4,022 matches
-
-și construiască locașuri de cult deasupra solului și nici să aibă clopote la ele. Din această cauză, creștinii vor fi nevoiți să recurgă la construirea bisericilor îngropate sub pământ. Asemenea locașuri de închinare au existat și la Giurgiu, căci în Cartografia bisericilor bucureștene pe anul 1810, publicată în revista „Biserica Ortodoxă Română”, se amintește și de „preotul Radu sin popa Ivan, hirotonisit preot de Vlădica Cerveno chir Chiril, pe biserica din Giurgiu în anul 1802 august 25.” (Biserica Ortodoxă Română, anul
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
1908 activează ca profesor de mineralogie și geologie la ""Școala națională de poduri și șosele "" din București, iar când aceasta se transformă în ""Școala Politehnică"" îi este încredințată catreda de mineralogie (1920). Din 1923, este președinte al "Comisiei Internaționale de Cartografie a Solului". Creația sa științifică cuprinde pe de o parte studiile sale de geologie-mineralogie-petrografie, iar pe de altă parte studiile sale asupra solurilor din România. A realizat studii asupra Dobrogei, Carpaților Meridionali, Masivului Parâng, Munților Lotrului. A descoperit lotritul - înscriind
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
în 1642. El a numit-o "Staten Land", crezând că face parte din tărâmul Jacob Le Maire descoperit în 1616 pe coasta statului Chile. "Staten Landt" apare pe primele hărți ale lui Tasman, dar această denumire a fost schimbată de către cartografii olandezi (Dutch) în "Nova Zeelandia", după provincia neerlandeză Zeeland, la ceva timp după ce Hendrik Brouwer a demonstrat în 1643 că teritoriul Americii de Sud este o insulă. Latinescul "Nova Zeelandia" devine "Nieuw Zeeland" în neerlandeză. Locotenentul James Cook . Noua Zeelandă are o climă
Noua Zeelandă () [Corola-website/Science/298131_a_299460]
-
al localității se afla în stăpânirea mănăstirilor Râșca și Neamț, actualul sat fiind împărțit în două părți: Boroaia Neamțului și Boroaia Râștii. Deoarece în catastiful sămilor tuturor mănăstirilor din țară din 1742 satul nu apare, el figurând de abia în cartografia rusească din 1774, se poate deduce că satul Boroaia a fost fondat în perioada 1742-1774 de către locuitori refugiați din Transilvania care au lucrat ca panțâri în slujba isprăvniciei. Transilvănenii s-au stabilit pe moșiile mănăstirești de aici cu învoiala stareților
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
Al-Battani i se atribuie descoperirea deplasării apogeului solar, a variației diametrului aparent al acestuia, introducerea geometriei sferice Geografii arabi au moștenit cunoștințele marilor savanți ai antichității, Herodot, Plinius cel Bătrân și Ptolemeu. Printre marii geografi putem enumera: Evoluția înregistrată de cartografie, precum și utilizarea busolei (descoperite de chinezi) facilitează deplasarea negustorilor și implicit dezvoltarea comerțului. Încercând să obțină aur, numeroșii alchimiști islamici au obținut diverse sustanțe noi (de exemplu acidul azotic) și au perfecționat instrumente și proceduri experimentale ca: distilarea, sublimarea, cristalizarea
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
din șase sfinți și o bucată din lemnul Sfintei Cruci. Urme, despre existența bisericii în veacul al XIX-lea: - În 1828, scrisoarea fiicei preotului Trandafir, către Președintele Plenipotențiarilor de pe lângă Divanul Valahiei și Moldaviei, care revendică cele două prăvălii din fața bisericii; - Cartografia orașului București, din 1838 fila 324 vorbește despre Mahalaua „Sfântul Vasile”, din culoarea galbenă - Tot Cartografia din 1838 arată că în Mahalaua Sfântul Vasile locuiau: Duhovnicul Paraschiv- duhovnic- Ulița Podul Mogoșoaia, fila 326, Popa Petre- popă de mir- Ulița Mogoșoaia
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
cea de pe bordul slupului din 1698, când ofițerii refuzaseră să primească ordine de la comandantul civil, dr. Edmond Halley. Impasul a fost rupt când Amiralitatea l-a propus pe James Cook, ofițer de marină care avea cunoștințe avansate de matematică și cartografie. Acceptat de ambele părți, Cook a fost înaintat la gradul de locotenent și numit comandant al expediției. La 27 mai 1768, Cook a preluat comanda navei "Lord Pembroke", evaluată în martie la 2.307 lire, 5 șilingi și 6 pence
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
în Statele Unite și se stabilește în Pomfret, statul . În iulie 1851, James se înscrie la Academia militară din West Point, pe care o părăsește după trei ani. În luna noiembrie a anului 1854, își găsește de lucru la Biroul de Cartografie Marină din Washington D.C., unde se familiarizează cu metodele de execuție a hărților geografice. În februarie 1855, Whistler își dă demisia și se decide să plece la Paris pentru a studia pictura. La 3 noiembrie 1855 sosește în capitala Franței
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
administrativă din anul 1968, când au fost desființate regiunile, clădirea a devenit sediul Consiliului Popular Municipal Suceava (Primăria), în unele încăperi funcționând și birouri ale Comitetului municipal Suceava al PCR, Universității „Ștefan cel Mare”, Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie (O.C.O.T.) Suceava și Administrației Financiare a municipiului Suceava. În toată această perioadă, Tribunalul și Judecătoria Suceava au fost înghesuite în jumătate din spațiile Palatului de Justiție. În anii '80 ai secolului al XX-lea, s-au renovat
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
în colectivul studențesc al universității, dar și de majoritatea orășenilor. Erau printre cei de frunte și la studii, și la sport, și în viața obștească. Activitatea profesională o începe în anul 1963 în calitate de lector universitar la Catedra Geografie Generală și Cartografie, dar în toamna anului 1963 a fost întreruptă pentru doi ani din cauza serviciului militar obligator. În anul 1967 este admis la studii de doctorat în cadrul Universității de Stat ”Ivan Franko” din Livov. La finile anului 1970 susține cu brio teza
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
100 de lucrări științifice, printer care și trei monografii. Aceste studii au un impact enorm la determinarea resurselor naturale ale Republicii Moldova. Începând cu anul 1970 urmează o activitate prodigioasă în diverse funcții didactice și manageriale: șef Catedra Geografie Generală și Cartografie (1970-1977); decan, Facultatea de Geografie (1977-1987); rector al Universității de Stat din Tiraspol (1987-1992). Calitățile manangeriale s-au manifestat de la bun început. Catedra Geografie Generală și Cartografie în anii 70-80 ai secolului trecut a fost mereu una din cele de
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
Speologia (din , "spelaion" adică "peșteră" și "λόγος", "logos" adică "știință") este activitatea de a identifica, explora, studia, cartografia și vizita locații subterane (peșteri, caverne). Cel care practică speologia se numește speolog. Cercetarea unei peșteri are ca scop general înțelegerea formării și evoluției ei, iar cunoașterea cît mai multor peșteri dintr-un sistem carstic duce la mai buna înțelegere
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
de călătorii români și străini care au trecut pe aici de-a lungul a peste trei secole. Pe linia aceleiași pasiuni pentru cultura și istoria orașului natal și a Muscelului se înscriu și alte volume și albume publicate. Preocupat de cartografia medievală, a identificat și comentat primele hărți în care apare orașul Câmpulung." "Pornit în recuperarea memoriei ascendenților săi direcți, a reconstituit prin documente și mărturii orale istoria a cinci generații din familia sa"." Pentru toate volumele și albumele s-au
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
a evidențiat în mod deosebit aspectele paleogeografice din toate regiunile pe care le-a studiat. Este primul cercetător care caracterizează și delimitează clar subunitățile de relief de pe latura vestică a Carpaților Orientali. A elaborat și utilizat un sistem original de cartografie geomorfologică, adoptat ulterior de numeroși alți specialiști. O altă contribuție remarcabilă este cea legată de raionarea geomorfologică a teritoriului țării ce se găsește inserată în Monografia geografică a R.P.R. (1960), prezentând raporturile tectonice-structurale și morfologice. Prin studiile și lucrările sale
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
Universității din Iași, Facultatea de Litere, specialitatea Geografie, obținând licența în anul 1911. În paralel cu studiile universitare, urmează la Seminarul Pedagogic Universitar, activitate pe care o încheie cu brio susținând ca temă finală lucrarea „Însemnătatea pedagogică a desenului în cartografie”, temă apropiată de preocupările studiilor sale. În 1912, susține examenul de capacitate în urma căruia este consacrat profesor de geografie ca specialitate principală și de istorie ca specialitate secundară. Debutează în activitate didactică în toamna anului 1911 ca profesor suplinitor la
Iulian Rick () [Corola-website/Science/324694_a_326023]
-
pe Lună, termenul mare este folosit și în prezent.Prin opoziție, regiunile mai luminoase sunt „terrae” (pământuri), prin care se definesc zonele platourilor înalte. Ilustrarea feței vizibile a Lunii propusă mai sus este prezentată cu orientarea de rigoare folosită în cartografie, având polul Nord în sus, iar Vestul la stânga privitorului. Astronomii folosesc, de obicei, hărți având Sudul în sus, ceea ce corespunde cu ceea ce se observă printr-un telescop, întrucât imaginea formată de oglindă este „cu capul în jos”. Este de notat
Fața vizibilă a Lunii () [Corola-website/Science/329832_a_331161]
-
din suprafața Lunii era vizibilă. În 1750, Johann Meyer a creat primul ansamblu fiabil de coordonate lunare, permițând astronomilor să localizeze obiectele pe suprafața Lunii. Harta gravată de Tobias Mayer, publicată în 1775, a rămas cea mai precisă până în 1824. Cartografia sistematică a Lunii a început în 1779, când Johann Schröter și-a început observațiile și măsurările meticuloase ale caracteristicilor Lunii. În 1834, prima mare hartă a Lunii, pe patru file, a fost publicată de Johann Heinrich von Mädler, care și-
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
o perioadă de stagiu care a durat 10 ani. În 1777 în Hanovra, el a făcut cunoștință cu frații Herschel, iar în 1779 a cumpărat un telescop refractor, cu lentile acromatice de 50mm pentru a observa Soarele, Luna și Venus. Cartografia sistematică a Lunii a început în 1779, când "Johann Schröter" și-a început observațiile și măsurările meticuloase ale caracteristicilor Lunii. Descoperirea lui Uranus în 1781 de Herschel, l-a stimulat pe Schröter să depună mai multe eforturi în domeniul astronomiei
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
a chiuvetei Tulgheș și constituite din majoritatea rocilor mai vechi din fundament (calcare jurasice si cretacice inferioare, gresii dure silicioase, jaspuri precum si fragmente de cristalin). Predomină însă elementele calcaroase, în special calcarele de tip Stramberg. Date extinse de certitudine despre cartografia peșterii aduc, începând cu anul 1966, N. Valenciuc, I. Ion și M. Harea de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, dar explorarea deplină a acesteia s-a făcut în 1988 de către Clubul Sportiv Montana Onești. Arealul, cu o suprafață de
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
Pământ. Bradbury a mai descris un viitor similar în care face referire la operele lui Poe și a altor autori în povestirile "The Pillar of Fire" și ". Povestirea - al cărei titlu face trimitere la expresia ”Aici sunt dragoni” folosită de cartografii medievali pentru a avertiza asupra porțiunilor neexplorate de pe hărțile lor - a fost publicată pentru prima dată în anul 1951 în antologia "New Tales of Space and Time". O expediție este trimisă către o planetă pentru a vedea dacă deține resurse
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
apărarea Olsztyn împotriva forțelor lui Albrecht Hohenzollern. Ca astronom, el a lucrat la teoria științifică pentru mulți ani la Frombork, unde a murit. Josephus Struthius a devenit celebru ca medic și cercetător medical. Bernard Wapowski a fost un pionier de cartografie poloneză. Maciej Miechowita a fost rector la Universitatea din Cracovia și a publicat în 1517, Tractatus de duabus Sarmatis, un tratat despre geografia de Est, un domeniu în care anchetatorii polonezi au furnizat expertiza de primă mână pentru restul Europei
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
atunci în vârstă de zece ani, l-a însoțit. În călătorie, care i-a dus în stepa Kalmîkă de pe Volga inferioară, ei au descoperit mai multe noi specii, iar tânărul Forster a învățat să efectueze cercetări științifice și să practice cartografia. El a învățat și să vorbească fluent rusa. Relatarea călătoriei, ce cuprindea și critici dure la adresa guvernatorului Saratovului, nu a fost bine primită la curte. Familia Forster s-a plâns că nu fuseseră plătiți adecvat pentru munca lor și că
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
săraca, ar deveni panteon al marilor noștri bărbați electorali și iluștrii șefi de partide. Apoi, cum probabil că o dată cu primenirea partidului de la putere s-ar schimba și nomenclatura decretată de opoziția infamă, așa cum se procedează cu botezarea străzilor bucureștene, studiul cartografiei lunare ar prezenta reale dificultăți pentru amatorii selenografi”". Este scoasă în evidență, de asemenea, acapararea resurselor țării de către lacomii investitori străini: "„În lumina intensă a celor câteva secunde, recunoscui jos, sub mine, orașul Câmpina, cu imensele-i cisterne de petrol
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
cunoscută sub numele de „Sf. Ilie de la Hanul Colței”. Biserica a fost înconjurată de un gard de cărămidă și, potrivit istoricului Dionisie Fotino, se afla în curtea hanului. Acest lucru rezultă din planul orașului realizat în 1770 și dintr-o cartografie din 1810. Conform unui alt document din 27 februarie 1836, băcănia hanului era atașată gardului bisericii, lângă altar. Biserica a fost distrusă de cutremurul din 1838, fiind dărâmată și reconstruită de către arendașul de la acea vreme al Hanului Colțea - Lazăr Kalenderoglu
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
cuprinde, este cea mai complexă din câte s-au făcut până atunci asupra Tării Românești, întrecând prin varietatea elementelor ei chiar și multe din cele următoare. Putem spune că, împreună cu Harta Moldovei a principelui Dimitrie Cantemir, constituie două "„monumente ale cartografiei românești”".
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]