par a ține minte că, În Împrejurări deloc senine, i-a fost ucis protectorul și ea a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și mi-a dat sigur că el ștea să-mi cântărească hărnicia cât făcea ea la valoarea ei pă bune, da că, În contra la ce-ar voi iel, n-avea ce-i face și trea să-mi pună frână la căruță, pencă chiar don Pablo Oportet Îi trimetea În viitoru dă mâine o plesneală șucară care să-i rotunjească al naibii sarsanaua. Așa că io nu mai șteam pă unde să scot cămașa: don Wenceslao Îmi turuia vorbe coapte, despre orizontu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și reprezentațiile multitudinare, autentic populare, cu Wilhelm Tell, care cuprind cantoane și lacuri, chiar pe locurile unde s-a petrecut mult vânturata fabulă istorică. Alții, și mai Învechiți, au urcat până la breslele care, În Evul Mediu, reprezentau istoria universală pe căruțe rustice, Încredințând Arca lui Noe oamenilor mării, iar pregătirea Cinei celei de Taină, bucătarilor contemporani. Chiar dacă veridice, toate acestea nu umbresc numele de-acum venerat al lui Bluntschli. Înainte de 1909, el și-a câștigat la Ouchy bine cunoscuta faimă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă Nord. Ce entuziasm partidist ai perdut, Nelly! În fiecare centru dă oraș mort dă foame voia să să strecoare pântre noi o adevărată avalanșă care să Înverșuna În cel mai pur idealizm, da il capo Garfunkel sta În fruntea căruții și știa să respingă pă bune jmechereala la care-i murise lăudătorii, cu atât mai mult cu cât bagi la cap că pântre mascalzoni patentați să putea Înfiltra teribil dă ușor unu dân coloana cincea ca faru, din ăi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
căzu o clipă pe gânduri. — Știi, Norman, cred că ai reușit un lanț deductiv strălucit. Acum te văd Într-o cu totul altă lumină. Norman zâmbi flatat. Mai tot timpul petrecut aici În habitat se simțise a cincea roată la căruță, un membru inutil al echipei. Acum, cineva Îi recunoștea contribuția, iar el se simțea Încântat. — Mulțumesc, Beth. Ea Îl privi cu niște ochi blânzi și umezi. Ești un bărbat atrăgător, Norman. Cred că până acum n-am băgat deloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mare bogăție a țării. Ea dă lemn de foc și pentru tot felul de construcții. Din lemn se face hârtia de scris. Pe ea se tipăresc toate cărțile, ziarele, revistele... Tot din lemn se face mobilier, se fac care și căruțe, sănii și săniuțe, instrumente muzicale, poduri și podețe peste râuri, parapete diverse, cutii și lăzi pentru alimente, case și căsuțe la munte și la mare, bărci și alte ambarcații, schiuri și multe, multe altele... Așa importantă este pădurea? exclamă Ionuț
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
În funingine, În imediata apropiere odorifică a fostei gropi de gunoi a orașului, un cartier suprapopulat cu erudiți și infernal de zgomotos. Trec tramvaie, de la cinci dimineața, camioane grele, zbîrnîie ferestrele, perdelele, basculante, autobuze, motociclete de curse, mașini cu remorcă, căruțe, cîini cărora le place să latre, noaptea se repară continuu șinele plesnite-n timpul zilei, practic nu poți dormi fără dopuri de bumbac În urechi, fără cerumen, căști stereo cu sonorul dat la maximum În care-asculți Messa În si minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ne scrînti inimile În Sărmana gleznă scrîntită. În rest, ce-ar mai fi de spus despre film? Visele. Visele ocupă un loc aparte În text. Și În imagine. Mai Întîi, eroina Își povestește visul cu caii albi ce trag o căruță Încărcată cu clopote, apoi Își imaginează (deformarea prin oniric) că va ieși din criza financiară Întemeind un club al lunatecilor, unde lumea va mînca plăcintele ei cu brînză, În vreme ce Matilde visează că este iepure (ea fiind În realitate fiica regizorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că noi nu mergem acolo unde se face el rotund. (Corina, 5 ani) Eu sînt un grup de cetățeni din Scornicești revoltați pentru faptul că familia lui Ceaușescu, care ne-a iubit, nu ne poate lua pămînturile cu cai și căruțe În folosința ei personală și pentru propășirea țării, motiv pentru care scriu În numărul acesta al României Mari despre paguba cetățenilor cumsecade, oameni de bine și cumnați, care vor pămînt și lumea cu drag li l-ar da, cu privata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de domniță bizantină”, dar În 1453 turcii n-aveau cunoștințe de limba engleză, n-aveau look, și au cucerit ca mitocanii Bizanțul tocmai cînd acesta Întreținea cele mai bune relații cu Londra, unde se duceau și de unde veneau domnițele cu căruța, cu toptanul, cu lăuta, cîntînd muzică bizantină, mireasă ornamentată cu bijuterii extrem de scumpe din aur vechi și briliante cumpărate de mire tocmai de la Londra, ca la noi, la români, mergînd astfel el, mirele, cu cercul istoriei, demonstrînd că se-nvîrte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
colonel În retragere, că „Vadim e ca Avram Iancu. (...) A dăruit televizoare unor oameni nevoiași”. Bravo. Însă ce nevoie aveau oamenii nevoiași de televizoare, cînd ei nu au banane. Și, cu toate că Avram Iancu nu dădea chiar oricui un televizor din căruță, În editorialul său are timp să formuleze o interesantă teorie. „Cea mai veche meserie cred că este hoția. Pentru că o Întîlnim și la animale.” La papagali, de exemplu. Adevărul anunță că a reapărut Partidul Național-Progresist. Cu Iosipescu-Zambra președinte, maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
speriind pescărușii care se ridicau țipând, în fâlfâit leneș, pluteau un timp și se reașezau, îngrămădiți unii într-alții, ca o turmă îmblânzită. Până în 2 Mai a mers pe jos, erau câteva sute de metri, peste podul glisant, în urma unei căruțe cu coșuri mari de nuiele care săltau goale. A ajuns înainte de ora 7, s-a așezat pe o piatră lângă poștă, așteptând. N-a auzit-o când a apărut. A simțit-o doar dintr-odată lângă el, arăta cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin - un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două frunze arămii cad împreună Cireș desfrunzit - printre crengile rare o singură stea Seară fără nori
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]