4,161 matches
-
trupe TAB-77. Turela este similară cu cea montată pe transportoarele TAB-71M, TAB-77 și mașina de luptă a vânătorilor de munte MLVM. Armamentul constă într-o mitralieră grea, model KPVT de calibrul 14,5 mm, și o mitralieră jumelată PKT, de calibrul 7,62 mm. TABC-79 este propulsat de un singur motor turbodiesel Saviem 798.05 N2 care dezvoltă 154 de cai putere. Vehiculul blindat de luptă are tracțiune integrală 4×4 și suspensie de tip bară de torsiune, independentă. Viteza maximă
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
pierderi, estimându-se într-un raport că au murit 14 membri ai SS, iar alți 21 au fost răniți. Raportul oficial al SS despre această luptă menționează doar cinci soldați SS răniți. Cei din biserică nu aveau decât pistoale de calibru mic, în timp ce germanii aveau pistoale-mitralieră, mitraliere și grenade de mână. După bătălie, Čurda a confirmat identitatea luptătorilor din rezistența cehă morți, inclusiv Kubiš și Gabčík. Episcopul Gorazd, într-o tentativă de a minimiza represaliile asupra enoriașilor săi, și-a asumat
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
colorit bogat și expresiv. Ocultarea biografiei și operei acestui înzestrat pictor-boem se datorează în bună măsură tragicului sfîrșit al acestuia, survenit în noaptea dintre 5 și 6 aprilie, 1946, cînd Anatol Vulpe a fost împușcat cu 15 gloanțe, de diferite calibre. Tot atunci, prietena lui, Elena Bogdan, a fost găsită la 800 m. distanță, împușcată și ea, în Parcul Moșoiu din București. Tragicul eveniment a fost pe larg reconstituit de istoricul Mihai Pelin, și acestui "studiu de caz" i se datorează
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
Pais, în Germania cu Die Zeit și Der Spiegel, în Elveția cu "Expressen" și în Marea Britanie cu The Times. Pentru pozițiile sale curajoase nu au lipsit apelurile de a nu-l lăsa singur din partea unor importanți scriitori și personaje culturale de calibrul lui Umberto Eco. Este fiul medicului Luigi Saviano și al lui Miriam Haftar, evreică de origine ligură. A făcut liceul la Caserta, la Liceul științific de stat Armando Diaz. Și-a luat diploma în Filosofie la Universitatea din Napoli Federico
Roberto Saviano () [Corola-website/Science/322195_a_323524]
-
(rusă:"Degtyaryova-Shpagina Krupnokaliberny", 'Degtiariov-Șpaghin de calibru mare') este o mitralieră grea antiaeriană sovietică care folosește cartușe de calibrul 12,7x108mm. a fost folosită și ca o mitralieră grea pentru infanterie, fiind dotată cu un afet pe două roți și un scut metalic de protecție. Mitraliera a
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
(rusă:"Degtyaryova-Shpagina Krupnokaliberny", 'Degtiariov-Șpaghin de calibru mare') este o mitralieră grea antiaeriană sovietică care folosește cartușe de calibrul 12,7x108mm. a fost folosită și ca o mitralieră grea pentru infanterie, fiind dotată cu un afet pe două roți și un scut metalic de protecție. Mitraliera a fost denumită după proiectantul său, Vasili Degtiariov, și după Georgi Șpaghin, care
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
Uzina Mecanică Cugir în varianta 12,7x108mm DȘKM și în varianta 12,7x99mm pe afet trepied. Nevoia proiectării unei mitraliere grele pentru Armata Roșie a apărut în anul 1929. Primul model de acest tip, Degtyaryov, Krupnokalibernyi (abreviat DK, Degtiariov de calibru mare), a fost construit în 1930 și fabricat în cantități mici între 1933 și 1935. Mitraliera era alimentată dintr-un încărcător de tip tambur cu 30 de gloanțe și avea o cadență de tragere mică. Georgi Șpaghin a adaptat arma
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
Aruncătorul de bombe calibru 82 mm model 1977 (abreviat M1977 sau M77) este o variantă românească, îmbunătățită a aruncătorului PM-37 de fabricație sovietică (la rândul său o copie îmbunătățită a aruncătorului francez Brandt de 81 mm model 27/ 31). M77 reprezintă principalul aruncător de
Aruncător de bombe calibru 82 mm model 1977 () [Corola-website/Science/322311_a_323640]
-
82 mm model 1977 (abreviat M1977 sau M77) este o variantă românească, îmbunătățită a aruncătorului PM-37 de fabricație sovietică (la rândul său o copie îmbunătățită a aruncătorului francez Brandt de 81 mm model 27/ 31). M77 reprezintă principalul aruncător de calibru mediu al Armatei Române. M1977 a fost proiectat la mijlocul anilor 1970 pentru a înlocui modelul sovietic PM-37 din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Acest aruncător sovietic era o copie directă a modelului francez Brandt și avea în plus
Aruncător de bombe calibru 82 mm model 1977 () [Corola-website/Science/322311_a_323640]
-
tip exploziv, de iluminare, fumigene și pentru difuzat materiale tipărite. Drept muniție de război, aruncătorul folosește în principal lovitura cu bombă explozivă din fontă oțelită O-832-77 (cu 10 aripioare), alcătuită din bombă, focos și încărcătură de azvârlire. Aruncătorul de bombe calibrul 82 mm poate folosi și muniția aruncătorului md. 1937.
Aruncător de bombe calibru 82 mm model 1977 () [Corola-website/Science/322311_a_323640]
-
recunoscut fapta, ar fi făcut totul fiind frustrat și supărat pe societate. Omul locuia în localitatea Kall din nord-vestul munților Eifel. El ar fi tras timp de cinci ani, din anul 2008 din cabina autocamionului său cu o armă de calibru mare cel puțin 762 de focuri de armă mai ales asupra altor camioane. În anul 2009 un glonț ricoșat a rănit grav la gât o femeie care conducea un autoturism. La făptaș s-au găsit acasă două pistoale și 1300
Foc de armă () [Corola-website/Science/329674_a_331003]
-
(în germană: teroarea tancurilor) este denumirea populară a aruncătorului de grenade antitanc "Raketenpanzerbüchse" (abreviat RPzB) de calibrul 88 mm, fabricat și utilizat de Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. Arma era o versiune proprie, îmbunătățită, a aruncătorului de grenade antitanc american Bazooka. Trupele germane foloseau în general denumirea colocvială "Ofenrohr" (burlanul). era o armă portativă cu
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
ale războiului. În 1943, trupele germane au capturat aruncătoare de grenade antitanc Bazooka în Tunisia. Armele au fost testate de inginerii germani, o versiune autohtonă îmbunătățită fiind introdusă rapid în dotarea armatei germane. Spre deosebire de Bazooka, Raketenpanzerbüchse 43 (prima versiune) avea calibrul 88 mm și detonare electrică. Varianta inițială a armei nu era dotată cu un scut de protecție, trăgătorul fiind nevoit să poate o mască contra gazelor, mănuși și o jachetă de piele pentru a fi protejat de jetul de gaze
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
un sistem de ochire îmbunătățit și o durată de exploatare a țevii mai mare (200 de lovituri). Bătaia eficace a crescut la 180 de metri, fiind folosită o grenadă îmbunătățită. Spre sfârșitul războiului au fost testate mai multe prototipuri: de calibrul 105 mm, cu țeavă din carton presat sau cu proiectilul aruncătorului de grenade Panzerfaust 150 m. Niciuna dintre aceste variante nu a intrat în producție. Panzerschreck putea fi montat la nevoie pe vehicule blindate, precum semișenilatul SdKfz 251, pentru o
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
România (PA Md. 1986). Alături de fostele republici sovietice și țări din Europa de Est mai folosesc AK-74 Mongolia, forțele speciale din Coreea de Nord, și infanteria navală a Armatei Vietnameze. AK-74 este o adaptare al armei de asalt AKM cu cartuș 7,62mm la calibrul 5,45mm și câteva îmbunătățiri. Rezultatul îmbunătățirilor a fost o armă mult mai precisă și fiabilă decât AKM. Interschimbabilitatea pieselor între AK-74 și AKM este în jur de 50% (arcuri, șuruburi). Pușca de asalt a primit o țeavă nouă cu
AK-74 () [Corola-website/Science/328264_a_329593]
-
șuruburi). Pușca de asalt a primit o țeavă nouă cu patru ghinturi, cu o rotire spre dreapta de 200 mm. Baza cătării și blocul de acționare cu gaz au fost reproiectate. Mihail Kalașnikov, proiectantul armei, a fost împotriva trecerii la calibrul mai mic. Aspectele exterioare ale celor două tipuri de arme diferă mai mult decât cele interioare. La AK-74 frâna de la gura țevii este mai mare, încărcătorul este fabricat din polietilenă și nu este atât de arcuit. Încărcătorul deși foarte robust
AK-74 () [Corola-website/Science/328264_a_329593]
-
glonțul celuilalt cartuș (de la AKM). Capacitatea de penetrare a noului glonț este mai mică, dar efectul distrugător este la fel de mare. După Războiul din Vietnam specialiștii militari sovietici, analizând carabina de asalt americană M16A1, și-au dat seama de avantajele unui calibru mai mic (recul mai mic, mânuire mai ușoară, posibilitatea de a se transporta mai multe cartușe etc.).
AK-74 () [Corola-website/Science/328264_a_329593]
-
a avut nicio șansă în față trupelor otomane pe câmpul de luptă de la Mohács. Ungurii aveau soldați bine echipați și antrenați, așteptau întăriri din Cehia și Transilvania, dar au fost comandate de indivizi incapabili să facă față unui lider de calibrul sultanului otoman. Victoria otomanilor a fost zdrobitoare, ungurii pierzând aproximativ 20.000 pe câmpul de luptă, printre morți aflându-se și regele, care a murit înecat într-o mlaștină. După moartea lui Ludovic, facțiunile rivale ale nobililor maghiari au ales
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
în titan și în unele aliaje de titan după laminarea la rece 1997 Ionel NEGULESCU - Studii și cercetări privind optimizarea parametrilor tragerii pe dorn a țevilor de dimensiuni mici din oteluri 1998 Gaspar PETRUS - Cercetare privind condițiile de deformare în calibrele profilelor fasonate 1998 Mariana Lucia ANGHELESCU - Posibilități de inducere a comportării superplastice în aliaje metalice industriale 2000 Ion BADOI - Studii și cercetări privind corelația dintre parametrii tehnologici în procesele de extruziune hidrostatica În anul 1970 a obținut titlul științific de
Eugen Cazimirovici () [Corola-website/Science/328335_a_329664]
-
nici un nume. Livrarea celor 6 vehicule de producție a avut loc în perioada noiembrie 1940 - august 1941. În februarie 1941 au avut loc discuții cu privire la creșterea razei de acțiune a mortierului iar în mai 1942 au fost comandate țevi de calibrul 54 cm "(Gerät 041)" pentru toate cele 6 vehicule. Într-o conferință cu Hitler din martie 1943 se specifică faptul că primul Gerät 041 de calibrul 54 cm va fi livrat până în iunie 1943, iar al treilea până la mijlocul lunii
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
razei de acțiune a mortierului iar în mai 1942 au fost comandate țevi de calibrul 54 cm "(Gerät 041)" pentru toate cele 6 vehicule. Într-o conferință cu Hitler din martie 1943 se specifică faptul că primul Gerät 041 de calibrul 54 cm va fi livrat până în iunie 1943, iar al treilea până la mijlocul lunii august. Doar 3 țevi de calibrul 54 cm au fost finalizate și puteau fi folosite de vehiculele nr. I, IV și V, deși puteau la nevoie
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
toate cele 6 vehicule. Într-o conferință cu Hitler din martie 1943 se specifică faptul că primul Gerät 041 de calibrul 54 cm va fi livrat până în iunie 1943, iar al treilea până la mijlocul lunii august. Doar 3 țevi de calibrul 54 cm au fost finalizate și puteau fi folosite de vehiculele nr. I, IV și V, deși puteau la nevoie să fie montate și pe restul mortierelor autopropulsate. 22 de șasiuri ale tancului Panzer IV (variantele Ausf. D, E și
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
cu țeavă lungă, transformat mai târziu în tunul antitanc și vânător de tancuri Pak 88 mm 43 și tunul KwK 88 mm 43 folosit de tancurile grele. Armele antiaeriene din Primul Război Mondial erau adaptări ale unor arme existente de calibru mediu, montate pe piedestaluri pentru a permite tragerea din unghiuri mari. Până în 1915, comandanții germani au realizat că acestea nu folosesc decât la descurajarea piloților, fiind slabe chiar și împotriva baloanelor și a avioanelor cu viteză redusă. Odată cu creșterea eficienței
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
Totuși, Krupp a început dezvoltarea de arme noi în parteneriat cu compania Bofors din Suedia. Modelul original era un tun de 75 mm, însă armata a cerut o armă mult mai capabilă, astfel încât inginerii au proiectat un prototip nou, cu calibrul de 88 mm. Primele prototipuri au fost fabricate în anul 1928. Aceste modele, numite Flak 18, foloseau o singura țeavă cu o lungime de 56 de calibre ceea ce a dus și la desemnarea numelui de "L/56". Tunul era montat
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
o armă mult mai capabilă, astfel încât inginerii au proiectat un prototip nou, cu calibrul de 88 mm. Primele prototipuri au fost fabricate în anul 1928. Aceste modele, numite Flak 18, foloseau o singura țeavă cu o lungime de 56 de calibre ceea ce a dus și la desemnarea numelui de "L/56". Tunul era montat pe un afet cruciform. Aceasta avea un sistem de operare semiautomat simplu, care ejecta cartușele după tragere, permițând soldaților să încarce rapid unul nou. Împotriva avioanelor și
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]