4,535 matches
-
Facultatea de Filologie a Universității din București în 1928 cu "magna cum laude". A fost profesor de limba latină la licee din Târgoviște, Cluj, Brașov (liceul „Dr.Ioan Meșotă”) și București (din 1940 la Liceul „Titu Maiorescu”). Apoi a fost conferențiar la Seminarul pedagogic universitar „Titu Maiorescu” din București.
Gheorghe Guțu () [Corola-website/Science/299296_a_300625]
-
reparatorie" prin concurs. În această calitate este angajat în Clinica de Traumatologie și Chirurgie Plastică, proaspăt înființată în fostul "Sanatoriu Antoniu", de către Agrippa Ionescu, abia întors din Uniunea Sovietică după o specializare de doi ani în Leningrad și numit direct Conferențiar de Chirurgie Plastică. La 1 martie 1961, se mută în funcția de medic primar de traumatologie și chirurgie plastică la secția de Ortopedie a Spitalului Clinic Colentina din București, unde lucrează până în 1978, când emigrează în Germania. De la începutul anului
Ștefan Dorobanțu () [Corola-website/Science/298856_a_300185]
-
Reușita mea în America nu s-a datorat faptului că sunt un veritabil democrat sau că sunt cunoscut ca atare, nici pentru că sunt ministru plenipotențiar, ci, pentru calitatea mea de mason.”" Întors în țară după terminarea studiilor, ocupă funcția de conferențiar de pedagogie socială din 1923 și apoi aceea de profesor de psihologie și estetică la Universitatea din Iași. Prin activitatea lui Mihai Ralea, studiul psihologiei la Universitatea din Iași cunoaște o nouă dezvoltare. Iașul avea să-i ofere, așa cum însuși
Mihai Ralea () [Corola-website/Science/298898_a_300227]
-
Ion Manolescu (15 aprilie 1968 în București) este un prozator, eseist și profesor universitar. Este fiul criticului literar Florin Manolescu. În prezent este conferențiar la Departamentul de Studii Literare din cadrul Universității din București. A fost redactor la revista „Vineri“, supliment cultural al revistei „Dilemă“. A absolvit în 1991 Facultatea de Litere a Universității din București. Este doctor în filologie al aceleiași universități din 2001
Ion Manolescu (scriitor) () [Corola-website/Science/298916_a_300245]
-
Negoițescu, Radu Stâncă, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș etc. Dacă Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor, ulterior I. D. Sîrbu îi va deveni asistent la catedră profesorului Liviu Rusu. În 1947 devenea cel mai tânăr conferențiar universitar din țară. Este însă scos din Universitate, epurat de nouă orânduire, care îl consideră un filozof cu idei reacționare. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului sau, Lucian Blaga, care în acel moment
Ion D. Sîrbu () [Corola-website/Science/298910_a_300239]
-
întrerupe activitatea de dascăl pentru a urma cursuri de specilizare la Universitatea din Berlin. Își ia examenul de docență la Catedra de istorie a literaturii române în 1921 sub conducerea lui Ion Bianu. Va fi pe rând asistent, din 1923 conferențiar. Din 1930 devine profesor titular al Facultății de Litere din București, ocupând chiar catedra magistrului său, Ion Bianu. A fost cel mai aplicat exeget al cărților populare , acoperind în studiile consacrate acestora originile, motivele, temele, filiația, circulația, mediile sociale de
Nicolae Cartojan () [Corola-website/Science/297752_a_299081]
-
Procuraturii". Din 1968, când se înființează Secția Administrativă la facultate, predă cursul de Drept Administrativ, cu durata de doi ani, și cursul de "Știința Administrației", cu durata de un an, la această secție. În anul 1969 este avansat prin concurs Conferențiar universitar. În anul 1977, o dată cu pensionarea profesorului Romulus Ionescu, începe predarea Dreptului administrativ și Științei administrației la Secția juridică a facultății, având și responsabilitatea organizării învățământului post-universitar în domeniul acestor discipline. În 1967 obține titlul de Doctor în Drept la
Alexandru Negoiță () [Corola-website/Science/297763_a_299092]
-
anul universitar 1905-1906, timp de două semestre, frecventează cursuri de filozofie la Leipzig, audiindu-i pe Wilhelm Wundt și Hans Volkelt, și la Berlin, unde ascultă prelegerile lui Friedrich Paulsen, Wilhelm Dilthey și Alois Riehl. În noiembrie 1906 este numit conferențiar la catedra de filozofie la Universitatea din Iași iar în 1912 este definitivat ca profesor. În anii 1923-1926 este decan al Facultății de Litere și Filozofie din Iași. La sfârșitul lui ianuarie 1932 este invitat la Sorbonna și la "Academia
Ion Petrovici () [Corola-website/Science/297849_a_299178]
-
cu cea mai mare medie din cele trei facultăți reunite. În 1949 a obținut diploma de inginer mecanic și electrotehnic. După terminarea facultății rămâne cadru didactic la Institutul Politehnic din Cluj parcurgâng treptele profesionale: asistent (1950), șef de lucrări (1953), conferențiar (1964). În 1966 ocupă postul de secretar științific al Facultății de Mecanică (1966-1972) și membru în Consiliul Facultății de Mecanică (1966-1990). A obținut titlul de Doctor inginer în știința materialelor (metalurgie fizică, metalurgia pulberilor) la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (1971
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
de Geologie din București. Absolvent al Facultății de Geologie-Geografie, specialitatea mineralogie-petrografie a Universității din București. În 1974 și-a susținut teza Masivul granitoid Ogradena - studiu petrografic și geochimic, devenind doctor in geologie. A fost preparator (1967-1969), asistent (1969-1977), lector (1977-1990), conferențiar (1990-1993) și profesor (din 1993) la Catedra de Mineralogie a Universității din București; în perioadele 1992-1996 și 2004-2005 a fost șeful acestei catedre. Ca îndrumător de doctorat (din 1993) și director al Școlii doctorale de geologie (2005-2008) a contribuit la
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
titlul de doctor în medicină în 1971. A fost extern (1963), intern (1965), medic secundar (1963-1966), medic specialist (1967-1971) și medic primar în medicină internă (din 1972). A desfășurat și continuă să desfășoare o intensă activitate didactică în calitate de lector (1976-1994), conferențiar (1994-1999) și apoi ca profesor universitar (din 1999) la Clinica de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din București. Între 1997 și 2007 a condus atât Clinica cât și Institutul de Diabet, Nutriție și Boli
Constantin Ionescu-Târgoviște () [Corola-website/Science/307093_a_308422]
-
Chimie Organică a Facultății de Chimie Industrială ( în prezent Facultatea de Chimie Aplicată și Stiinta Materialelor) din cadrul Institutului Politehnic din București ( în prezent Universitatea POLITEHNICA din București) a parcurs toate treptele ierarhiei universitare: asistent titular (1962-1972), șef de lucrări (1972-1980), conferențiar (1980-1990) și profesor (1990- 2005) la Catedra de Chimie Organică. A avut colaborări științifice internaționale în Franța (Centre de Catalyse, Lyon, prof. M. Besson și Universitatea Aix-Marseille, prof. M. Chanon), Italia (Universitatea Firenze, prof. A. Scozzafava, prof. C. Supuran), Australia
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
Iași (1921-1926). În paralel, începând din 1921, începe să predea cursul de economic politică la Facultatea de Agronomie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași. În anul 1924, după obținerea titlului de doctor în economie, este angajat pe postul de conferențiar de economie politică la Facultatea de Științe a Universității din Iași, dedicându-și activitatea pregătirii cursurilor și activității de cercetare științifică. În anul 1929 este numit profesor de istoria doctrinelor economice la Facultatea de Drept din Iași, iar în anul
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
Iași, unde a obținut licența în Drept în 1917, și le-a continuat la Universitatea din Paris (Sorbona) unde a obținut licența (1919) și doctoratul (1924) în filosofie. Revenit la Iași, Dan Bădărău a fost numit, începând cu anul 1926, conferențiar la Catedra de Filosofie a Facultății de Litere și Filozofie a Universității și ulterior profesor. În 1949 se mută la București unde ocupă postul de director al Institutului de Istorie al Academiei Române. În 1963 este ales membru corespondent al Academiei Române
Dan Bădărău () [Corola-website/Science/307097_a_308426]
-
Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București (1899-1904) și la Școala Superioară de Război (1904-1912). În anul 1918 s-a retras din armată. A activat apoi la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, unde a funcționat pe postul de conferențiar la Secția de Geografie a Facultății de Științe în perioada 1920-1938. A predat cursurile: Cartografie-topografie, Geografie matematică: Pământul, astru al Universului; Pământul, locuința omului; Harta și calendarul; Citirea hărților; Cartografie: suprafața cartografică în proiecțiunile azimutale și a susținut lucrările practice
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
aceleiași catedre pentru o perioadă lungă de timp, în care publică intens, susține cursuri în țară și în străinătate, participă la viața științifică a țării în multiple ipostaze. Din 1990 devine profesor - fără a mai trece prin gradul intermediar de conferențiar, iar din 2011 este profesor emerit, după ce în anul 2000 fusese ales ca membru corespondent al Academiei Române. Conduce lucrări de doctorat din 1992, având la activ o lungă listă de tineri, atât din țară, cât și din străinătate, cărora le-
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
titlul de doctor inginer, iar subiectul tratat a făcut obiectul unui brevet de invenție. După obținerea diplomei este reținut în corpul profesoral al Școlii ca asistent la Catedra de Electrotehnică (1928-1930) și Catedra de Mașini Hidraulice (1929-1930). În 1936 devine conferențiar, iar în 1941 profesor. În 1947 devine șeful Catedrei de Mașini Hidraulice, funcție pe care o va deține până în ultima zi a vieții. A fost de asemenea profesor la Școala Superioară PTT (1930-1934), profesor de hidrotehnică la Școala Superioară de
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
Budapesta, Torino și Milano. În 1928, Pompiliu Nicolau, care preda disciplinele de Hidraulică, Centrale Hidraulice și Mașini Hidraulice înființează un laborator pe profil, care însă își va începe cu adevărat activitatea în anul 1931, an în care va prelua în calitate de conferențiar suplinitor disciplina de Mașini Hidraulice și implicit laboratorul. În acest laborator au fost încercate diverse rotoare pentru mașini hidraulice, care formau temele de diplomă ale studenților, rotoare executate la Atelierele CFR din Timișoara, fiind sprijiniți de cei ce conduceau aceste
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
perioada la care ar fi avut drept prin bursa acordată. Revenit în țară în 1939, Victor Tufescu este numit profesor la Școala Normală Superioară din București,unde va rămâne până în 1941. Își începe cariera universitară în 1941, când este numit conferențiar suplinitor la catedra de geografie a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, iar în 1946 devine profesor titular și șef de catedră. Aici a constituit Seminarul de Geografie Economică, împreună cu Nicolae Al. Rădulescu, care avea ca scop
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
specializează în onomastică. Cercetările pe care le întreprinde în Sardinia se vor concretiza într-un solid studiu consacrat antroponimiei medievale italiene. Reîntors la Cluj, este, mai întâi, asistent și docent de onomastică, apoi lector de limba italiană, iar din 1938 conferențiar de dialectologie. În 1941, îi succede lui Nicolae Drăganu, ca profesor titular, la Catedra de limba și literatura română veche. Din 1946, va fi șeful Catedrei de limba română a Universității clujene. Director al Muzeului Limbii Române (1945), director adjunct
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
1901-1909). Licențiat în matematici (1914) la Universitatea din București și doctor în astronomie (1925) al Universității din Paris cu teza "Sur leș amas globulaires d’etoiles et leur relations dans l’espace." Astronom stagiar la Observatorul Astronomic din Paris (1921-1924), conferențiar de astronomie și geodezie (1931-1940) la Universitatea din Cernăuți, profesor de astronomie la Universitățile din Timișoara și Cluj Napoca (1940-1945). A fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române. În 1948, Observatorul Regal din Belgia, a propus Uniunii Astronomice Internaționale că
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
șef al Stațiunii de Bioentomologie din Chișinău. Din 1921 a fost entomolog la Ministerul Agriculturii din București. Din 1924 - șef al Secției de entomologie agricolă la "Laboratorul de zoologie descriptivă al Facultății de științe la Universitatea din București. În 1940-1944 - Conferențiar universitar la Facultatea de Agronomie din București. Din 1955 - Membru al Academiei Române. Cercetări asupra insectelor dăunătoare, în special asupra tizanopterelor („Thysanoptere din România. Studii morfologice”, „Insectele vătămătoare din România și mijloacele de combatere a lor”). Fondator al școlii de entomologie
Wilhelm Karl W. Knechtel () [Corola-website/Science/307116_a_308445]
-
ca preparator în recent înființata Catedră de Chimie Fizică, sub conducerea Acad. Prof. Dr. Ilie G. Murgulescu. A urmat o carieră de aproape șase decenii în aceeași catedră, parcurgând pe rând toate treptele ierarhiei didactice, asistent, șef de lucrări (1955), conferențiar (1962), profesor (1968). Pe data de 28 ianuarie 1977 prin adresa Ministerului Educației și Învățământului nr. 84513/1977, a fost numit în funcția de șef al Catedrei de chimie fizică și tehnologie electrochimică, la Institutul Politehnic București, pe perioada 1976
Victor Sahini () [Corola-website/Science/307124_a_308453]
-
română din Berna. Pe 26 iunie 1944 fondează, împreună cu Eugene Pittard, „Archives internationales de musique populaire” (Arhiva internațională de muzică populară) din Geneva, pe care o conduce până în 1958, anul morții. În 1948 devine lector (până în 1950) și mai apoi conferențiar (1951-1958) la Centre national de la recherche scientifique d'ethno-musicologie du Musée de l'Homme și la Institut de musicologie de l'Université de Paris. Din acest moment este invitat să participe la numeroase colocvii în toată Europa. Între 1951-1958 lansează
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
A efectuat studii generale la Scoala Nr.4 și secundare la Liceul Comercial din Focșani. E licențiat al Institutului de Economie Națională și doctor în științe economice la Universitatea de Stat din Moscova. Cadru didactic în învățământul superior: asistent, lector, conferențiar la Academia de Studii Economice și Academia de Studii Social-Politice din București (1995-1980), professor la ASE, Facultatea de Economie Generalasi Facultatea de Comerț, conducător științific de doctorat ASE și Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Române (din 1981). Director general
Tudorel Postolache () [Corola-website/Science/307141_a_308470]