KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...159 160 161 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

simt că-mi iau foc obrajii. N-am făcut niciodată ore de gospodărie la școală, îi explic. Așa că nu am învățat niciodată să gătesc. — Dar nu se poate ca mama ta... sau bunica ta... Amuțește în clipa în care eu clatin din cap. Nimeni ? Îmi mușc buza. Iris expiră adânc, de parcă acum ar înțelege cu adevărat situația. — Deci nu știi să gătești absolut nimic. Și ce le-ai promis soților Geiger că le gătești ? O, Doamne. — Trish a vrut să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap. — Samantha, n-o să-ți iei nici o notiță, spune. Gătitul n-are nici o legătură cu scrisul. Trebuie să guști. Să simți. Să pipăi. Să miroși. — Aha. Încuviințez din cap cu un aer inteligent. Să țin minte asta. Desfac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
abia făcută și mușc dintr-o brioșă de dovleac sau dintr-un sandviș cu pâine de casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce mănânci ! îmi spune Iris de fiecare dată, întinzându-mi porția mea, după care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede ! Nu te grăbi ! Gustă mâncarea ! Duminică după-masă, sub atenta supraveghere a lui Iris, fac friptură de pui umplut cu salvie și ceapă, cu broccoli înăbușit în aburi, morcovi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
dau roată bucătăriei, trecând în revistă platourile cu mâncare neatinsă. Ce s-a întâmplat ? — N-au vrut să mănânce. Au plecat să ia masa în oraș. Nathaniel mă privește un moment, după care închide ochii o fracțiune de secundă și clatină din cap. După ce ți-ai petrecut toată ziua gătind pentru ei ? — E mâncarea lor. Casa lor. Pot face absolut orice au chef. Încerc să-mi iau un ton nepăsător și sec. Dar în adâncul sufletului încă mai simt o puternică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată în bucătăria asta ? Fără să vreau, îmi scapă un surâs. — Apocalipsă de miel, vrei să spui. — Mazăre fină. N-o s-o uit niciodată. Ia o gură de pește, clătinând din cap cu maximă uimire. Apropo, e foarte bun. Îmi vine în minte imaginea acelor gloanțe minuscule și negre ; imaginea mea alergând bezmetic în debandada generală ; bezeaua făcând pleosc pe podea... și, fără să vreau, îmi vine să râd. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
aud pe Trish strigându-mă. Samantha ! Unde ești ? Nu pare prea încântată, și mi se pune un nod la stomac. Peste ce-o fi dat ? — Nu pot să te las să mai umbli în halul ăsta. Apare în ușa uscătoriei, clătinând puternic din cap. — Poftim ? Mă uit la ea. — Părul tău. Se strâmbă. — A, da. Ating șuvița decolorată cu o grimasă. Voiam să mi-l aranjez în weekendul ăsta... — Ba ți-l aranjezi chiar acum, mi-o taie scurt. Ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Și Trish dac-ar fi lângă noi cu o cameră video, dându-ne indicații, și nici n-aș observa-o. Când deschid ochii și ne îndepărtăm unul de celălalt, parc-au trecut ore întregi. Îmi simt buzele umflate, și mă clatin pe picioare. Nathaniel pare la fel de tulburat ca și mine. Are privirea opacă și respiră mai precipitat. Îmi dau seama brusc că pâinea s-a storcoșit ca naiba. Încerc să-i redau cât de cât forma și o pun pe masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
face nici cea mai mică încercare de a mă săruta sau de a zâmbi măcar. Se mulțumește doar să se oprească și să se uite la mine. E ceva în privirea lui intensă și precisă care mă face să mă clatin ușor pe picioare. Fie lucrurile au rămas cam în punctul în care se aflau ieri, în timpul sărutului, fie asta-i soarta mea, să-l găsesc înnebunitor de sexy, indiferent ce vibrații intenționează el să-mi transmită. — Și zi așa. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să o anunț în prealabil. Și cică mă roagă, dacă sunt amabil, să calc pe pietriș în vârful picioarelor. În vârful picioarelor, auzi. — De ce ? — Din cauza idioatei ei de musafire. Toată lumea trebuie să-i caute în coarne. O nenorocită de avocată. Clatină din cap a uimire. Auzi, că munca ei e foarte importantă. Și munca mea e la fel de importantă ! — Vine ! se aude brusc vocea stridentă a lui Trish dinspre bucătărie, urmată la scurt timp chiar de Trish. Suntem gata cu toții ? Deschide în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pe mine, dar întregul sistem de alarmă mi-a intrat în funcțiune. — Haide. Pare amuzat. Sunt sigur că știi la ce mă refer. Samantha, poți să faci pe neștiutoarea cât vrei. E degeaba, fiindcă știm. Ce știți ? spun uluită. Nathaniel clatină din cap de parcă îi vine să râdă. — O să-ți dau un indiciu. Mâine. Mă sărută iar, după care pornește spre ușă. N-am nici cea mai mică idee despre ce vorbește. Mâine ? Ce vrea să spună cu chestia asta ? A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mă trage înapoi, aruncând o privire către ceas. Încă un minut. După care te las. Mă uit la el confuză, cu o ușoară presimțire. — Nathaniel... ce tot spui aici ? — Uite la ea cum se face că nu s-a prins. Clatină din cap amuzat. Chiar credeai că ne poți păcăli ? Scumpa mea, nu suntem chiar tâmpiți. Ți-am spus doar, știm. Mi se pune un nod de spaimă. Știu. Ce știu ? Ce naiba or fi aflat ? Înghit în sec, cu gura brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sticlă de vin. — Ăsta-i de la mine, zice. Nu e mult, dar... — Vai, ce frumos ! spun, mișcată. Mersi, Eamonn. — Și voiam să te întreb dacă te-ar interesa cumva să te angajezi ca chelneriță ? — La pub ? spun surprinsă, însă el clatină din cap. — La petreceri private. Avem un mic aranjament în sat. Nu e o afacere propriu-zisă, ci mai degrabă e un fel de împărțire a muncii cu prietenii. Mai facem un ban în plus, o chestie de genul ăsta. Împărțire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
tângui, cu capul plecat. Trebuia să mă previi ! Nathaniel mă privește uluit. — Mi-a trebuit ceva curaj ca să-ți spun tot ce-am avut de spus ! — Mai zi o dată, mă rog de el. Mai zi o dată ! O să ascult ! — Îhî. Râde, clătinând din cap. Poate altădată. Îmi pare foarte rău, Nathaniel. Pe cuvântul meu. Mă întorc și mă uit din nou afară pe fereastră, și-mi lipesc fruntea de geam. Mă gândeam... aiurea. — Știu. Vine la mine și-și pune brațele în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ani. — Categoric ! Vreau doar să... iau niște șervețele pentru cocktailuri. Încerc să mă dau câțiva pași în spate, însă ea mă înșfacă de braț. — Ba nu ! Tu ai vrut slujba asta ! Acum muncește ! Mă împinge atât de tare că intru clătinându-mă în încăperea ticsită de oameni. Mă simt ca un gladiator aruncat în arenă. Jan stă la ușă cu brațele încrucișate. N-am nici o scăpare. Va trebui s-o fac. Apuc tava mai bine, las capul în jos - și avansez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Trish și Eddie nu citesc acel tabloid. Și nici Cheltenham Gazette. E doar un articol idiot dintr-un ziar idiot și până mâine o să fie deja uitat. N-are nici un rost să le spun nimic. N-are nici un sens să clatin barca. O să-mi văd de moussele mele de portocale, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Da. Negare totală, asta e varianta cea mai bună. O idee mai liniștită, iau ciocolată și încep să o fărâmițez într-un castron de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
avocat de top din City. Femeia aruncă un exemplar al tabloidului pe masa de la bucătărie. Și tocmai a refuzat un salariu cu cinci zerouri ca să lucreze pentru voi. E ca și cum cineva ar fi aruncat o grenadă în bucătărie. Eddie se clatină vizibil. Lui Trish pare că îi fuge pământul de sub picioarele în saboți cu toc și apucă un scaun pentru a-și regăsi echilibrul. Chipul Melissei arată ca un balon spart. — Am vrut să vă spun... Îmi mușc buza jenată când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o parte. Am înțeles, aveai nevoie de o vacanță. Aveai nevoie de o pauză. De acord. Dar acum trebuie să revii la realitate. Asta e pentru mine realitatea, îi strig. E mult mai reală decât viața mea de dinainte. Guy clatină din cap. — Anul trecut, am fost cu Charlotte în Toscania și am învățat să pictăm acuarele. Ne-a plăcut la nebunie. Uleiul de măsline... asfințitul.. totul. Mă fixează un moment, apoi se apleacă ușor în față. Dar asta nu înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în aer. Știu că m-am schimbat. M-am calmat și am învățat să gătesc și să torn bere de la draft... și m-am simțit de milioane. Dar a fost un fel de vacanță. Nu poate dura la nesfârșit. Nathaniel clatină din cap disperat. — Deci după toate astea o să te întorci pur și simplu înapoi, o să iei din nou hățurile și-o să te faci că nu s-a întâmplat nimic ? — De data asta o să fie altfel ! O să am eu grijă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Îți faci iluzii degeaba. Trăiești într-o lume care nu există. — Ce vrei să spui ? zic, iritată. O să ne descurcăm noi cumva. Dacă amândoi o vrem suficient de tare... — Nu sunt sigur că ai înțeles bine care e situația. Guy clatină din cap. Samantha, tu părăsești acest loc. Și te întorci la Londra, înapoi la realitate, înapoi la muncă. Crede-mă, n-ai să reușești în veci să menții flacăra unui flirt de vacanță. — Nu a fost un flirt de vacanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

nici un Jim. E vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întîlnit la bîlci. Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul Întoarce mingiuța pe toate fețele, Între degete. — Și... v-ați Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu bunicul e că el nu uită nimic niciodată. — Bine atunci, ce zici de felicitările astea de Crăciun ? spun, scoțînd un teanc de felicitări. — Nu arunc niciodată felicitările. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
spre centrul biroului. Am onoarea de a vi-l prezenta pe părintele și fondatorul acestei companii, pe cel care a influențat și inspirat o generație Întreagă de specialiști În marketing - Jack Harper ! Urmează un val de aplauze, iar Jack Harper clatină ușor din cap, zîmbind. — Vă rog, spune. Nu vreau să vă deranjez. Vă rog să faceți fiecare ce faceți În mod obișnuit. Începe să se plimbe În jurul biroului, oprindu-se cînd și cînd pentru a vorbi cu oamenii. Paul Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de oameni ar numi treaba asta fraudă, spune, rezemîndu-se de spătarul scaunului. — Știu. Știu și că am greșit. N-ar fi trebuit... Dar asta nu afectează În nici un fel modul În care Îmi fac treaba. Nu Înseamnă nimic. — Așa crezi ? Clatină din cap, gînditor. Nu știu ce să zic. Să sari de la opt la zece... e o mare săritură. Dacă avem nevoie de tine să rezolvi niște probleme grele de matematică ? — SÎnt bună la matematică, spun disperată. Puneți-mi o Întrebare. Haideți, Întrebați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
rog să fii drăguță să-ți miști odată fundul și să te duci imediat În sala de conferințe ? Trebuie să-ți spun că, pentru o persoană care Își dorește așa tare ca tine să avanseze În carieră... Pleacă mai departe, clătinînd din cap. Cum e posibil ca ziua mea să fi fost deja atît de dezastruoasă, Înainte de a apuca măcar să stau jos ? Îmi trîntesc geanta și jacheta pe scaun, mă grăbesc Înapoi pe coridoare spre lifturi și apăs pe butonul Sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
A vrut să-mi cumpere o broșă cu diamante, spune Lissy, dîndu-și ochii peste cap. Avea cu el catalogul Asprey și zicea Întruna „Asta e chiar drăguță“. La care eu Îi tot dădeam cu „Humphrey, ești arestat, ce Dumnezeu ! Concentrează-te !“ Clatină din cap, ia o Înghițitură din băutură, apoi ridică privirea. Și ia zi... cum mai e cu tipul tău ? Știu imediat că se referă la Jack, dar nu vreau să recunosc că mintea mi-a sărit imediat la el, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
oameni normali la cap din clădirea asta ? — Îhm... — Ce s-a Întîmplat cu instinctele ? Pare că pur și simplu nu-i vine să creadă. Nimeni nu mai e În stare să deosebească o idee bună de una extrem de proastă. Ovare. Clatină din cap. Auzi, ovare ! Nu mă mai pot abține. CÎnd Îl văd atît de furios, modul În care spune „Ovare !“ mi se pare pur și simplu cel mai amuzant lucru din lume și, Înainte să-mi dau seama, izbucnesc În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]