46,651 matches
-
și acum stă să plesnească. Tata nu spunea nimic, mângâia doar burtica în care înota peștele albastru, în timp ce floarea creștea umflând tot buretele. Ceasul lui tata bătea și el în ritmul muzicii ce venea din abdomenul lui Levi. Când mama chemă medicul, Levi urlă în gura mare că nu vrea să-i scoată nimic de acolo. Tata îl ștergea pe frunte și încerca să-l liniștească, dar Levi întorcea mereu capul și dădea din mâini și din picioare. Medicul nu știa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
acum prin ceață. Nu se mai vedea nimic afară. Smoke lowering down the chimneys, making a soft black drizzle. La următoarea stație nu coborî nimeni. — Câți ani ai? Cucoana cu crizanteme ținea de mână copilul așezat lângă ea. — Cum te cheamă? Copilul o privi nedumerit și încercă să-și elibereze mâna. — Mergi la grădiniță? Ochii copilului se umplură cu lacrimi și începu să-și strige mama. — Știi vreo poezie? Copilul deveni isteric și bătu din picioare. Pe cine iubești mai mult
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o ocrotească, brațul stâng îi amorțise, dar rămase nemișcat. Acum respira odată cu vânticelul de sub ușă, și apoi din ce în ce mai încet. Nu știu ce s-a întâmplat, nu pot să deschid. Cred că s-a înțepenit ușa. — E încuiată? Nu, nu cred. — Să mai chem pe cineva? — Nu e nevoie, putem și singuri. Nu crezi? — Ba da. O fi înăuntru? — Ce contează? Ajută-mă, că nu pot singură. — Imediat. S-o fi baricadat înăuntru. N-a făcut niciodată asta. — Ce naiba ține ușa? Acum degetele lui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
jazz și limonadă într-un vas imens pe masa din bucătărie. În după-masa aceea vorbeau despre pantalonii ei recent modificați pentru cocktail, doar nu o să meargă la terasă în vechii ei pantaloni albaștri. Tăcere câteva clipe și apoi vocea ei chemându-l la micul dejun. Încă era perioada în care mă amuzam auzindu-i ce-și spun, tot felul de nimicuri de care de mult mă detașasem și mă izolasem ca de ceva periculos. La sfârșitul acelei săptămâni au ținut-o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
înaintea mea. Eu doar am făcut ca acest lucru să fie posibil. Și cred că este mult mai bine așa, oricum nu ar fi putut continua la nesfârșit. Acum sunt sigur că locul tău este alături de X, sau cum îl cheamă. Nu asta ai fi vrut să-mi mărturisești? — Nu credeam că știi. Cum ai aflat? — Nu are nici o importanță și nu trebuie să învinuiești pe nimeni. Știam cu mult înainte ca tu să-l vezi pe X pentru prima oară
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu are nevoie de organe speciale pentru enunțarea și aplicarea normelor sale și astfel de organe nu ar putea, propriu vorbind, să existe decât, probabil, Într-o formă vagă și atenuată, datorită tocmai caracterului subiectiv al acestor norme, care sunt chemate să acționeze direct „din interior” asupra conștiinței fiecărui subiect Este cu totul altceva când se trece de la morală la drept. Normele dreptului fiind de natură intersubiectivă, voință care le stabilește și le conferă o validitate are și trebuie să aibă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și baza ordinei juridice și care, În determinarea sa concretă, se poate personifica atât În entități colective, cât și În entități individuale. Privitor la originea sa, Întrucât În mod formal ea emană de la Stat, tot dreptul ar trebui să se cheme drept public. Statul Însă, emanând dreptul, poate să se organizeze pe sine Însuși, desfășurând și determinînd, prin raporturile juridice, (fie cu celelalte State, fie cu entități colective minore, fie cu indivizi În parte), suveranitatea care Îi este proprie; sau poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Gravina, un mare jurist italian (1664-1718), Montesquieu face deosebirea, valabilă și În zilele noastre, dintre: Statul politic și Statul civil, când scrie fidel: „O societate nu s-ar putea menține fără un guvernământ. Gruparea tuturor forțelor individuale formează ceea ce se cheamă STATUL POLITIC”. Totodată, el sublinia: „Forțele individuale nu se pot Înmănunchea, fără ca toate voințele să se Înmănuncheze. Gruparea tuturor acestor voințe este ceea ce se cheamă STATUL CIVIL”. Trebuie să arătăm că distincția dintre forță și voință, cu consecința ei: principiul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu s-ar putea menține fără un guvernământ. Gruparea tuturor forțelor individuale formează ceea ce se cheamă STATUL POLITIC”. Totodată, el sublinia: „Forțele individuale nu se pot Înmănunchea, fără ca toate voințele să se Înmănuncheze. Gruparea tuturor acestor voințe este ceea ce se cheamă STATUL CIVIL”. Trebuie să arătăm că distincția dintre forță și voință, cu consecința ei: principiul separației puterilor a fost criticată de Jean-Jacques Rousseau, care considera că scriitorii politici ai timpului (deci și Montesquieu) „neputând să Împartă suveranitatea În principiu, o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sunt, În consecință, primele legi fundamentale”. Întemeiat pe aceste exigențe devenite clasice, Giorgio del Vecchio evidențiază o dominantă a Dreptului: „Protecția constantă a drepturilor naturale ale persoanei este, În consecință, scopul imuabil al Statului, misiunea primară pe care el este chemat s-o Îndeplinească și la care el nu poate greși, fără a se priva de titlul care justifică existența sa. Statul În chip rațional Înțeles este, Într-un cuvânt, punctul ideal al convergenței drepturilor individuale, care Îi sunt logic anterioare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
asemenea declarații, mai ales cunoscând din gura fiicei sale că Olga nu văzuse cu ochi buni acest mariaj și bănuind că focul ei viclenit nu se stinsese încă. Dar cine știe? O fi mai reflectat și ea, și-o fi chemat acasă bunele porniri. În timp ce el făcea aceste supoziții, Olga se și află lângă ușă. Spuse un bună seara precipitat și adăugă: - Mă duc la spital, vreau să fiu lângă ea în aceste clipe grele; mi-a spus mereu că e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și va veni și timpul acela...Văzând-o însă cu broboane mari de sudoare pe frunte, se apropie de ea, îi șterse fața și fruntea cu o fașă muiată în apă rece, vorbindu-i cu căldură: - Curaj, curaj! Cum te cheamă? - Rafira! - Ce nume frumos! Curaj, dragă Rafira, ai să vezi că nu va trece nici o zi și vei uita prin ce ai trecut... Între timp, Ina dădea semne că durerile se întețeau și frecvența acestora sporea dintr-un moment în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
secunde pe Ina. - Ei, ți-ai văzut feciorul? îl întrebă Ina. - Da, e frumos, seamănă cu bunicul meu, e brunețel... Încercă el să se consoleze. - Ce nume vrei să-i punem? - Nu spuneai tu că dacă e băiețel, o să l cheme Mihai? - Bine, așa o să-l trecem în acte: Mihai Georgescu. E un nume de poet, de domnitor, glumi el... - Sună frumos! Am să-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ți-ai creat un cămin. O veni o zi și pentru mine! Așa a fost să fie. Destinul ne-a scris pe pagini diferite viitorul. Asta o spunea în vorbe, dar gândul ei era departe de aceste cuvinte ce erau chemate să-i tempereze neliniștile ei și mai apoi, pe ale prietenei sale. - Eu, Olga, spuse Ina cu toată sinceritatea, nu am crezut niciodată că pot avea în tine un inamic, de ce aș gândi acum acest lucru? Fii sigură, dacă Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Când, dragule, să merg acolo, toată ziua sunt la serviciu, acasă mă așteaptă copilul. E atâta treabă! Dar voi merge într-o zi, sunt și eu curioasă în ce palat o să locuim! - Nu fi ironică! E departe de ceea ce se cheamă palat. Dar va fi o casă locuibilă, cu toate disponibilitățile în care să te simți stăpână cu adevărat! - Aici, la părinții mei... nu continuă, dar se subînțelegea că nu se simțea în largul lui. Ținu să-l apostrofeze. - Discuția aceasta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
clipă, doar o clipă. Se înțelegea că abordarea aceasta, survenită ad-hoc, era semnalul unei ultime dorințe a unui suflet care începuse deja, după toate aparențele, să călătorească spre lumea de dincolo... - Părinte, ce părere aveți, ar fi înțelept să o chem pe cea căreia i-am pricinuit răul pe care vi l-am mărturisit, necugetata mea faptă? Preotul stătu o clipă în cumpănă. Simțea că îngrijorările acestei femei îi măcinau încă cele mai ascunse fibre ale conștiinței, dar nu avea chemarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ce puteam să fac ca să scap de șleahta aceea de zurbagii? Le-am arătat că acesta este copilul acelei țigănci, nici nu-mi mai amintesc numele ei! Căuta în acest fel să se împace cu ea, dar împăcarea, oricât o chema, nu voia să vină. Alungă din amintiri și faptul că, după plecarea țiganilor, prinsese o brățară albastră, cu numărul 15, băiatului țigăncii ca și cum acesta ar fi fost al Inei, având același număr pregătit și pentru Ina. După o noapte de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
numărul 15, băiatului țigăncii ca și cum acesta ar fi fost al Inei, având același număr pregătit și pentru Ina. După o noapte de chinuri, de zbucium și de chibzuință însă, gândind că fiece clipă poate fi ultima, se hotărî să o cheme pe Ina și, cu toate riscurile și umilințele la care ar fi fost supusă, să-i expună situația reală, așa cum de fapt se derulase evenimentul. Avea să-i mărturisească și care fusese cauza acestei răzbunări, recunoscându-i Inei că nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Lasă acum gândurile negre, hai să vorbim și despre altceva... - Nu, nu Ina, timpul meu e măsurat nu în zile, ci în ore, poate chiar în minute. Dacă nu veneai astăzi, mâine se putea să fie prea târziu. Te-am chemat fiindcă mă simt la hotarul dintre viață și moarte. Numai dorința de a te vedea, așteptarea ta, m-a ținut în viață. Voi trece în curând granița spre noaptea cea lungă. Și, în trecerea aceasta nu e nevoie de pașaport
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
curgă fără a răscoli fapte neînscrise în noianul agendei memoriei sale. - Fetița e la mama... Olga se opri din nou. Făcu o pauză, privind străină pereții rezervei. Se vedea că altele erau gândurile înrădăcinate în mintea ei: pentru ce am chemat-o eu pe Ina și uite ce discutăm? își spuse Olga sieși. - Sper că ai puterea morală la care să adaugi forța fizică necesară să treci și peste acest obstacol!? Ai avut și ai să mai ai cu siguranță zile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spus motivul pentru care mă grăbesc. Și tu Olga ai nevoie de odihnă. - Mai stai o clipă, o clipă doar, numai o clipă, te implor... N-am reușit să-ți spun ceea ce este mai important și pentru care te-am chemat. Tăcu iar. - Ai obosit Olga, ai nevoie de multă odihnă! - Nu-ți fă nici o grijă pentru mine, mă voi odihni dincolo, mă voi odihni... nu te îngrijora... Buna mea Ina, buna mea... Tu așa ai fost mereu și eu... - Și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu al unei țigănci care născuse doar cu câteva minute înaintea ta... - Nu, nu cred, nu te cred în stare de așa ceva, fabulezi!... - Acesta este adevărul! Crud, e drept, dar e adevărul adevărat care mă încriminează. De aceea te-am chemat să-ți mărturisesc marele meu păcat. Nu cred că mă poți ierta! Dacă în clipa asta ai avea tăria să mă ierți, m-aș simți eliberată... Nu puteam pleca dincolo cu o asemenea greutate pe suflet... de aceea te-am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să-ți mărturisesc marele meu păcat. Nu cred că mă poți ierta! Dacă în clipa asta ai avea tăria să mă ierți, m-aș simți eliberată... Nu puteam pleca dincolo cu o asemenea greutate pe suflet... de aceea te-am chemat... - Spune-mi, spune-mi, povestește-mi cum ai putut? Cum? Dă-mi amănunte... Și fără să țină seama de faptul că în pat se afla o epavă, o prinse de umeri și începu să o zguduie, repetând fără încetare, aproape
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-mă aici. Nu. Mergi cu noi. Nu așa, măi băieți. Nu așa. Dar cum? Fiți pe pace, că, doar mă aveți în mână. Întâi să mă simt bine, să inaugurez darea în folosință a casei, și-apoi, pe mâine-poimâine, vă chem eu, când să veniți, să mă luați și să mă duceți acolo unde vi sa ordonat. Dar nu putem. Ei, pe dracu, nu puteți. Fiți copii cuminți și ascultători că nu vă va fi degeaba. Când, nu ne va fi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Că și eu o să am în voi. Acum, duceți-vă. Lăsați-mă să-mi petrec noaptea asta dulce și frumos mirositoare, ca pe un fagure de miere. Aveți încredere în mine. Bine. Când să venim să vă luăm? O să vă chem eu.Oricum, nu mai devreme de mâine seară sau de poimâne dimineță. Bine. Dragoste dulce. Așa, mă’copii, că mie, acum,Afrodita îmi îmbină prima noapte de iubire cu ultima noapte de hărțuire. A treia zi de dimineață, mascații au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]