5,610 matches
-
realizeze în "viața onorabilă" pe care o duce. "Același lucru se întâmplă și cu visul. Iată de ce scris și vis sunt cathartice, ajutându-ne să trăim sau, mai bine zis, să supraviețuim, căci, ce poate fi mai subiectiv că un coșmar?"41; acesta izvorăște din imaginația celui care-l visează și, cu toate astea, personajele viselor noastre ne sunt atat de străine și ne îngrozesc atât de tare, că ne trezim într-un țipat. Acestea sunt personajele principale, care izvorăsc din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
eu aș putea să răspund în patru cuvinte la întrebarea despre existența lui Dumnezeu, aș fi un personaj extraordinar."46 În Sobre héroes y tumbas "se regăsesc toate tensiunile istoriei argentiniene, pasiunea și melancolia personajelor în căutarea identității proprii și coșmarul malefic al fascinantului Raport despre orbi"47, implicit toate neliniștile lui Sábato, fiecare personaj fiind Sábato însuși: "Personajele! Într-o zi din toamnă lui 1962, cu neliniștea de adolescent, m-am dus să caut locul unde "trăise" Madame Bovary. Că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
înălțime. Deși spre sfârșitul vieții Cioran îi mărturisește lui Liiceanu că a obosit să mai denigreze universul, iar a scrie este un chin, pentru că ce vede este cutremurător, nu poate renunța la voluptatea de a transmite convingerea că viața este "coșmarul cel mai real cu putință". Cioran nu scrie mult pentru a-și justifica "lenea", ba chiar vorbește cu dispreț de acei scriitori care simt un fel de datorie de a "ouă" an de an câte o carte și fuge cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Se vede bine că scriitorul este atent la ce spune, și nicidecum la cum spune."116 Sábato a scris nu numai cu capul, ci cu tot corpul, a scris "cu sânge", a pictat cu sânge, pânzele sale fiind expresia acelorași coșmaruri și neliniști specifice ființei umane, plecând întotdeauna, cu bucurie, de la ceva frumos, ca să ajungă în final la "ceva monstruos sau cel puțin nocturn", personajele și tablourile sale izvorăsc direct din adâncul inimii sale, din frământările și tensiunile sale. A scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cuvinte noi, Kafka nu a inventat cuvinte noi și uite ce a dat lumii"62. Românele sale vor să transmită un mesaj, spune Sábato, iar problemele personajelor nu se rezolvă prin simple răspunsuri ideologice, simple idei, ci cu atitudini, cu coșmaruri, cu deliruri paranoice. Mărturisește că Tunelul este poate românul cel mai negru pe care l-a publicat, deși a scris și romane mai negre, dar le-a ars, într-un act aproape sacru. Aproape că nu este nici o rază de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-l meu, și numai așa pot să intru în realitatea celorlalți"66. În plan universal, triunghiul poate fi format din autori existențialiști și ai filosofiei absurdului direct indicați de Sábato însuși: Dostoievski, Kafka, Sartre, Camus. Cu Kafka are în comun coșmarul și metamorfozarea monstruoasa, dar Sábato trece dincolo de scriitorul din Praga, ducând oroarea până la o viziune generală, apocaliptica, buclă absurdului fiind compensata de buclă speranței, inexistentă la Kafka. Angela B. Dellepiane, unul din exegeții sabatieni, spune: "Similitudinea cu Kafka este evidentă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prin ceață la fel cum o faci în condiții normale, vei merge extrem de încet, vei șovăi și vei fi nesigur. Dacă pe lângă ceață, apar și alte condiții cum ar fi iarnă, gheață, noapte, aglomerație, cu siguranță drumul va deveni un coșmar chiar și pentru cel mai experimentat șofer. Stabilirea țelurilor este sinonimă pentru mintea noastră cu răsăritul soarelui, risipirea ceții, topirea gheții, descongestionarea traficului și posibilitatea de a ajunge repede și în siguranță la destinație. Stabilindu-ne țelurile vom obține mai
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2926]
-
propriul text pentru a demasca identitatea contelui sunt în spiritul autenticității. De altfel, scriitorul se inserează în text printr-un ,,zbor suprarealist", visul său situându-se, ca și scenariile onirice din romanele de mai târziu, la granița dintre reverie și coșmar. Zburam prin săli haotice cu pereții de nouri bulbucați și bolnavi. Eram agățat de vitrinele roze ale jumătății-de-câine călătoare, cu degetele înfipte în ele. Picioarele mele, prea lungi, atingeau podeaua metalică și în fuga aceasta nebună scântei lungi de un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai rămânea decât să iau o bucată de hârtie și să le transcriu. Îmi place, de asemenea, să cred că în lumea somnului există cel puțin o plachetă de versuri semnată de mine, pe care oamenii adormiți o citesc în coșmar...313. La acest nivel, al trăirii onirice se întâlnesc cele mai importante nareme ale textului: ,,urmăresc de mulți ani în vis o acțiune ce revine în același decor și pe care dacă o însemn aici, în momentul de față încă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
false ale rătăcirilor noastre diurne. Așa cum eroii mitologici (care luptă împotriva intențiilor lor perverse, reprezentate de monștri și demoni) pier adesea, suferind la modul simbolic "moartea elanului lor animant", și noi putem fi eroi ezitanți în visele noastre, care devin coșmaruri, dacă în viața de toate zilele cedăm în fața "tentațiilor monstruoase" ale banalității convenționale (păcatul adamic), refulîndu-ne totodată culpabilitatea. Cine sîntem noi oare? Mister insondabil: în visele noastre nocturne noi trăim în afara temporalității. Cel care visează nu utilizează numai simbolurile cele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dacă nu chiar adorația mulțimilor. În Occident, nbunia sfîntă se manifestă mai curînd prin delir mistic însoțit de halucinații, care exprimă alternanța dintre perioadele de vanitate și cele de culpabilitate. Subiectul care aspiră la puritatea imaculată se simte asaltat în timpul coșmarurilor din perioadele sale de culpabilitate de stări de depresiune și interiorizare care îl fac să îndure cele mai mari nedreptăți, semn că sexualitatea refulată îi bîntuie imaginația, în timp ce în perioadele de extaz vanitos, halucinația îl face să vadă Cerurile deschise
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Isus în noaptea trădării? Încruntarea și hotărârea lor, ca și jocul dintre întuneric și lumina făcliilor, creează o revitalizare biblică. Tot o revitalizare biblică vom întâlni în Ultima noapte... în momentul în care armata română forțează râul Olt. Imaginile de coșmar converg mai degrabă către o trecere a apei infernale. Textul sprijină o asemenea lectură în cheie mitologizantă: "Cei care au plecat în față ni se par plecați în noapte, pe lumea cealaltă... Priveliștea apărută din evaporarea nopții e nouă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
americană. În urma analizei îndelungate și aprofundate în materie, am constatat: (a) că am avut mare noroc în 1988 când am fost operată de apendicită și când medicul anestezist a fost extrem de generos cu dozajul; trezirea a fost un chin, un coșmar pe care evit să mi-l amintesc, dar mă bucur nespus că trăiesc și că pot să gândesc, să merg, să mănânc singură; am rămas doar cu o cicatrice urâtă, prea urâtă, pentru că, la rândul său, chirurgul nu avea nici o
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
bahluviuni", după obiceiul învalizării semnificantelor cu scopul devalizării semantice?). Întruchipată în "compulsiunea de căcănărie" generată de co-prezența a două persoane când lauda de sine poate avea forma "să știi că nu te-am turnat Secului pe chestia..."mmm iar în coșmarul premergător expulzării, sloganul "Nicolae și poporul/Arendează viitorul" răsună din fântânița closetului, performatnnn de o mulțime de gălătuși ejectați de spectatorul producției onirice. Unde diversiunea faptului divers transformat în divertisment ne face să "suportăm mai ușor holonul ăsta de rahat
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mic luase (ziua sau noaptea, pe furiș) mere din livezile vecinilor. Odată cu colhoizarea (cum spune în anamneza instanței puerile) nici nu simțea c-ar face un păcat. Și iată că, în noaptea dinaintea afișării rezultatelor la facultate, a avut acest coșmar nimănui povestit... Aflasem că pe drumul care ducea dincolo de deal dai de un lac având în mijloc o insulă. Acolo, spuneau bătrânii, se află o livadă cu fructe minunate, înconjurată de ziduri ca de citadelă, crenelate, păzită doar de imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vom opri la Armistițiul (Polirom, 2004, 262 p.), tradus fără cusur de italienista Doina Condrea Derer, versiunea românească reușind să pună în valoare un mare stilist al unei experiențe-limită, descrise fără nici cea mai mică urmă de patetism. În plin coșmar, personal și istoric, Primo Levi mai găsește resurse de cordialitate și chiar de umor. Descrierea infernului nu înseamnă doar exorcism, eliberare, ci și dedramatizare în cheia lucidității și a depoziției fără iluzii: "nimic nu avea să fie vreodată atât de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vizionăm ritualuri de euharistie canibalică, ceremonii de autolesionism religios, idolatrie, zoomorfism incestuos ș.a.m.d. Bolgiile infernale sau bucolice, scenele de violență transformistă, figuranții aflați parcă sub un blestem al reprezentărilor livrești, damnați să retrăiască istoria prodigioasă și frenetică a coșmarului universal, sunt în vădit contrast cu realismul decupajelor de viață a piemontezilor, să zicem, în limitele verosimilului și ale bunului simț popular, umoristic păstos, acid, fără iluzii. Suntem teleportați, așadar, în plin basm-parabolă pe măsură ce pelerinii (Baudolino, urmat de o seamă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Terorismul psihic, asociat fetișismului, dau naștere unui serial killer, cum se va vedea la sfârșitul cărții. Își reproșează doar faptul că țintise prea sus cu Miranda, un spirit prea liber, inflexibil vs dresajul său calibanic, o aleasă, de vreme ce, în plin coșmar, ea are tăria să-l facă "vierme murdar și onanist". În rest, are accese de autocompasiune și prețuire pentru propriul fair-play de a-și chinui victima, la focul mic, psihotic, al fanaticului. Crezându-se în continuare un neînțeles, Clegg conchide
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să martirizeze o ființă liberă cu proiecte, vitală, o conștiință prodigioasă gată să-și egaleze modelul, celebrul pictor G. P., lider al elitei artistice londoneze. Tentativă de supraviețuire lucidă, dar și testament al profețiilor de moarte și iubire în plin coșmar, jurnalul Mirandei este cu atât mai dramatic, cu cât datele personajului (aura sublimului) pledează pentru cu totul alt destin decât cel prescris de paranoicul Caliban (diabolus ex machina), cititorul însuși fiind "revoltat" de epilogul tragic al cărții. Război conjugal, analiză
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
scriitorului francez: cea care pleacă, autoexilându-se într-o lume prefabricată imaginar sau prin credință, inclusiv religioasă, și cea care rămâne, a învinșilor și resemnaților. Drumul nesfârșit al celor care pleacă este întotdeuana sinonim cu schimbarea, cu mântuirea, este calea dintre Coșmar și Vis. Destinul lui Esther (stea), cel al rătăcirii și al atingerii spațiului râvnit (dinspre Europa postbelică spre Israel care tocmai îți cucerește independența de stat), ca și cel al protagonistei din partea a doua a volumului Steaua rătăcitoare, Nejma, figuri
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în fața unei femei frumoase, chit că aceasta are răceala unui cadavru, cum spune și titlul cărții, Pielea rece. Atacurile monștrilor la far, tot mai frecvente, nu-i mai îngăduie nici o iluzie, făcându-l să trăiască cea mai absurdă dintre epopei. Coșmar. Paroxism. Lipsă de noimă. Abis și agonie. Drept care orice exigență morală cedează și naratorul nu pregetă să se împerecheze și el cu mascota, într-un soi de viol consimțit, departe de far și de ochii "proprietarului". Cel ce-l învinuise
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ușa deschisă, făcându-se nevăzut. Răzbunarea Corei este un fiasco. În schimb meritele literare și stilistice ale autorului german sunt incontestabile: scene de un realism crud și dezolant alternează cu trasee epice ce decolează brusc în delir controlat, hazard obiectiv, coșmar (a se vedea visul lui Robert cu agentul de asigurări pe moarte, propunându-i conform celor mai absurde criterii consumiste un evantai de variante de deces, fiecare cu avantajele și riscurile sale). Extrem de documentat asupra vieții, carierei și patimilor Mariei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
decât tatăl său, Francisco. Crescut de doica Titina, dependent de aceasta și înfricoșat de comenzile cazone paterne (singurul fel de afectivitate cunoscut), micul Joaõ este senzorul/martor al vieții de la Palmela, metamorfozată în imaginarul său infantil într-o seamă de coșmaruri cu vedenii tip Goya. Ca adult căsătorit, va fi repudiat de familie și alungat din casă, lipsit cum era de simțul practic al agoniselii unor obiecte de fală. Scos țap ispășitor, ajuns la sapă de lemn, Joaõ are toate datele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
hrana, cantitativ simbolică, le este lăsată de soldați înarmați. Prima tentativă de evadare o va avea orbul (falsul samaritean) care se va târî până la ghereta santinelei, înnebunit de durerea pricinuită de infecția unei răni la picior. Este un traseu de coșmar descris magistral de Saramago, de-a lungul căruia îi sunt puse sub lupă senzațiile, sentimentele (obsedantele mustrări de conștiință, tip "un orb e sacru, de la un orb nu furi") suferința delirantă și gândurile ce-l transfiguraseră. Disperarea rece, lucidă dinaintea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
continuu de excremente călcate de mii de ori în picioare, la care se adaugă și duhoarea a peste 250 de trupuri macerate în propria sudoare, învelite în haine tot mai imunde, dormind în paturi îmbibate de dejecții. Dar culmea acestui coșmar este, cum spuneam, războiul între cele două tabere de orbi: pentru mâncare, bani, femei, obiecte de valoare, teritoriu, putere. Liderul orbilor agresivi, înarmat cu un pistol, pune la cale, ca un gangster sadea, jefuirea orbilor pașnici și violarea femeilor. Soția
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]