38,100 matches
-
eliberată de dascăl. Poemul se numește o r i c e c o n s t r â n g e r e , „Lecție despre mine”(p.14), poemele baciene dau frâu în care dă anumite lecții de liber imaginației cititorului, f i lozofie, privind teoria oferind diverse situații de contrariilor. Am reținut în meditație profundă asupra mod deosebit formulări existenței umane. Pentru a educative aforistice, demne depăși „def ici tul unei de memorat: „Dumnezeu a civilizații”, din acest univers creat
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
personificată mândri ș i găunoși”, a înțelegem frumusețea lichelelor societății, care „își imaginii artistice, care exilează imperiul în tăcerea deschide noi perspective copacului ce-și plămădește asupra rosturilor lumii si floarea”, poetul G. Baciu asupra adâncirii sufletului aduce în atenția cititorilor omenesc. Poetul folosește p o r t r e t u l g ă u n o s a l și o admirabilă antiteză „domnului Activist” care dintre „înserarea din mine”, „suferă de răni intelectuale”, care produce plictiseală și dar
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
își poetică a marelui Nichita Stănescu. Ca Metaforele „pustiul tâmplei”, „strada cu frânge gâtul/ șlefuind isteria gesturilor/ și la Nichita, întâlnim unele construcții ochi mari de piatră” și altele oferă o largă cu care ne mângâiem trecerea” (strofa indescifrabile pentru cititorul de rând, deschidere în universul inepuizabil al d). Probabil că este vorba de „gesturi” dar frumoase, chiar mărețe prin imaginației și pot fi interpretate în mărețe cu care noi, ca popor, ne putem spontaneitate și ermetism. Potrivit firii lui diverse
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
liedurilor „insuportabilă”: „că fiecare sânge/ își la pământ la cer, de la viciu la baciene. Ca și în alte poeme, în desface încheieturile/ până la lacrimi ” înțelepciune și găsește prilej de emoții „Lieduri”, George Baciu se bazează pe (strofa e.). Nu știu ce înțeleg cititorii, dar poetice și de meditație: „Dincolo de aforisme lirice, originale cugetări eu remarc tristețea poetului că argument e viața, singura întâmplare exprimate într-o formă concisă și „PREZENTUL” nu se poate mândri cu neașteptată ce ne tastează biografia expresivă, cuprinzând adevăruri
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
să lauzi intenția din care s-a ivit volumul e inevitabil, atîta doar că trecerea sub tăcere a lacunelor ar fi neserioasă. E uimitor să vezi cum, despre un poet a cărui cadență îi molipsește chiar pe cei mai inerți cititori, molipsire ce merge pînă acolo că ritmul silabelor îți răsună stăruitor în urechi după încheierea lecturii, e uimitor ca despre un autor a cărui poftă de expresie stridentă a atins pragul rar al surprizei estetice - tocmai despre el să se
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
de pildă, maniera sibilinică în care începe studiul „Hermeneutica actului poetic“ al Lăcrămioarei Petrescu: „Fără statistică și fără preocuparea de a include în serie istorică evenimente imponderabile, în tensiune cu evidența care le atestă, mărturie palpabilă a circulației lor materiale, cititorul de poezie românească poate admite că - în sensul transmutațiilor la care tinde orice operație spirituală - în domeniul liricii lui Ion Barbu putem întîlni expresia unui proces analog.“ (p. 76) Fraza e fără fisură, compactă precum o stîncă din care nu
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
chibiț abstract abuzînd de banalități prețioase. Mai înduioșătoare e Mihaela Brut cu Viața spiritului locuind forme perfecte. O incursiune în geneza și emergența limbii barbiene, la care exigența critică n-o împiedică să-și comenteze propria carte despre Ion Barbu, cititorul asistînd la o mise en abîme în cursul căreia, sub motiv că-i analizează poezia, autoarea își descrie volumul Poetica și lirica lui Ion Barbu. Mentalități afine, apărut în 2003. Gestul aduce cu un memento elegiac menit a atrage atenția
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
proxim. Cu toate diferențele de rigoare, cred însă că O. Nimigean, în modul de asumare a scrisului, se întâlnește cu nouăzecistul Cristian Popescu. Într-un fragment de jurnal, autorul Artei Popescu vorbea despre „poemul care înglobează în el și împrietenește cititorul cu un personaj liric (poetul în carne, hârtie și oase) compus explicit din mai multe euri: auctorial, biografic, moral, ontologic, «lectorial» (adică eul care-și cară în cârcă toate lecturile atunci când se rostește, atunci când se scrie...)“. Nu altceva spune O.
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
Răzvan Voncu Cititorii revistei noastre au făcut deja cunoștință cu noua ediție a memoriilor Nataliei Manoilescu- Dinu, dintr-un comentariu consacrat textului de către Mihai Zamfir, publicat într-un număr anterior. Revin, însă, la această carte, dintr-o firească necesitate de a atrage atenția
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
cărții, că-i seamănă. Ce te face să plângi? Ce credeți că s-ar putea răspunde? Eu cred că romancierul este cineva care fabrică emoții. Asta-i meseria lui. Provoacă emoții pozitive, negative, triste, vesele... Am vrut să le ofer cititorilor mei ce mi-a plăcut mie din literatura din toate timpurile. Mă îndrăgostesc de Anna Karenina, îl detest pe Bolkonsky, Jean Valjean îmi frânge inima, plâng la moartea lui Charles Swann... Plânsul face parte din evantaiul de emoții pe care
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
ori absurdul unor întâmplări în stare să amprenteze viața. Capabil să susțină mai multe tipuri de lectură - o istorie a creșterii și maturizării, o povestire despre Polonia ultimilor 50 de ani, o țesătură filosofic-ingenuă -, volumul Eram singur și fericit oferă cititorilor varietate, artă a povestirii și bucuria dezvăluirii de mistere acolo unde o privire de suprafață ar distinge numai rutină. La început a fost ploaia. Ploua de câteva zile și, în apropierea bisericii Congregației Resurecției, apa brăzdase canale adânci, prin care
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
imens jurnal pe viață (le Journal d’un douteur), a unui scriitor-de-sineînsuș i (écrivain de soi-même). Cu timpul, desigur, am palpitat și la temele metafizice, dar, una peste alta, Cioranul „meu” este Scriitorul, cazul, Personajul, autorul Caietelor, și al corespondenței, cititorul avid de experiențe biografice din constelația Sissi - Madame du Deffand, atletul Exercițiilor de admirație, observatorul uman al bețivilor din Rășinari, pasionatul de tot ce va să zică nebunie, erezie, mistică în stare sălbatică, detracare, sfâșiere, ratare, spulberare, aporie, neant. Doamne, ce superbă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
după emisiunea în care anunța că Dan Voiculescu a intrat la apă demonstrând acest fapt. „Ce s-a întâmplat?? M-ai băgat în sperieți. De abia aștept emisiunea de mâine seară (care sper din suflet să existe)“, scria unul dintre cititorii blogului lui Mircea Badea. „E clar, cel puțin pentru mine, că problema cu care ai încheiat emisiunea este foarte serioasă și chiar gravă. Înteleg că Voiculescu a făcut o boacănă (...)“, comenta un altul.
Mircea Badea a arătat imaginile cu Dan Voiculescu intrând la apă - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/25548_a_26873]
-
Alexan Așteptam să citesc Figuri ale vulnerabilității existențiale. De la uitarea de sine la uitarea ființei, volum editat de Paul Marinescu și Christian Ferencz-Flatz la Editura Universității din Iași, pentru că eram foarte curios dacă aici tema uitării face saltul pe care cititorul atent al filosofiei contemporane și mai ales al celei din prima jumătate a secolului XX îl poate aștepta în mod justificat după lectura conceptelor de „uitare a ființei“ de origine heideggeriană, de uitare de sine nietzscheană care permite cunoașterea universalului
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
al conștiinței teologice „marca Petru Dumitriu” ar fi constituit doar o „piesă la dosar”, demnă de a intra într-o „integrală” (cum e aceea de la Univers Enciclopedic) și de a fi adnotată steril. Or, Ion Vartic nu e numai un cititor înzestrat cu o acuitate electrizantă (adică exact tipul de cititor de care Petru Dumitriu avea nevoie), dar și, în cazul de față, omul cel mai potrivit cu putință. Promiteam mai sus să revin asupra pistei analitice pe care, în studiul introductiv
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
o „piesă la dosar”, demnă de a intra într-o „integrală” (cum e aceea de la Univers Enciclopedic) și de a fi adnotată steril. Or, Ion Vartic nu e numai un cititor înzestrat cu o acuitate electrizantă (adică exact tipul de cititor de care Petru Dumitriu avea nevoie), dar și, în cazul de față, omul cel mai potrivit cu putință. Promiteam mai sus să revin asupra pistei analitice pe care, în studiul introductiv dedicat Cronicii de familie, criticul o dezvoltă numai parțial (din
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
puțin decât o anatomie a „deșertăciunii proiectelor faraonice”), ci și resortul antitotalitar: scena în care dincolo de ferestre se zărește gardul de sârmă ghimpată e cât se poate de elocventă. Nu sunt simple speculații. Ion Vartic previne, de altfel, asemenea suspiciuni: „Cititorul meu sceptic (care a citit cândva, poate nu prea atent, romanul) și cel răuvoitor (care, de altfel, nici nu l-a răsfoit vreodată) ar putea spune că interpretarea pe care o dau segmentelor codificate ale romanului sunt, pur și simplu
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
astfel (prin acest exemplu-limită) o continuă încifrare, creștină și (în destule puncte ale ei) anticomunistă. E o revelaț ie pe care nu o datorăm numaidecât „testamentului religios” care este Non credo, oro, ci întâlnirii dintre acest testament și un extraordinar cititor: Ion Vartic.
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
Cu patru exemple luate la întîmplare, cine deschide DEX-ul va afla că splina este un organ spongios, că palma este partea dinăuntru a mîinii, că sepultura este îngropare și că lacrimile sunt secreția glandelor din vecinătatea ochiului. Dacă același cititor va deschide volumul lui Isidor, va afla că splina (splen) e forma prescurtată a lui supplementum (supliment), ceea ce înseamnă că, fiind un organ situat în partea opusă ficatului, este suplimentul menit a umple un gol în abdomen (p. 85). Va
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
Marius Miheț Emblematic în literatura lui Radu Mareș este faptul că scrisul său oferă senzația de déjà-vu și, cu toate acestea, ceva-ceva întotdeauna deturnează așteptările cititorului. Cu alte cuvinte, fără a ieși din canoane și fără să epateze, cărțile lui au un ceva care scapă înțelegerii imediate. Toate astea, pentru că Radu Mareș e un profesionist al insinuării prin detaliu. El construiește pe un eșafodaj realist psihologic
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
în ușă, un turist se cazează la o femeie stranie, Eleni, bucurânduse de o insulă grecească pentru trei zile. Apariția celeilalte Eleni, însărcinată în șapte luni, descumpănește, iar o prietenie incertă se derulează între turist și copilă, nu și pentru cititor, ce asistă la un final contradictoriu: o explozie misterioasă distruge tot fieful odată cunoscut, făcând astfel imposibilă experiența suspendată. Sindromul Robinson, o altă povestire, are în primplan un scriitor retras la munte, însingurat, ce salvează la un moment dat o
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
dublu - profesional și erotic - al celor trei arhitecți (Irina, Doru, Iulian), măștile prieteniei din totalitarism. Nimic altceva decât o formă de prizonierat. Important este „a ști să devii și să te păstrezi în penumbră, cu trăsăturile șterse de obscuritate, anonimizate”. Cititorul familiarizat cu proza clujeanului va observa că există personaje care migrează din alte scrieri. Cum e, de pildă, Iulian Oncică, arhitectul din Ecluza (2006). Disidentul de altădată îndeplinește în nuvela de aici rolul unui prieten absent ori agasant, exclus simbolic
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
senzualității melancolizează. De aici impresia că autorul taie prea brutal din text, pornind de la reveria voluptuoasă (o nimfetă sau o idee) ce va fi suspendată și vag politizată, dar lasă totul echivoc, rezultând un final nefericit. Sau nefertil. Firește că cititorul, urmărind aceste grile de lectură, rămâne cu impresia că Radu Mareș construiește cu insistență singurătățile unor indivizi ce așteaptă orice să-și submineze singurătățile. Privilegii ale imaginației, ele nu explică deficitul biografic, nici eșecul prezentului. Luate împreună, prozele din Sindromul
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
sunt parte din aceeași respirație a ratării, testimonii ale eșecului singurătății. Fețe ale fericirii iluzorii - tema mare a cărților scrise de Radu Mareș. Ingenioase și bine gândite (în ciuda unor inadvertențe stilistice), prozele din acest volum confirmă senzația că scriitorul anesteziază cititorul, ezitant între un verdict de respingere sau unul superlativ.
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
întîlnit aievea. Dacă îl întîlnea, arunca buchiile și ștergea erudiția, scrîntindu-se brusc sub iminența unei traume. Dar cum trauma întîlnirii nu a existat, Jacques Duquesne scrie un eseu doct a cărui amănunțime a informației e dozată în așa fel încît cititorul să nu moară sufocat de scolii oțioase. Oricum, la Duquesne prăpastia dintre știința din jurul unei teme și periția impusă de trăirea aceleiași teme e de netrecut, catolicul semănînd cu un erudit fără înclinații mistice, tocmai de aceea faconda de care
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]