6,287 matches
-
de admirație, adică unul ca el nu mai există și se îneca de entuziasm spunând aceste cuvinte... Povestirile lui erau cețoase, viziuni de vis, adesea de coșmar, cu roboți care prind viață și ucid pe creatorii lor... Frankensteini văzuți la cinema, sau oameni invizibili care terorizau pe dușmanii lor... Țineam la el, avea un umor pe care îl exprima și prin tresăriri, gesturi spontane și grotești, reluări bruște de conversație după momente de depresiune pe care le alunga cu un râs
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
terenuri macroporice, elanurile Verei, acum un an, un veac, în săptămânile de început la noul loc de muncă. — Am crescut între oameni mari. N-aveam niciodată curaj să întreb cum ar trebui să procedez. Prima dată când am mers la cinema cu un băiat, i-am plătit biletul. Convinsă că nu se cuvine altfel. Cine să-mi explice emoțiile prin care treceam ? Lipsită de apărare, dar atât de firească, încât păream stranie. În anul IV, în septembrie, în 19 septembrie, sublinia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu elevi înecați. Convinși că nici nu știu să înot. Eu pierdeam după-amiezile cu băieții, în concursuri, la râu. Până în ziua când m-au salvat în ultima clipă, disperați. — La optsprezece ani, un băiat m-a ținut de mână la cinema. N-am văzut nimic din film, tremuram. Pe strada unde locuiam, întâlneam o fată care îmi părea nemaipomenit de frumoasă. Seară de seară o conducea, până în dreptul porții, un bărbat înalt, îmbrăcat neglijent. La despărțire se sărutau, sfârșiți unul în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un coleg sau de-o iubită sau într-o vârstă n-ar fi o nenorocire... Totdeauna se mai găsește ceva de făcut. Devii filatelist, crescător de ciuperci sau albine, pleci pescar în deltă, găsești altă iubită, mergi mai des la cinema. Te-apuci de schi și înot sau de limbi străine. — Gata, gata, aiurezi... și Ortansa strivește mucul țigării în scrumieră. Mai bine află date despre Manole : locuiesc într-o singură cameră. Ei doi și băiețelul. Orice apropiere trebuie programată dinainte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
serviciu, flămând, fără chef de aventuri și adultere, deși ar fi zi bună, miercuri, ziua orelor suplimentare, la birou și oriunde. Uf, reușise în cele din urmă ! Trecuse prin dreptul fiecăruia, îl văzuseră, desigur ! Se grăbea, intrase în bufetul de lângă cinema. Îi văzu apoi, prin vitrină, păstrau distanța care-i separa. După-amiază dospită, sala fierbea, pustie. Rămăsese la post, minut cu minut, grad peste grad, treizeci și cinci de grade la umbră. Modesta miercuri mijlocie se tot întinsese, se înfierbântase și se înrăise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
murdară, care se topește. Umezeala pătrunde până la ciorapi, în vârful pantofului, la degete, pe toată talpa. — Șeful spunea că ai solicitat un concediu mai lung și te-a refuzat. Nu te-ai arătat afectat. I s-a părut suspect. Lângă cinema, se lungește coada de salariați, nerăbdători să intre în încăperea încălzită. — Am auzit că ai pleca pe-un șantier. Ar fi copilăresc... La noi te-ai simțit bine, lucrările sunt interesante. Ultimul proiect pe care l-ai avut era deosebit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nou descoperită. Sau parcă era înainte de crăpătură, nu mai știu, cert este că sânt momente în viață când capul gândește fără tine, poate și el vrea să fie singur. Dacă acum am 48 de ani, înseam că mă gândesc la cinema de treizeci. Cred că, de fapt, atunci am început să visez, alături de realitate, de cele mai multe ori noaptea înainte de culcare. Asta când nu calificam în gând echipa României la vreun campionat mondial sau european, introdus în ultimele zece minute ale fiecărui
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
doua zi sau chiar pentru vacanță, ori, de ce nu, pentru copilul pe care ar trebui să-l facem. Căcat! M-am angajat într-o agenție de turism, când mi-am dat seama că nu am nici o șansă să lucrez în cinema la Paris. De încercat am încercat, dar după câteva luni mi-am dat seama că e atât de greu să spargi zidul care înconjoară sistemul, încît am abandonat. Altă soluție ar fi fost intrarea pe ușa din dos, dar o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Ce să fac, mă repet, sau mă laud, sau chiar așa o fi fost. Avea niște ochi imenși, supradimensionați și de ochelarii cu dioptrii gigantice. Cred că erau albaștri. În film, prim-planurile ei smulgeau suspine din sufletele spectatorilor, revista Cinema dedicîndu-i de nenumărate ori pagina dublă din mijloc. Când ne-a făcut cunoștință Pelicanul, am zâmbit amândoi, de se întreba de unde ne știm. Filmau împreună la Constanța o producție de epocă și locuiau în Mamaia. Bănuiesc că exista un flirt
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
însumi, scriitorul care genera orașul. Idila mea cu acesta a fost idila mea cu iluzia poeziei. Eram singur ca un câine, hoinăream jigărit câte o vară întreagă, halucinând, prin fața Continentalului și Palatului Telefoanelor, pe la Athenee Palace și prin față la Cinema Patria, făcând imagini peste imagini, jubilând și aplecîndu-mă în vântul de raze orbitoare al unei glorii pe care o vedeam doar eu... Durell avea Alexandria? Cortăzar Buenos Aires? Joy-ce Dublinul? Dar aveam și eu Bucureștiul! Un oraș plastic, proteiform, pe care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dracu de șireturile unor ghete mai Înalte. În ciuda frigului, doar sunetul scos de tălpile mele pe caldarâmul străzilor de pe lângă canale și modul cum mă simt când pășesc pe el sunt Îndeajuns să-mi dea o semi-erecție. Am intrat Într-un cinema și am plătit pentru o cabină hi-tech. Lumina verde e stinsă, iar lumina roșie e aprinsă. Mă simt confortabil. Nu-i prea rău filmul, o producție sf despre două lesbiene extraterestre din spațiu care răpesc școlărițe virgine pubere dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Intru și plătesc douășcinci de guldeni unei târfe distrate care mestecă gumă și care evident face și ea giumbușlucuri, se gândește la banu mai gros pe care-o să-l scoată singură mai târziu. Mă duc Într-o sală de cinema care e În stil vechi, nu un șir de cabine care se deschid cu monede. E pe jumătate plină, iar spectacolul Începe imediat. Nu există intimitate ca să-ți-o iei la labă, dar asta nu-l oprește pe un puțoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
blogmania.ro/bloguri/foto/ se pot descarcă toate temele cuprinse în blog-urile fotografice; jurnalele intime sunt accesibile lumii întregi și sunt cele mai răspândite blog-uri; blogurile destinate filmelor video. Acestea au luat denumirea vblogs și sunt create de către pasionații de cinema, muzica, de cei ce utilizează tehnologia digitală de prelucrare a imaginilor. Precum toate site-urile de socializare, blogurile se pot dezvolta în mai multe direcții. Cele mai populare platforme de blogging sunt WordPress, Movable Type, Blogger, TypePad, Xanga, LiveJournal, iar
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
la stare. Accesarea pe www.twitter.com se face prin crearea unui cont care, de asemenea, poate fi sub numele adevărat al utilizatorului sau poate fi sub un pseudonim ce poate lua numele unei vedete TV, a unui star de cinema, a unui parlamentar, europarlamentar sau poate înfățișa un caracter. Popularitatea Twitter-ul în traducere, agitație, palavrageala, a crescut foarte mult și, în iulie 2010, ComScore anunță cota de 93 de milioane de utilizatori 280. Twitter-ul este un fel de mesagerie instant
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
carte a orelor din secolul al XIII-lea, enormă, rară și grea, nu se citea la fel ca o carte de buzunar din secolul XX, un retablu dintr-o biserică gotică se adresa unei alte priviri decât un afiș de cinema. Evoluția comună a tehnicilor și a credințelor ne va conduce să reperăm trei momente în istoria vizibilului: privirea magică, privirea estetică și, în fine, privirea economică. Prima a produs idolul; cea de-a doua, arta; cea de-a treia, vizualul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
texturilor, a reliefurilor și paletelor promite un viitor și mai frumos transformării figurilor în ideograme. Metaforă totuși fără rigoare și metamorfoză fără substanță. Noul academism al semnificantului, ca și modul mai vechi de a asimila vizibilul lizibilului, fotografia unei scriituri, cinemaul unei limbi universale, trece dincolo de proprietățile inerente sistemului formal care este orice limbă. De exemplu, încercările de a sistematiza imaginea cinematografică pe modelul lingvistic n-au dus niciodată la rezultate convingătoare fie că planul a fost asimilat cuvântului, iar secvența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
așa cum a avut și modul ei de a le stiliza. Aceste "lecturi" ne spun mai mult despre epoca respectivă decât despre tablouri. Sunt tot atâtea simptome câte analize. Imaginile ne fac semn, dar nu există și nu poate exista, în cinema sau în altă parte, un "semnificant imaginar". O înlănțuire de cuvinte are un sens, o secvență de imagini are o mie. Un mot-valise poate avea un fond dublu sau triplu, dar ambivalențele lui sunt reperabile într-un dicționar, enumerate exhaustiv
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fabricarea și înțelegerea lor. Reabilitarea cărnii fondează un activism neîncetat și neîngrădit. Pe calea deschisă de Bizanțul schismatic, Biserica apostolică și romană a putut să se deschidă către tehnicile cele mai profane ale imaginii, de la vechiul spectacol de umbre până la cinemaul holografic. Iluzia optică nu-l înfricoșează pe un fiu al Sfântului Atanasie și al Sfântului Chiril (doctorii Întrupării), care știe că ea intră în planul lui Dumnezeu. O cultivă. În secolul al XII-lea, el cere ca vitraliile și culorile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Vatican II, de superstarul Ioan Paul al II-lea și de prodigiosul echipament vizual al Sfântului Scaun subiecte facile -, vom da câteva detalii semnificative strict franțuzești. Singura revistă intelectuală nespecializată care ia în serios și descifrează regulat operele de pictură, cinema și televiziune este Esprit, fondată de Mounier în 1932; ultimii doi directori ai ei au consacrat excelente studii obiectului vizual, atât vechi cât și contemporan 28. Colecția "Septième Art", care grupează cele mai aprofundate texte de reflecție despre cinema, este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pictură, cinema și televiziune este Esprit, fondată de Mounier în 1932; ultimii doi directori ai ei au consacrat excelente studii obiectului vizual, atât vechi cât și contemporan 28. Colecția "Septième Art", care grupează cele mai aprofundate texte de reflecție despre cinema, este publicată de Le Cerf, editura părinților dominicani. Cea mai bună revistă de televiziune, ultim refugiu al unei morale a imaginii, este Télérama. Critica de cinema (în vremea ei), cu André Bazin în frunte, avea o intensă coloratură nu creștină
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contemporan 28. Colecția "Septième Art", care grupează cele mai aprofundate texte de reflecție despre cinema, este publicată de Le Cerf, editura părinților dominicani. Cea mai bună revistă de televiziune, ultim refugiu al unei morale a imaginii, este Télérama. Critica de cinema (în vremea ei), cu André Bazin în frunte, avea o intensă coloratură nu creștină, ci de-a dreptul catolică. Trăiască Niceea II. Matricea Întrupării De ce persoana lui Christos este emblema oricărei reprezentări? Prin faptul că el este dublu: Om-Dumnezeu. Cuvânt
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Însă părintele Bailly, asumpționist și politehnician, fondatorul ziarului La Croix (1883), înțelesese deja, înainte de această dată, necesitatea de o combina forța tiparului și puterea imaginii, fotogravură și cromolitografie. Încă din 1897, acest militant catolic a inventat chiar un proiector de cinema pe care l-a botezat Nemuritorul. "De ce scrie el în 1903 în acest ziar marile adevăruri creștine n-ar fi astfel publicate, divulgate, glorificate așa cum sunt în vitralii, tablouri, statui și fresce?" El lansase deja "departamentul de imagini", Marele Catehism
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
S-au văzut chiar, în unele dioceze, odată cu filmul Viața și patimile lui Isus Christos din 1897, "posturi luminoase". Abia în 1912, Roma, prin Eminentissimii Părinți din Sfânta Congregație Consistorială, va decreta interzicerea proiecțiilor în biserici. Primele noastre săli de cinema, catedralele, a trebuit să cedeze locul Rex-ului. Iar cinematografele de cartier au devenit bisericile noastre parohiale, în loc să fie invers. Cu toate acestea, la întrebarea pe atunci obligatorie "este cinematograful moral?", unii catolici francezi luminați au răspuns, împotriva consensului oricărei societăți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că da. Adăugând: "dacă nu este, trebuie să devină, și noi ne vom ocupa de asta". În 1909, grupul La Bonne Presse înființa o casă de producție; trimitea camere la Lourdes, turna și distribuia filmul Patimile Domnului. "O bucată de cinema, un film în program sunt ca un șoc electric, afluența crește după aceea, devine uriașă" (Le Fascinateur, 1912). Cât despre foarte piosul Michel Coissac, acesta abandonează Le Fascinateur, pentru a fonda în 1919 Le Cinéopse, organ lunar al industriei cinematografice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
hârtie și un joc de golf fără gazon, își găsește în imaginea de sinteză complementul optic. Vizualul numerizat e prea internațional ca să mai aibă spirit câmpenesc: e deopotrivă planetar și "acosmic". Nostalgia ecologică ne ocupă ochii și mintea, dar la cinema genul documentar, cu atitudinea lui scrutătoare și scrupuloasă, e socotit demodat (fără piață), fiind înlocuit cu "marele reportaj" făcut în grabă și alert al televiziunilor. Noua noastră neatenție optică datorează nu puțin revoluției din telecomunicații și transporturi. Odată cu suprimarea distanțelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]