4,790 matches
-
și furturi de mașini, cîteva văduve și divorțate din Residencia porniră să-și pună talentele la muncă În folosul comunității. Musculaturile flasce treceau prin procesul de frămîntare și turnare În forme noi, abdomenele se Întăreau după ani de fraternizare cu canapeaua În fața televizorului, bărbiile duble dispăreau ca prin farmec sub degetele silitoare. Pe măsură ce maseuzele lucrau asupra trupurilor de clienți În dormitoarele umbroase, presiunile arteriale Începeau să crească, bătăile inimilor se iuțeau, iar serviciile suplimentare Își făceau loc pe extrasele cărților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lovindu-și Încet palmele de parcă aplauda fără entuziasm copacii tăcuți de pe marginea drumului. Încă mai umbla brambura pe stradă cînd am trecut cu valizele pe lîngă piscina sclipitoare. Așa cum promisese Elizabeth Shand, prima livrare de mobilă se făcuse deja - o canapea de piele neagră și un scaun Eames elegant, un televizor gigantic și un pat dublu, cu saltea și lenjerie. Dar interiorul vilei păstra o goliciune plăcută, iar camerele erau În continuare acele spații albe pline de promisiuni pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dansat la un moment dat cu el și a încercat să mă mângâie pe spate. Duhnea a alcool. M-am oprit din dans și am spus că sunt obosită. Credeam c-a priceput mesajul. Dar el s-a așezat pe canapea lângă mine și mi-a spus că mi s-a dus un fir de la ciorap. A vrut să-mi pună mâna pe picior, să-mi arate unde anu me. I-am tras o scatoalcă peste mână de s-a făcut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de aseară și de la întâlnirea cu Eduard, suprapuse peste crâmpeie din întâlnirile mele din altă lume, cu tine, Edo, și cu visul pe care l-am avut după plecarea lui Eduard, în cele câteva minute în care am ațipit pe canapea... Ce vis tulburător, Edo! N-am apucat să ți-l spun. Am visat că înot prin aer. Că mă desprind cu picioarele de pământ într-un elan ușor. Nu pășeam prin aer, la câțiva centimetri deasupra pământului, cum pășești tu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am spus, sprijinindu-mă de brațul lui. M-a măsurat din ochi și abia atunci mi-a văzut gaura din ciorap și genunchiul sângerând. M-a tras ușor de mână înspre sufragerie și m-a ajutat să mă așez pe canapea, cu gesturi de o surprinzătoare delicatețe. — Te dddoare genunchiul? m-a întrebat, în timp ce îmi curăța rana cu vată îmbibată în nu știu ce soluție, îngenuncheat în fața mea. Vvrei să ți a-duc un ccal-mant? Mă doare sufletul, Bobo! Vreau un calmant pentru
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că e bine, să-l ating măcar cu privirea și să-i spun ceva important. — Nnu se poate, a murmurat Bobo, cu părere de rău, nnnu se poate, Ccclara! Nu vrea să vvvorbească deo-ccam-dată cu nimeni! S-a ridicat de pe canapea și mi-a spus că se duce să-mi facă un ceai. Am rămas singură în sufragerie. Eram complet zăpăcită. Nu pricepeam nimic. Tot ce știam era că Eduard avusese un accident și că, pentru un motiv care mie îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prăbușiri. Niciodată a unei prăbușiri! Și totuși, Eduard că zuse. Căzuse de pe o stâncă, se prăbușise în gol. — Vreau să-l văd! Cu atât mai mult vreau să-l văd, Bobo! Trebuie să-l văd! am strigat, ridicându-mă de pe canapea. Bobo m-a tras de mână cu blândețe și m-am așezat din nou pe canapea, scoțându-mi ochelarii și ștergându-mi ochii cu furie. E dde-mo-ra-li-zzzat acum și nnnu are chef dde nimeni și de ni-mic, cccre-de-mă, a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în gol. — Vreau să-l văd! Cu atât mai mult vreau să-l văd, Bobo! Trebuie să-l văd! am strigat, ridicându-mă de pe canapea. Bobo m-a tras de mână cu blândețe și m-am așezat din nou pe canapea, scoțându-mi ochelarii și ștergându-mi ochii cu furie. E dde-mo-ra-li-zzzat acum și nnnu are chef dde nimeni și de ni-mic, cccre-de-mă, a spus el. Vorbele lui Bobo treceau undeva, pe lângă mine, golite de orice sens. Nu le puteam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a cuprins un frig inexplicabil și am început să dârdâi. — Ești în-fri-gggu-rată, a observat Bobo cu îngrijorare. Mai vvrei un ceai? Am clătinat din cap și i-am spus că trebuie să plec. Continuam să dârdâi. M-am sculat de pe canapea, mormăind un rămas-bun, și am pornit spre casă cu pași grei, complet răvășită. Cum de nu-mi dădusem seama de la bun început? Lui Eduard i se întâmplase exact accidentul despre care scrisesem eu! Așa, dintr-odată, pornind de la o simplă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dan sau și râzând în hohote. Puțin mai târziu, când Anda i-o sem nalase cu un zâmbet ironic pe colega de bancă a Georgianei, întrebându-l ce părere are despre ea, își întorsese chipul curios și încă ironic-zâmbitor spre canapeaua unde ședea țâfnoasă o fată într-o rochie galbenă. — Pun prinsoare că de asta nu te-ai putea apropia oricât ai încerca, are ceva respingător! îl provocase Anda, din nou. Eduard o măsurase cu privirea pe fata în rochie galbenă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
galbenă. — Pun prinsoare că de asta nu te-ai putea apropia oricât ai încerca, are ceva respingător! îl provocase Anda, din nou. Eduard o măsurase cu privirea pe fata în rochie galbenă, care stătea bățoasă și cu ochii închiși pe canapea. Părea foarte înțepată și dezagreabilă, cum ședea acolo, strângând în degete lanțul de la gât. Iar faptul că ținea ochii închiși și că poate adormise în acea atitudine țepoasă o făcea să pară de-a dreptul caraghioasă, dar nu neapărat respingătoare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mi-a promis! Iar dacă ezită, dă-mi mie numărul ei de telefon s-o sun, c-a rămas agenda mea la tine, după cum bine știi! 2. Bobo puse telefonul în furcă și rămase mult timp pe gânduri, așezat pe canapeaua din sufragerie. Patul lui. Cu toate că Edi îi dăduse voie până una-alta să doarmă în camera îngustă și obscură, cu portrete pe pereți, Bobo continua să doarmă în sufragerie, așa cum făcuse de când se știa. Camera îngustă și obscură, care pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
toată seriozitatea la asta, numai că dorea să-și aleagă momentul potrivit, să regizeze bine scena, astfel încât măcar finalul - finalul unei vieți ratate - să fie grandios și să rămână întipărit în mintea celor care-l cunoșteau. Bobo se ridică de pe canapea și intră în camera lui Edi, stu diind portretele de pe pereți. Uneori, când domnul Scarlat era la spital, Bobo deschidea ușa de la camera lui Edi și aprindea lumina. Aerisea încăperea, ștergea de praf portretele de pe pereți și, câteodată, mai stătea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că e în pat cu o prezență feminină, încât își dădea drumul în cele din urmă. Dar asta numai în patul lui Edi. Niciodată în patul lui. Deseori, pe vremea când venea câte o fată la Edi, Bobo ședea pe canapeaua lui, în sufragerie, ascultând discuri cu muzică simfonică și imaginându-și ce se petrecea dincolo de ușa închisă, în camera aia îngustă și obscură. Stătea cu urechile ciulite să prin dă cele mai mici zgomote, cele mai părelnice șoapte, să vadă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Bobo își pregătise ba gajul de cum se trezise, dar din senin își dădu seama că în zi lele următoare, ducându-se la Edi, o va vedea pe mama lor. Oare cum arăta ea acum, după zece ani? Se așeză pe canapea, își trase un scaun cu spătar în față, puse pe scaun un bloc de desen și încercă să deseneze portretul mamei, din amintire. Se uita fix la spătarul scaunului, își mai cobora privirea spre foaie, dar nu reușea să adune
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu morile de vânt, dar nu se lasă. O ia de la capăt cu o încredere nestrămutată în viitor. Chiar dacă unele dintre cazurile povestite de domnul Scarlat se repetau și multe dintre ele eșuau, el mergea înainte, neabătut. Se ridică de pe canapea, uitându-se nehotărât la bagaj. Ce rost avea să meargă la mare cu gașca? Nu-i era dor de Edi, dimpotrivă, se simțea mult mai bine de când rămăsese singur cu ta tăl lor. Nu-l atrăgea marea, așa cum nu-l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un dangăt de clopot. Asta-i tot? strigase el, înfuriat. Am dat-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care își aranjase meticulos niște schimburi și începu să le scoată dinăuntru, la fel de meticulos, așezându-le pe canapea. Atunci auzi soneria. O fi uitat tata cheia, își spuse cu năduf, pe când deschidea ușa fără nici un chef. în fața lui stătea Clara. Bobo se frecă la ochi, uluit. — Clara, tttu ești? Ccchiar tu? — în carne și oase, răspunse ea cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mari, care îl fixau cu o intensitate insuportabilă. — Ppplec la mare, la Edi, cccu fe-te-le, rosti el printre dinți, întorcându-i spatele ca să nu o mai vadă deloc și înce pând să-și vâre din nou în rucsac lucrurile de pe canapea. în minutul de tăcere uluită care căzuse brusc în cameră, Bobo nu știa pe cine ura mai mult: pe Edi, pe Clara, sau pe sine, handicapat și incapabil de luptă cum era. Se aștepta la orice reacție din partea Clarei, dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ușurarea ei, hotelul o primi luminos și cald. Nici o urmă a ploii din afară nu pătrunsese înăuntru - decât ea, cu ja cheta ei udă, cu pantalonii jilavi și cu botinele mustind a apă. Se relaxă imediat. Se așeză pe o canapea de piele, la o măsuță de bar, și îi surâse recunoscătoare fetei care îi aduse cafeaua și îi luă jacheta roz de lână, ducându-i-o la garderobă. Sorbi cu nesaț din cafeaua fierbinte care îi liniștea agitația și mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o dâră vâscoasă de mâl. Nimeni nu părea să vadă nimic, în afară de ea, care observa tremurul întunecat, prelung și subțire al apei și îi auzea zumzetul surd. Fata de la recepție îi zâmbi și îi făcu un semn discret înspre o canapea dintr-un colț. Acolo ședea tânărul mustăcios care se ocupa de tablouri. Atunci își aminti Clara că era ultima zi în care tablourile mai erau expuse la hotel. Se apropie hotărâtă de mustăcios. — îmi puteți spune, vă rog, îl întrebă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
noi În vizitele sale ocazionale, indiscutabil, cel mai norocos om din lume. Celălalt era un membru indispensabil oricărei familii decente engleze aparținând clasei mijlocii - un excentric convins, care se potrivea suburbiei și valorilor ei așa cum se potrivește ariciul pe o canapea. Reușise să adune o gamă amețitoare de interese personale: recoltele de vârf ale vinului de Bordeaux, cursele de alergări de fond (unde era competitiv la standarde internaționale), topografia și... furnicile - domeniu În care era o autoritate. L-am invidiat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
scârțâind strepezit, fiindcă, deși se ținea bine, cum se ține, sub sulimanuri, o cucoană mai trecută, totul era numai o sclifoseală: se vedea că, pe la articulații, o prindeau sărăturile bătrâneții. Abia aici, în curtea largă, s-a dat jos de pe canapeaua din spate și cel de al treilea necunoscut, care avea plete crețe, o față cam ascuțită și oleacă de bot, cu dinții puțin ieșiți înainte. Purta un soi de veston, ce nu s-a mai văzut, și un halat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nenumărata colecție de figuri coregrafice. Pe când ghitarele se tânguiau languros, o înghesui ofensiv în extremitățile obscure ale sălii de marmură, pipăindu-i talia filiformă. Considerând delicatele împotriviri ale tinerei furnici drept avansuri acceptate, greierele-viorist încercă să o ademenească spre o canapea cu husă vegetală, care era dispusă în penumbră. Se trezi cu un croșeu fulgerându-i fragilul maxilar și pe când își freca falca, abia îndrăznind să ridice îndurerata-i privire spre partenera-i de dans, o auzi glăsuind: Stimate oaspete, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cunosc, el deține recordul de timp necesar pentru a ajunge În așternutul unei femei. Nu-i trebuie de obicei mai mult de o seară. Așa că, sigur pe el, Leac a urcat scara, a intrat În apartament, s-a așezat pe canapea. I se promitea o pradă ușoară, dar una de calitate. Prietenul meu e un mare futăcios. Atâta doar că cercul social al iubitelor lui adună laolaltă femei nu prea rasate, de un soi pe care Leac Îl descrie prin cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
e că arăta cel mai bine dintre toate fetele pe care Adelin nu apucase să le expedieze În Japonia. Era mult mai frumoasă decât Viviana mea și ceva mai apetisantă decât mărunțica aia cu care Cătă se mozolea pe o canapea. Alexi evaluase bine, țintea sus și acum Încerca ascensiunea pe țigancă, era Îndreptățit, de vreme ce Viviana, rasista dracului, nu-i cedase de mai bine de două ceasuri. M-am gândit că Alexi are acum nevoie de serviciile mele de translator, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]