222,545 matches
-
este tot asa de legitimă în cazul românului, ca și în acela al poeziei. În linii mari, sînt de acord cu David Lodge și mi se pare că am fi fost scutiți de multe decepții dacă am fi adoptat din capul locului premisa că mediul romancierului este, ca și al poetului, limbajul. Vladimir Nabokov, pe care Lodge nu-l citează, decît că romancier, probabil fiindcă în 1966, cînd își scria prima versiune a cărții, analizele critice ale acestuia îi erau necunoscute
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
cor al acestei cîntări e mediocru. Lumea abia de îngîna ceea ce ii ajunge la urechi din amplificatoarele instalate în curtea bisericii. Cîntarea e mai curînd șoptita de fiecare în parte. Iar cîțiva dintre adolescenții aflați în jurul meu doar dădeau din cap, fără să deschidă gură. Această interiorizare, pe care am observat-o și la persoanele vîrstnice, e cu siguranță un semn că sentimentul religios e mai puternic decît cel al corului care are și el importantă lui. Nevoia de a-ți
Slujba de Înviere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17977_a_19302]
-
felceri roșcovani au să-ți disece sânii/ Să afle ce pelagra ți-a covăsit făptura;/ Superlativ de carnea-ti or cuvânta și câinii,/ Un enfizem că roza îți ghimpui-va gură..." (Cântec de dric); "și poate va veni o zi/ când capul va tăia securea/ când nicăieri va fi aici/ și când aici va fi aiurea// corăbii albe craniile noastre/ orbite vide vântul ia la prova/ așa ca niște vele mari, albastre/ și totuși plutim spre Moldova" (Moldova). Anii au trecut... Adolescentul
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
bătaie picioarele de evlavie./ Te-apucă rău cu tremurat." (Betâia de candeli) Chiar și poemele atitudinilor lubrice se salvează de la vulgaritate, devin altceva atunci cand poetul își amintește cine este și pune în mișcare caruselul amețitoarei sale imaginații lingvistice: "Îmi tăiai capul și-mi puneai altul la loc/ mai deștept, măi băftos, măi mumos/ dintr-un prefabricat monobloc/ din aur curat de douăzeci și patru de karate/ unde moartea s-ajungă nu poate/.../ Mă canonizai/ într-un mic arbust bonzai.// Mă, pardon, am vrut
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
mic arbust bonzai.// Mă, pardon, am vrut să spun carbonizai/ c-un aruncător de flăcări montat/ lângă soldu^tău bonton, cir-li-lai.// Mă, ce mai, în cele din urmă aveai/ mărunțit că un pătrunjel în ciorbă ta de guleai." (Îmi tăiai capul și-mi puneai altul la loc). Sperăm că "poetus captivus" se va elibera și va redeveni "poeta vates". Poetus captivus, un poem dat de la Dumnezeu cu mâna lui Mihail Gălătanu și ochiul lui Felix Lupu care se dedică Nicoletei, soața
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
nu se remarcă și se pierde efectul scontat, de contrapunct. Există însă în volum câteva poeme demne de interes, poeme care, deși nu sunt suprarealiste, descriu tablouri suprarealiste, într-un mod greu de uitat. Cel mai valoros este Spălatul pe cap, așezat (poate nu întâmplător) primul în sumar: "La intersecție/ chiar lângă trecerea de pietoni/ mama mă spală pe cap într-un lighean înflorat/ Oamenii ne ocolesc cu grijă/ doar șoferii claxonează ori de câte ori/ spumă de la șamponul meu parfumat/ le sare pe
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
poeme care, deși nu sunt suprarealiste, descriu tablouri suprarealiste, într-un mod greu de uitat. Cel mai valoros este Spălatul pe cap, așezat (poate nu întâmplător) primul în sumar: "La intersecție/ chiar lângă trecerea de pietoni/ mama mă spală pe cap într-un lighean înflorat/ Oamenii ne ocolesc cu grijă/ doar șoferii claxonează ori de câte ori/ spumă de la șamponul meu parfumat/ le sare pe plarbriz și îi lasă/ fără vizibilitate/ e vară și totuși lumină a-nceput să coboare/ n-ar mai dura
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
sensibile. Limbajul e voit crud, de-o cruzime însă oarecum artificială, căci autorul e un livresc, un aulic ce căuta a se demite cu tot dinadinsul, aidoma unui lord care s-ar deghiza într-un cerșetor: " Aici e și altceva: capul pe care ni l-a pus pe umeri marele pedagog Ceaușescu a prins rădăcini. Mi-l aduc aminte pe Costin, cum îi spunea lui Plavi (unde-s acuma amîndoi? în scandal, în somn?): poponeața cu ludaie. Asta cam suntem: o
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
școlile pe unde a trecut de cînd e aici a fost cu atît de mult mai bună decît ceilalți elevi, încît părinții, muzicieni din orchestră lui Alain Lombard de la Grand Théâtre, s-au îngrijorat că se lenevește și, dîndu-se peste cap, au transferat-o la liceul Michel Montaigne (particulă i-au suflat-o nepoții lui Karl Marx). Acolo, situație schimbată du tout au tout. Abia s-a descurcat. Vorbim despre dintr-astea și ne despărțim. Mă întorc în hol, să comunic
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
putea fi de o platitudine dezarmanta, în absența artei: "Bătrîn poetul se trage/ Fetus în melc/ Și rostogolește lumea/ Pînă la prăpastie./ La cel mai mărunt uruit al afundului/ Urlă în el fierea măiastra/ Și de pînzele păianjenilor își atîrnă capul./ Pînă la ceruri își vede sfîrșire./ Pînă la Dumnezeu i se deșira limba/ Pe care s-au lipit condurii tăi, amoroaso,/ Cînd ai fugit priveghind luna? (Vreasc). Deși tatuat de sus pînă jos de semnele realului, poetul e condus de
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
interpretative decît canonul impus de Bărboi-Boatcă-Popescu. Exemplele date de George Ardeleanu sînt tragi-comice, iar descrierea unei lecții deschise despre Eminescu pare un scenariu reușit al trupei Divertis (doar un exemplu: în finalul poemului Sară pe deal, actanții lirici își reazemă capetele unul de altul și adorm surîzînd). Autorul articolului observa că nu doar Eminescu și opera lui sînt supuse procesului de mitizare, ci și exegeza eminesciana (școală absolutizează încă, pudic, erotismul angelic și abstractizant, iar din Călinescu nu reține decît exasperantul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
mersul lor legănat de marinari ai marilor geologice de dedesubt. În prima zi, după amiază, văzusem o pereche, un bărbat și-o femeie, soț și soție, așezați într-o poiana cu iarba înnegrita. Bărbatul, un om matur, dormea dus cu capul în poala neveste-si care socotea salariul minerului, numărînd bancnotă cu bancnotă banii pe capul lui gol, zbîrlit. Era după ieșirea din șut. Femeia mă văzuse privindu-i, si, crezînd că vreau să-i fur banii, isi deșteptase bărbatul, care
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
văzusem o pereche, un bărbat și-o femeie, soț și soție, așezați într-o poiana cu iarba înnegrita. Bărbatul, un om matur, dormea dus cu capul în poala neveste-si care socotea salariul minerului, numărînd bancnotă cu bancnotă banii pe capul lui gol, zbîrlit. Era după ieșirea din șut. Femeia mă văzuse privindu-i, si, crezînd că vreau să-i fur banii, isi deșteptase bărbatul, care se uitase ce se uitase la mine, si, luîndu-mi probabil măsură, se culcase la loc.
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
toți se mirau că mă văd, si ca, ce, altă treabă mai bună n-aveam?... În cele din urmă, inginerul se vîrîse într-un tunel strimt, ca o conductă cu diametrul de 60-80 de cm., făcîndu-mi de acolo semn cu capul să-l urmez. Aveam de mai înainte unele semne că sufeream de claustrofobie. De data aceasta, mă încredințasem că ceva nu era în regulă, - mă sufocam la fiece efort mai mare. Și pînă atunci, - vreo trei ore bune - umblînd prin
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
căscat ochii bine, nu l-am mai văzut pe inginer. Pierise jos în infern. Cu ultimele puteri, m-am săltat și am ieșit afară pe un dîmbuleț puternic bătut de soare. Era pe la amiază, ca-n răi. Cînd am întors capul, spre dreapta, inca neobișnuit cu lumina liberă a zilei, l-am văzut! (Aici lucrase, special pentru mine, Hazardul, puțin mai încolo gîndindu-mă la Balzac care spune că sînt unii pe care hazardul îi uită, - și, uite, mie, tocmai mie, îmi
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
Rogozanu (Livius Ciocârlie, Trei într-o galera, Ed. Echinox, 1998, preț 20.400 lei.) Noua carte a lui Livius Ciocârlie, Trei într-o galera, face parte din seria autobiografica inaugurată în 1993 cu Paradisul derizoriu și continuată în 1997 cu Cap și pajura. Autorul rămâne fidel algoritmului propriu de scriitura: corectează, citește critic, completează propriul jurnal. Numai că acum este pusă în discuție chiar această manieră de a-si modifică însemnările zilnice. Intra în scenă trei "personaje" care-și adjudeca într-
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
Mihai Stoian Un cap fără memorie este un loc fără garnizoana." Napoleon I Fugit irreparabile tempus. 1941. București. Tîrziu în vară. Arșiță. Orașul miroase a catran încins. Într-o încăpere de la etaj, a hotelului "Athénée Palace", miroase totuși a tutun bun. Un barbat înalt
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
Mașină de scris și mă întreb dacă acest subtitlu nu are deja darul să-l îndepărteze de stând pe cititorul care nu pricepe ce vă să zică "renga" și, chiar dacă mare iubitor de poezie, n-are chef să-și bată capul cu asta. Dacă o face greșește esențial. Pentru că, horribile dictu Axolotul este o certă reușită a poetului sucevean. Păstrând formele tradiționale ale poeziei nipone, Constantin Severin trece dincolo de limitele teoretice și poietice ale acesteia. Poemele lui sunt exerciții postmoderne pe
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
cunosc, habar n-au, și nici nu le pasă de ce se întâmplă! Ei nu sunt conducătorii țării, ci o casta divină de privilegiați. Ei sunt superbugetarii. Rumegătoarele de lux ale debilului PIB. Indiferent de căte fire de păr rămân în capul Ministrului Finanțelor, lor trebuie să li se dea! Nu există plasa în care să nu cadă și băltoaca în care să nu calce. Nimeni nu mai vorbește de performanțele lor politice și administrative (sfidarea ar fi prea bătătoare la ochi
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
drept client-tintă pe imigrantul nefericit din lumile a treia și a patra) și opulenta etalata azi la revenirea în tărișoara. De la "Tați" la "Armâni", însă, nu e vorba de evoluția gustului. Ci de triumful cinismului. Nici nu-mi trece prin cap să susțin tâmpenia că aș prefera să-i văd pe politicienii români întorși la epoca șepcii proletare și a tunicii, la Tătucul Stalin. Mă întreb doar: de unde banii pentru viața de vis trăită de prea mulți dintre politicienii noștri de
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
de ore din douăzeci și patru, si, în plus, să se concentreze la bunul mers al unei afaceri cât de cât oneste), lăsându-i și pe cei care vor fi moștenind mari averi, tot rămân destui incapabili să explice, nici în ruptul capului, diferența enormă dintre veniturile legale și standardul de viață exhibat ciocoiește (mașini de lux, vile la munte și la mare, concedii în străinătate etc., etc.) Și atunci? Atunci, e limpede de ce se prăbușește leul și de ce pompierii din parlament ajung
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
doar că îmbuibații respectivi nu observă că stau pe marginea unui vulcan a cărui lavă a luat-o de mult în sus pe canalele eruptive. S-a ajuns până acolo încât cei aflați în barca îi altoiesc fără sfiala, în cap, pe semi-înecatii ce încearcă să se prindă măcar de marginile ambarcațiunii. Nulitățile agresive ies la atac și trâmbițează cu nerușinare: să fie clar, nimeni nu le va lua lor ciolanul de la gură! Ce idee! Să înlocuiești sistemul alegerilor pe listă
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
ai comitetului central bolșevic. Teamă de "artiști" și de "fotbaliști" le dovedește nu doar idioțenia, ci și abjecția: exemplul "fotbalistului-tenisman" Nastase, căzut cu succes la alegeri, e un contraargument cu care ar trebui, la propriu, să li se dea în cap. Ea dovedește - mai e nevoie s-o spun? - frică animalica de a nu li se vedea, prin contrast, inteligență de nivel zero. Mai bine așa, sub aripa uncheșului Diaconescu, a babacii Iliescu și a nasului Măgureanu. Dacă tot l-au
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
este "un capriț al d-tale, nu mai putea rămîne astfel, pentru /că/ nu mai șunt de 16 ani, nici de 70. Ei bine, ce-ai binevoit d-ta face din mine? Mi-ai omorît orice idee mai bună în cap; am stat aice, în acest oraș pe care nu-l pot suferi pentru a te vedea en societé o dată pe săptămînă și pentru a fi ridicol în fața lumii și, ceea ce-i mai mult, în ochii d-tale. Credeam în d-
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
incidentul Caragiale, Maiorescu însuși i-a atras atenția poetului despre ușurătatea totală și depravarea Veronicăi). Corespondență dintre cei doi amanți a continuat totuși, inclusiv deplasările ei la București, el plîngîndu-se, la 21 februarie 1882, că are "o cumplită nevralgie la cap". Dar ea tot insistă, inclusiv vorbind de căsătorie. Încît, la 28 februarie 1882, Eminescu îi scria acea tulburătoare scrisoare de refuz ("Bolnav, neavînd nici o poziție socială sigură prin care să-ți pot pregăti un trai modest și poate fericit alături de
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]