7,296 matches
-
Cu banii cu care ar fi trebuit să-mi cumpăr un sutien nou, am cumpărat această tigaie și timp de trei luni m-am descurcat cu un singur sutien. Poți să crezi? A fost îngrozitor. Îl spălam seara și mă chinuiam să-l usuc pentru a-l putea purta în ziua următoare. Și dacă nu se usca, era teroare. Nimic nu e mai îngrozitor decât să umbli cu un sutien umed pe tine. De multe ori mi-au dat lacrimile... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu mai fie conștientă de ceea ce se întâmplă în jurul ei și a devenit dependentă de medicamente, dar tot nu putea să moară. Până la urmă s-a îndurat cineva de ea și a murit prin eutanasie. Oricum, e îngrozitor să te chinuiești să mori. E îngrozitor și pentru cel care e într-o agonie permanentă, dar și pentru familie. Am rămas fără nici un ban. O injecție costa douăzeci de mii de yeni și avea nevoie și de supraveghere permanentă, așa că am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am întrebat-o eu. — Da, spuse ea, ceva extrem de ciudat, ca și când mi s-ar fi întins anume o cursă. Și acum mă trec fiori când îmi amintesc. Reiko [i-a frecat tâmpla cu mâna liberă. Îmi pare rău că te chinui cu toate poveștile mele. Doar ai venit până aici ca să o vezi pe Naoko! Chiar vreau să-mi povestești ce s-a întâmplat, dacă nu te deranjează. — Ei bine, începu Reiko, după ce mi-am dat fetița la grădiniță am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce trecusem. Reiko a dat din cap de câteva ori. — Dacă aș fi fost frumoasă și deșteaptă ca ea, aș fi fost probabil o ființă mai normală. Ce-și mai putea dori când avea asemenea calități? De ce trebuia să-i chinuie pe cei inferiori dacă toată lumea o aprecia? Oare de ce trebuia să se poarte astfel? Ți-a făcut vreun rău? am întrebat. — Am să-ți spun mai întâi că era o mitomană cum nu mi-a mai fost dat să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mergem în Uruguay? Nu vezi acolo decât rahat de măgar. — S-ar putea să ai dreptate. — Rahat de măgar peste tot. Rahat ici, rahat colea... toată lumea asta-i un rahat! Te rog desfă-mi și mie fisticul \sta. M-am chinuit până am reușit să-l sparg și să-l curăț de coajă. Da, dar ce grozav a fost în duminica aceea! continuă ea. Sus, pe teras\, privind focul, bând bere, cântând... Nici nu mai țin minte de când nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
el s-a prăvĂlit spre pupă, l-am apucat de gît cu cealaltă mînĂ. Am simțit cum pornește vasul icnind și eram tare ocupat cu domnul Sing, dar În același timp mă uitam la cubanezul de la pupa bărcii, care se chinuia să țină rama Între țopăielile domnului Sing. SĂrea mai al dracu’ ca un delfin prins În harpon. I-am sucit brațul la spate și m-am lăsat cu greutate pe el, dar Îl sucisem prea tare, pentru că la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zidurile albe ale hotelului La Concha, catargele dezgolite și casele din oraș. Se vedeau deja bacurile de pe docul Trumbo, pe care trebuia să-l ocolească pentru a se-ndrepta spre Garrison Bight. „Willie, bătrînu’ Ăla,“ se gîndi. „Cre’ că-i chinuie ca pe draci. Cine-or mai fi fost și idioții Ăia? SĂfiu al dracu’ dacă nu mă simt În ultimu’ hal. SÎnt amețit de nu se poate. Ar fi fost mai bine să mergem direct În oraș. SĂ nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îi era murdară și unsuroasă, avea o privire goală și era nebărbierit. Prins de centură, avea Colt-ul Ăla mare, automat, care fusese al altor trei tipi Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era unsuroasă și Înnegrită de fum. Avea o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre ceafă și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cît sînt plătiți? Luau zece pesete pe zi. Da’ acum are soldă de locotenent. — De locotenent spaniol? — Da. — PĂi tre’ să fie nebun. Sau e implicat politic? — E politic. A, așa se explică. Auzi, Cheliuță, da’ tre’ să te fi chinuit nițel cu presiunea aia de la vînt, dacă zici că ți-a zburat coada. — Da, tovarășe, spuse Cheliuță. — Și cum te-ai simțit? — MĂ gîndeam Întruna, tovarășe. — Da’ din Junker cîți au scăpat, Cheliuță? — Patru, dintr-un echipaj de șase. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am așezat cît se putea de confortabil, după care i-am scos tunica și cămașa, i-am dat cu sulfamidă pe răni și Claude l-a acoperit. Era frumușel și nu părea să aibă mai mult de șapteșpe ani. Se chinuia să vorbească, dar nu reușea. Încerca să suporte totul așa cum auzise el că trebuie. Claude a luat tunicile de pe două cadavre și i-a făcut o pernă. După care l-a mîngîiat pe păr și l-a prins de mînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu era la fel de periculos să fugă Înapoi ca și dacă ar fi continuat? — Nu chiar. Fata se uita prin binoclu. Îl așeză. — Nu mai pot să mă uit la așa ceva. Lacrimile i se scurgeau pe obraji și fața-i era chinuită. N-o mai văzusem plîngînd pînĂ atunci și erau destule care să te facă să plîngi dacă erai genul. În război toată lumea, de orice rang, chiar și generalii, toți plîng la un moment dat. Așa stau lucrurile, orice v-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vedem ce-a văzut fiecare. BĂiatul dădu din cap și se uită În farfurie. — Sau am putea să mergem la cafenea, să jucăm ceva zaruri și după aia să scrii despre conversațiile pe care le-ai auzit. Nu să te chinui să scrii ceva. Doar dacă auzi ceva care să și sune, să aibă vreun sens. — MĂ tem că nu-s pregătit pentru asta, papa. Cred că mai bine continui să scriu cum am făcut-o În povestirea aia. — Bine, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tine. — Ești o fată bună. — Nu chiar. SÎnt destul de dificilă. Da’ știu cînd iubesc pe cineva, și pe tine te-am iubit dintotdeauna. Așa c-o să Încerc să fiu bună. — Ești minunată. — Ei, pot mult mai mult de-atît. — Nu te chinui. — Bine, o vreme. Roger, sînt așa de fericită. O să fim fericiți, nu? — Sigur, fata mea. — Pentru totdeauna, nu? Știu că sună aiurea, pentru că-s un fel de fata-mamii și tu ai umblat cu toate. Da’ cred În asta, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oase. Davey nu mi-a observat reacția. Mi-am băut vinul și am întreținut conversația cu el în timp ce îl priveam pe celălalt cu nesaț, proiectând în el imaginea lui Patrick cu toată forța de care eram în stare. Mi-am chinuit memoria ca pe un mușchi, am depănat fiecare amintire nesemnificativă despre fața, corpul și părul lui Patrick, încercând să-l readuc la viață. Îmi plăcea nespus ce făceam, dar mă simțeam îngrozitor de vinovată. Am inventat tot felul de pretexte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
decât propria-i persoană. —A venit direct la mine și a început să-mi vorbească, apoi m-a invitat la petrecerea asta și mi-a zis că pot aduce pe oricine vreau, povestește Daisy. M-a rugat să nu mă chinui să scriu nimic, dacă nu am chef, ci să încerc să mă distrez. Drăguț, nu-i așa? Nasul meu fin de cunoscător îmi spune că tipul a zis exact ce trebuia pentru a se asigura că va apărea în Evening
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
peisaj cu viteza luminii, pentru a nu provoca o scenă. Sincer, în acest moment, nici nu prea știu ce aș putea face decât să râd ca o gâscă. Să dau și eu din fund ar fi deja prea mult. Mă chinui să beau ce mai am în pahar, în ciuda faptului că sunt zgâlțâită zdravăn, apoi, în sfârșit, Liam se oprește, mă sărută pe gât și spune: A fost minunat! Dar cam repede pentru tine, nu? Voi fi mai încet data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
capacul closetului și întinde niște linii de cocaină pe suprafața neagră, strălucitoare. Are tricoul ridicat din cauza poziției și pot zări un tatuaj care se oprește exact deasupra feselor. E scris cu litere gotice, nu-mi dau seama ce înseamnă, mă chinui însă să-l descifrez. Își ridică privirea, mă vede și întreabă: Vrei niște coca, scumpo? Pentru o clipă sunt tentată să răspund afirmativ. Să mă droghez cu Liam O’Connell. Colegii de birou ar fi impresionați. Mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că e fericit, încât n-a mai putut aștepta până seara să ne invite într-un bar? Apoi, fără să vreau, mă uit spre Finn. Arată de parcă ar fi fost lovit în stomac de campionul mondial la lupte și se chinuie să pretindă că nu-l doare. Barney și Vanessa stau în pragul ușii, primind îmbrățișări, bătăi prietenoase pe spate (Barney) și strângeri de mână (Vanessa). Finn e prins în capcană. E clar că ar vrea să dispară din încăpere. Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iau geanta și haina și-i fac cu mâna lui Davey, dar nu mă vede, fiind foarte ocupat să-l atace pe Vijay. Țin în fiecare mână câte o sticlă de șampanie, ca și cum aș duce două trofee prețioase și mă chinui să-mi fac loc pe lângă masa de biliard. Mă mai uit o dată la fericitul cuplu. Vanessa mă urmărește cu o privire încruntată; își dă la o parte o șuviță de pe frunte și îi văd inelul de logodnă pe deget, futurist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vrei. Am crezut că ți-ar fi de folos, atâta tot. Se uită la mine cu nevinovăție. Când face astfel de mutre, arată ca un băiețel, cu ochii lui mari și obrajii rotunzi. E unul dintre motivele pentru care se chinuie să poarte haine cât mai sobre și ochelari cu rame negre; știe că fără acestea s-ar prezenta ca un puști de doisprezece ani, cu o înălțime peste medie. Nu sunt furioasă! Sunt speriată! N-am vrut să spun asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Davey. Întoarce monitorul computerului spre el și intră pe adresa pe care el însuși a creat-o. —Bla... bla... bla... se încarcă! Iată-le! Două mesaje! Minunat! „Dragă Rebecca, mi-ar plăcea să fac parte din grupul Ex-ilor Anonimi. Mă chinui să trec peste suferința provocată de un divorț și am nevoie de ajutorul vostru.“ —Sună bine! Hai să-l vedem și pe celălalt! „Dragă Rebecca, prietena m-a părăsit și credeam că n-am să mai pot iubi. Dar L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de umeri. Îi simt oasele ascuțite prin puloverul subțire. De-abia apuc să o ating, că ea se lasă în brațele mele cu toată greutatea. Stă pe picioarele ei, dar e mult mai grea decât mi-am închipuit și mă chinui să o susțin. Ben, care se află lângă mine, își dă seama de asta și o apucă de talie. —Trebuie să faceți față greutății mele! zice ea zâmbind. E un exercițiu de încredere. E necesar să fiu absolut sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
promptitudine. Gata. Am făcut-o și pe asta. Cu vârf și îndesat. Mă simt îngrozitor și sunt pe punctul să izbucnesc în lacrimi. Aș vrea să plâng, m-aș descărca mai ușor. Dar sunt prea orgolioasă ca să fac asta. Mă chinui să-mi revin în timp ce ei aplaudă și mă rog ca atenția să se îndrepte spre altcineva, pentru a mă putea retrage în liniște într-un colț să-mi stăpânesc mai ușor emoțiile. Mai vrea cineva să vorbească? îi întreb. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
seara asta. A insistat. Acum ne face să ne rușinăm de comportamentul nostru anterior în calitate de gazde. A pregătit felii de somon afumat, cremă de brânză, sandviciuri cu pui, a aranjat impecabil un platou cu legume pe post de crudități, a chinuit chiar niște morcovi, ca să le dea niște forme speciale și a cumpărat un magazin întreg de brânzeturi. Cafeaua și ceaiul sunt servite în termosuri elegante, vinul e în frigider, iar în barul situat într-un colț al sufrageriei poți găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când mi-a telefonat Jake și m-a întrebat dacă vreau să ne întâlnim pentru a discuta despre întâlnirile Alcoolicilor Anonimi, i-am sugerat să ne vedem la Seven Dials, barul lui Matt. Am format apoi numărul și m-am chinuit să leg câteva fraze în franceză, ca să verific încă o dată dacă Matt lucra în seara asta („Puteți să-mi spuneți dacă Matt va lucra mâine seară? Mulțumesc foarte mult. Nu, mulțumesc... chicoteli... Nu, nu doresc să-mi las numele.“ Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]