4,120 matches
-
său Otto, duce de Burgundia, la 22 februarie 965. El a fost ales de către conții din Burgundia pentru a succeda fratelui său, primind cu această ocazie și numele de Henric. Cu toate acestea, Otto-Henric a deținut pentru sine doar trei comitate, vasalii săi având în posesie celelalte șase, ceea ce a compromis mizeul teritoriului stăpânit cândva de către ducele Richard "Justițiarul", decedat în 921. În 972, Otto-Henric s-a căsătorit cu Gerberga de Mâcon, văduva regelui Adalbert de Italia, markgraf de Ivrea care
Otto-Henric de Burgundia () [Corola-website/Science/328438_a_329767]
-
drept pentru care s-a aranjat un alt mariaj pentru ea, de această dată cu contele Lambert al II-lea de Lens, fiul cel mic al lui Eustațiu I de Boulogne, realizându-se o nouă alianță matrimonială între Normandia și Comitatul de Boulogne. Lambert a fost ucis în 1054 la Lille, pe când venise în sprijinul contelui Balduin al V-lea de Flandra împotriva împăratuliu Henric al III-lea. Rămasă văduvă, Adelaida a rezidat la Aumale, probabil parte a zestrei ei de la
Adelaida de Normandia () [Corola-website/Science/328450_a_329779]
-
candidat la succesiunea din Regatul Angliei. În schimb, tatăl său a conferit tronul tânărului Henric din dinastia Plantagenet. Noul rege Henric a fost destul de generos în modul în care l-a tratat pe Guillaume de Blois, confirmând acestuia posesiunea asupra comitatului de Surrey "jure uxoris" (prin dreptul soției sale). Cu toate acestea, Gervasiu de Canterbury afirmă că un complot împotriva vieții lui Henric a fost descoperit în 1154 în rândul mercenarilor flamanzi. Planul era acela de a-l asasina pe rege
Guillaume I de Boulogne () [Corola-website/Science/328451_a_329780]
-
Acest deces l-a lăsat pe Guillaume I drept unic conte de Nevers, iar pe Guillaume al II-lea ca posibil urmaș al acestuia. În 20 iunie 1098, bunicul lui a murit, iar Guillaume al II-lea a succedat în comitatul de Nevers. El a luat parte la Cruciada din 1101. El a pornit la drum în februarie 1101 cu 15.000 de oameni, însă armata sa a eșuat în cucerirea puternicei fortărețe Konya și a fost decimată în dezastruoasa bătălie
Guillaume al II-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328440_a_329769]
-
(Merry) este unul dintre personajele ficționale principale din trilogia Stăpânul Inelelor scrisă de J.R.R. Tolkien. s-a născut în anul 1382 (după Calendarul Comitatului) și este fiul lui Saradoc și al Esmeraldei Brandybuck (născută Took). A fost unul dintre cei patru hobbiți care au plecat în călătoria de distrugere a Inelului Puterii și mai apoi slujitor al regelui Théoden din Rohan. Datorită faptului că
Meriadoc Brandybuck () [Corola-website/Science/328452_a_329781]
-
a fost conte de Nevers, de Auxerre și de Tonnerre de la 1161 până la moarte. Guillaume era fiu al contelui Guillaume al III-lea de Nevers cu Ida de Sponheim și frate mai mare al celui care i-a sucedat în comitat, Guy. Bunicii lor pe linie paternă erau Guillaume al II-lea și Adelaida, iar pe linie maternă ducele Engelbert de Carinthia și Uta de Passau. Un frate mai tânăr era Renaud de Nevers, care s-a raliat participanților la Cruciada
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
Mortain, Aumale și Dammartin. Contele Filip s- revoltat împotriva cumnatei sale, văduva Bianca de Castilia, atunci când fratele său vitreg, regele Ludovic al VIII-lea al Franței a murit în 1226. Contele Filip a murit în 1235, iar Matilda a condus comitatul independent, vreme de trei ani. Pentru a oferi comitatului un conducător masculin, ea s-a recăsătorit în 1238 cu infantele Alfons, al doilea în linia ascenderii la tronul Portugaliei, fiind fratele mai mic al regelui Sancho al II-lea al
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
cumnatei sale, văduva Bianca de Castilia, atunci când fratele său vitreg, regele Ludovic al VIII-lea al Franței a murit în 1226. Contele Filip a murit în 1235, iar Matilda a condus comitatul independent, vreme de trei ani. Pentru a oferi comitatului un conducător masculin, ea s-a recăsătorit în 1238 cu infantele Alfons, al doilea în linia ascenderii la tronul Portugaliei, fiind fratele mai mic al regelui Sancho al II-lea al Portugaliei. Ulterior, Afonso a devenit rege, ca Afonso al
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
a supraviețuit mamei sale, însă se presupune că nu a avut urmași. Fiica Matildei cu Filip, căsătorită cu un senior de Châtillon-Montjay, ar fi murit înaintea ei și se pare că nu a avut urmași. După Matilda a II-lea, comitatul de Boulogne a trecut în mâinile verișoarei sale, Adelaida de Brabant, fiică a unei Matilda, mătușă a Matildei de Boulogne și soție a ducelui Henric I de Brabant). Soțul Adelaidei fusese contele Guillaume al X-lea de Auvergne. Fiul lor
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
2 iunie 1280) a fost contesă de Nevers. Iolanda era fiică a ducelui Odo de Burgundia cu contesa Matilda de Nevers. La moartea mamei sale din 1262, Iolanda a devenit contesă titulară de Nevers, care titlu presupunea și stăpânirea asupra comitatelor de Tonnerre și Auxerre. Cu toate acestea, în 1273 mediatorii din Parlamentul de la Paris au hotărât ca moștenirea să fie împărțită între cele trei surori: Iolanda a intrat posesia Nevers, Marguerite a obținut Tonnerre, iar Alice a dobândit Auxerre. De
Iolanda de Burgundia () [Corola-website/Science/328467_a_329796]
-
Margareta de Provence, în iunie 1265; cei doi nu au avut copii, iar soțul a murit de dizenterie în 1270, la Tunis, pe când participa la Cruciada a opta. Iolanda s-a recăsătorit în martie 1272 la Auxerre cu Robert, moștenitorul comitatului de Flandra. Copiii lor au fost:
Iolanda de Burgundia () [Corola-website/Science/328467_a_329796]
-
a contelui de Auvergne (cronologic, acesta ar fi putut fi Guillaume al V-lea sau Robert al II-lea) în jurul anului 1075. La puțină vreme după aceea, Simon și soția au depus amândoi jurământul religios și au urmat viața monahală. Comitatul său de Valois a fost preluat de soțul surorii sale, contele Herbert al IV-lea de Vermandois, în vreme ce Amiens a trecut în posesia regelui Filip I, iar Vexin a fost împărțit între Filip și Guillaume I, constituindu-se astfel divizarea
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
și a fost silit de rege să se căsătorească cu Ida (d. 1216), care era contesă de Boulogne și lăsată văduvă de Berthold al IV-lea de Zähringen, fiică a lui Matei de Alsacia și Maria de Boulogne. Ca urmare, Comitatul de Boulogne a devenit vasal față de coroana Franței, mai degrabă decât față de conții de Flandra. Această căsătorie i-a adus putere lui Reginald, dat totodată i-a atras dușmănia din partea familiei de Dreux, ca și din cea a conților de
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
II-lea l-a numit apoi pe Renaud conte de Aumale în 1204, însă acesta a început să se detașeze de relația cu monarhul. Ca urmare a cuceririi Normandiei de la englezi în aprilie 1204, Filip i-a acordat lui Renaud comitatul de Mortain ca și onorurile pentru Warenne, care se concentra pe fortărețele de Mortemer și Bellencombre. Atât Mortain cât și Warenne fuseseră deținute de către Guillaume I de Boulogne, cel de al doilea fiu al regelui Ștefan al Angliei, și se
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
urmași. Ioana s-a căsătorit în 1236 cu Gaucher de Châtillon, conte de Mortain (d. 1251), murind înaintea mamei ei în 1252 și se presupune, ca și în cazul lui Alberic, că nu a avut urmași. Ca urmare, după Matilda, comitatul de Boulogne a revenit rudelor acesteia.
Filip I de Boulogne () [Corola-website/Science/328461_a_329790]
-
în același an), posesiunile și onorurile deținute de Ștefan s-au unit cu Boulogne, ca și cu titlurile moștenite de Matilda pe cuprinsul Angliei. La moartea lui Eustațiu al III-lea, Matilda și soțul ei au devenit conducători comuni pentru Comitatul de Boulogne. Doi copii (un fiu și o fiică) s-au născut din relația Matildei cu Ștefan în perioada când guvernau împreună Boulogne, pe când domnea în Anglia regele Henric I, care le-a oferit acestora rezidență în Londra. Băiatul a
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
unii cercetători consideră că Matilda a mai trăit suficient de mult pentru a fi căsătorită cu conducătorul Milanului. Odată cu moartea regelui Henric I al Angliei din 1135, Ștefan s-a grăbit să ajungă în Anglia, profitând de faptul că teritoriul comitatului de Boulogne cuprindea porturile cele mai apropiate de insulă, și a fost încoronat rege, în defavoarea rivalei sale, Maud. era însărcinată la acea vreme și a traversat Canalul Mânecii după ce a dat naștere unui fiu, Eustațiu, care ulterior o va succeda la
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
Boulogne cuprindea porturile cele mai apropiate de insulă, și a fost încoronat rege, în defavoarea rivalei sale, Maud. era însărcinată la acea vreme și a traversat Canalul Mânecii după ce a dat naștere unui fiu, Eustațiu, care ulterior o va succeda la conducerea Comitatului de Boulogne, ca Eustațiu al IV-lea. Matilda a fost încoronată ca regină cu ocazia Paștelui anului 1136 (22 martie). Matilda a fost un susținător al Ordinului templierilor. Ea a întemeiat în Anglia Cressing Temple în 1137 și Temple Cowley
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
contesa Ioana de Rethel și nepot al lui Robert al III-lea de Flandra. El a succedat tatălui său în poziția de conte de Nevers și bunicului său în cea de conte de Flandra în 1322. El a moștenit și comitatul de Rethel de la mama sa. În 1320, Ludovic s-a căsătorit cu Margareta de Franța, contesă de Artois și de Burgundia și cea de a doua fiică a regelui Filip al V-lea al Franței cu Ioana a II-a
Ludovic I de Flandra () [Corola-website/Science/328476_a_329805]
-
s-a căsătorit cu Margareta de Franța, contesă de Artois și de Burgundia și cea de a doua fiică a regelui Filip al V-lea al Franței cu Ioana a II-a de Burgundia, care ulterior va moșteni ea însăși comitatele de Burgundia și de Artois în 1361. Această alianță matrimonială l-a făcut pe Ludovic să renunțe la politica anti-franceză a bunicului său Robert al III-ea și a străbunicului său, Guy I de Flandra. Politica sa pro-franceză și taxarea excesivă
Ludovic I de Flandra () [Corola-website/Science/328476_a_329805]
-
Zannekin și aderenții săi au fost înfrânți în mod categoric zdrobiți de către armata regală franceză în bătălia de la Cassel. Atunci când a izbucnit Războiul de 100 de Ani, Ludovic a rămas constant în politica sa pro-franceză, chiar în condițiile în care comitatul său era dependent din punct de vedere economic de Anglia. Acțiunile sale au avut ca rezultat un boicot al englezilor asupra lânii, fapt care a condus la o nouă insurecție, condusă de această dată de către Iacob van Artevelde. În 1339
Ludovic I de Flandra () [Corola-website/Science/328476_a_329805]
-
Adelaide de Olanda, contesă de Hainaut (Aleide (Aleidis)) (n. cca. 1230 - d. 9 aprilie 1284, Valenciennes) a fost regentă în Comitatul Olanda între 1258 și 1263, pentru nepotul ei, contele Floris al V-lea pe parcursul minoratului acestuia. Adelaida a fost fiică a contelui Floris al IV-lea de Olanda cu Matilda de Brabant. De asemenea, ea era soră a contelui Willem
Adelaida de Olanda () [Corola-website/Science/328482_a_329811]
-
reflectat în aceea că trei dintre fiii ei au devenit epicopi, iar fiica sa a ajuns abatesă. De asemenea, Adelaida a insistat pentru acordarea unei educații bilingve pentru copiii ei. Între 1258 și 1263, Adelaida a activat ca regent în Comitatul de Olanda în numele nepotului ei, Floris al V-lea. Ea s-a autointitulat ca pardian de Olanda și Zeelanda ("Tutrix de Hollandie et Zeelandie"). După ce Floris a atins majoratul, Adelaida a continuat să îi acorde sfaturi. Ea a murit în
Adelaida de Olanda () [Corola-website/Science/328482_a_329811]
-
pardian de Olanda și Zeelanda ("Tutrix de Hollandie et Zeelandie"). După ce Floris a atins majoratul, Adelaida a continuat să îi acorde sfaturi. Ea a murit în 1284 la Valenciennes, însă în 1299, la moartea fiului lui Floris, Ioan I, moștenirea comitatului a trecut în mâinile fiului ei, sub numele de Ioan al II-lea. El a acordat privilegii orășenești cetățenilor din Schiedam, localitate care a devenit astfel oraș. În acesta, ea a întemeiat "Huis te Riviere", care a devenit cel de
Adelaida de Olanda () [Corola-website/Science/328482_a_329811]
-
contelui Guy de Flandra pentru Flandra imperială. De asemenea, Ioan a preluat moștenirea în Olanda, devenind conte al acesteia în 1299, ca urmare a morții contelui Ioan I, prin intermedierea mamei sale Adelaida de Olanda, moștenitoare și regentă în acest comitat. Descendenții săi au menținut uniunea personală dintre cele două comitate. Vărul său, contele Floris al V-lea de Olanda (antecesorul lui Ioan în Comitatul Olanda), se afla în luptă împotriva flamanzilor pentru stăpânirea asupra Zeelandei. Ca urmare, el a solicitat
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]