4,658 matches
-
reacționeze într-o manieră adaptată, eficientă, după cum ar dori să facă și în condiții firești pentru alții. Ceea ce trăim, sunt sentimentele și reacțiile fizice: rușine, dezgust, indispoziție, dorința de a fugi, imposibilitatea de a vorbi, etc. Uneori, acestea sunt trăite confuz, fără a avea legătură aparentă cu situația în care ne găsim. Nu avem cunoștință de un complex ca atare, ci doar de efectele lui. De aceea, este posibil ca, prin atenție, să descoperim tipul de situații care provoacă sentimentele respective
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de convertire: „Eram, în realitate, apt pentru botez - zice el în aceeași confesiune -, îmi lipseau numai curajul și hotărârea de a face pasul final. Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea; mă păstram în starea aceea confuză dintre dorință și panică, prielnică lenei și tergiversării. Mi-era și teamă, mă știam foarte necurat. Domnul lucrează însă în chip tainic și umblă pe căi misterioase”. Amână, totuși, acest pas hotărâtor pentru viața lui spirituală și morală. În septembrie
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
de presă, tot la un jurnal conservator, înființat pentru a încerca să salveze dintre ruinele partidului ideea conservatoare, legată acum de numele a două personalități care au avut luciditatea (dar și norocul) să înțeleagă, în 1914-1916, sensul istoriei românilor în confuzele luni ale neutralității: Nicolae Filipescu (acesta însă murise în 1916) și Take Ionescu (care se mai afla în Occident unde desfășura, alături de alți refugiați români - oameni politici, profesori universitari, ziariști - o activitate încă nu îndeajuns de cunoscută și de prețuită
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
articol semnat în Universul abia la 18 mar tie 1926, deși sărbătorirea trecerii sale în redacția cotidianului de pe strada Brezoianu avusese loc în salonul de marmură al Hotelului Boulevard la 16 decembrie 1925. În acest articol el atrăgea atenția, destul de confuz, asupra necesității consolidării conștiinței naționale în România, în noile con diții concrete de după Marea Unire din 1918: „În statul nostru cu multe minorități salvarea elementului românesc stă numai în întărirea conștiinței naționale.“28 În alte articole care nu se situează
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
necesității instaurării unei dictaturi în țara noastră („Din experiență știm că dictaturile au acest neajuns că sunt numai un provizorat, ele sunt mai mult un om decât o metodă 31). Menținându-și multe dintre vechile convingeri democratice, însă ceva mai confuz și ezitant exprimate acum, respinge hotărât agi tațiile unor elemente turbulente îndreptate împotriva structurilor incon testabil democratice - în ciuda carențelor existente - ale tânărului stat român unitar („Făcând naționalism și război democrației în același timp, slăbim ideea națională fiindcă îndepărtăm de la noi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
insuficienta prețuire de către aceasta a istoriei și culturii naționale, acuzații izvorâte și din resentimentele pe care el le nutrea lui Titu Maiorescu, cu care intrase în conflict în anii tinereții sale ieșene. Explicațiile și aprecierile lui Bacalbașa sunt naive și confuze. 46. Pe Maiorescu îl chema numai Titu: adăogirea „Liviu“ era o răutate a lui Hasdeu (n. a.). Informație greșită a lui Bacalbașa; pe Maiorescu îl chema Titu Liviu, dar iscălea consecvent Titu Maiorescu, neagreând prenumele compus. 47. Studiul lui Maiorescu „Direcția
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Serghiescu, toți în vârstă de 16-19 ani) a început la 20 decembrie 1874/1 ianuarie 1875, în fața secțiunii a II-a a Tribunalului de Ilfov, printre avocații apărării numărându-se și Nicolae Fleva, liberalul care va domina cu mult zgomot confuz demagogic viața politică a ultimelor trei decenii ale secolului al XIX-lea (Cronica judiciară, Procesul școlarilor, ROM., an. XVIII, 25-27 decembrie 1874, p. 1132) Dintre elevii implicați în proces, va mai fi vorba în aceste file numai de Paul Scorțeanu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mi-a dat, finalmente, un sentiment de tristețe. Primul a vorbit Mitulescu, citind smucit, cu întreruperi de ton, ba chiar și cu greșeli de pronunție („scursală” pentru „sucursală”), un istoric al publicației. Era probabil într-un din zilele sale proaste: confuz, împleticit, greoi. Ideea „materialului” său a fost următoarea: ziarul „s-a înălțat” odată cu „oamenii noi” ai acestor „străvechi meleaguri moldave”, iar „oamenii cei noi” s-au ridicat odată cu ziarul. între aceștia l-a citat pe „constructorul Bucelea”, erou inventat de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
direcție) care-i programul, am tras la sorți bilețele cu „da” și „nu” pentru a mă „clarifica” asupra răspunsului ultim pe care trebuie să i-l dau lui B.P. după trecerea „timpului de gîndire”. Iată-mă așadar atras de vanitate, confuz în privința a ceea ce vreau cu adevărat. Descopăr chiar (deși m-am stabilit la un „nu” categoric) că-mi face plăcere să arăt (atunci cînd sînt întrebat) că am refuzat asemenea post! * Cînd sînt obosit ori sec, mă odihnesc sau mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de asta, pentru că el l-a apucat și pe cel din 1940. Fără să mă gîndesc la posibilitatea unei repetări a seismului, m-am dus să-mi strîng fișele și să-mi iau paltonul de la garderobă. Apoi, într-o stare confuză, am pornit spre centru. De regulă, merg pe lîngă ziduri, pe partea din dreapta, însă acum lucrul nu mai era posibil, pentru că în cîteva locuri trotuarul fusese blocat de dărîmături. Văzîndu-le, m-a cuprins frica: dacă plecam cu cinci-zece minute mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
compozitor sovietic contemporan”, au fost repede acceptate de același C.R. E de rîs, e de plîns? Am fost la Udești, la botezul nepotului meu, Tudor-Constantin, fiul Lucichii. Înainte de a intra în luncă, ne-a întîmpinat Radu. Era cam beat și confuz. Am aflat totuși că, în afară de noi, mai sînt încă trei perechi de nași. M-am simțit dintr-odată frustrat. „Moda” nepotistă, atît de răspîndită azi, e de vină. Cînd mi-am mărturisit stupefacția, L. s-a scuzat neconvingător. Botezul a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și ceva catartic. E viteza potrivită. Cînd scrii încet te autocenzurezi, te corijezi imediat și poți avea dintr-o privire întreaga arheologie a scrisului”. Un autor de mari succese, J.L.C. evită „le Tout-Londres littéraire” (o lume pe care o consideră „confuză”) și aparițiile la televiziune, deși posedă „toate resursele șarmului englezesc”: „De fapt, eu am nevoie să reflectez în mod lent pentru a răspunde întrebărilor, trebuie să-mi adun gîndurile. Adesea, după o matură reflecție, regret ceea ce am putut spune în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noului stat Israel. Fost ambasador la București. Unul din cei mai mari artiști ai Israelului. 612 Din Fălticeni, pe str. Pleșești-Gane, cuprinsă Între str. Botoșani și str. Matei Millo. 978 Cumnatul meu, pictorul Schweitzer se simte mai bine, deși e confuz de tot. (A avut o ușoară congestie cerebrală). Trimit una din cele mai recente fotografii ale sale. I-am transmis omagiile matale, spunea: da! da!, dar mă Îndoiesc, că-și aduce aminte de mata. Uită Îngrozitor. Cerea cu insistență să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
s-a bucurat mult, m-a sărutat și nu mă mai lăsa să plec, deși venisem cu mașina unui medic prieten din Buftea, de care depindeam și a trebuit să plec. Are clipe limpezi, dar de regulă e uituc și confuz. Păcat. Încearcă, totuși, să lucreze; dar, firește, ceea ce realizează e departe de arta sa; are valoare... documentară. Salutări d-lui Prof. Popa, căruia i-am trimis ceva material În legătură cu o nuvelă a mea, mai de mult și cu interviul despre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a spus, mirându-i că asculta și că poate vorbi, oarecum iritat: «Nu e ceva terminat... și era foarte tânăr». Nu suporta vagul, aproximația. Acest fel de a-l prezenta pe Eminescu i se părea a fi ceva urât și confuz, o maculare, o pângărire, iar el, cu ultimele resurse de viață, viața care se stingea definitiv În el, a restabilit adevărul simplu, adevărul omis. Refuza să moară cu ideea că cei din jur, cei apropiați, nu știau ce trebuie știut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
această modalitate de a o simți, nu e vorba de nici un fel de formalism), Însă trebuie să mă opresc, sunt prea obosit, eu Însumi nu mai Înțeleg nimic și ce Îmi părea Înainte ca foarte important acum mi se prezintă confuz, străin, fără sens. Nu mă simt Însă atât de rău, nu sunt atât de obosit Încât să nu mai fiu În stare de sentimente și vă rog, iubite Domnule Norman Manea, să primiți asigurarea adâncii mele afecțiuni recunoscătoare. Aș vrea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a-i mulțumi pentru rândurile scrise despre mine În ultimul număr din 1973 al Luceafărului. Vă rog să credeți, scumpe Domnule Norman Manea, că pentru mine, ca pentru toți cititorii Dumneavoastră, cărțile Dumneavoastră sunt repere sigure pe harta, atât de confuză, a prezentului nostru literar, realități de cel mai mare interes. Mă contrariază În cel mai Înalt grad faptul că romanul Dumneavoastră (din care am citit un fragment În Luceafărul) Întârzie să apară și sper că, dacă Întârzierea se va prelungi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar rămâne decât martori”. În sfârșit, alte trei rânduri subliniate restabileau, cumva, o legătură mai directă cu vorbele predecesorilor, Nietzsche, Laxness, Kafka și atâția alții: „Vocea poetului ar trebui să fie mai pură și mai distinctă decât zgomotul (sau muzica confuză) a Istoriei”. Felul În care citatele se conectează la și se revelează prin relatarea intitulată „Vânătoarea de vrăjitoare” din vremea „socialismului real” al României ceaușiste, devenită și aceasta astăzi un citat, mă lasă acum, ca și atunci, pe gânduri. Incidentul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iertăciune pentru Întârzierea cu care vă trimit acest semn; am așteptat Însă - Îndelung - să se limpezească Întru câtva situația mea, pentru a vă putea da știri cât de cât deslușite. Din păcate, lucrurile au rămas, până În clipa de față, la fel de confuze precum erau dintru Început. M-aș reîntoarce oricând la New York, aș fi În stare să plec și mâine, dar n-aș vrea să o fac În orice condiții; or, deocamdată, nu sunt nici un fel de semne Încurajatoare În sensul acesta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
erau străine. Nici nu-și „demascase” foștii prieteni pentru convingerile tinereții sau pentru complicatul traseu biografic pe care contradicția dintre iluzii și realitate, dar și dintre idei și poliția ideilor o sucise și răsucise În toate felurile În deceniile multilateral confuze și tenebroase ale național-socialismului ceaușist. Rezervasem o dimineață de sâmbătă pentru Întâlnire. La telefon, Zigu nu s-a arătat deloc surprins de brusca aterizare În România a „extra-teritorialului”, cum fusesem numit În presa de scandal socialistă când Încă locuiam pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prieten, ci rezultatul, mai curând, al regândirii Însăși premisei scandalului, ca și a efectelor pozitive, pe termen lung, pentru cultura română, pe care le-ar putea avea inconfortabila dezbatere pe care o provocasem. * În România dinainte de 1989, prietenia noastră fusese confuză, o potențialitate deviată, mai curând, În enclava unui grup de prieteni și prieteni ai unor prieteni. Amintiri, nu puține, existau, Însă, și erau persistente. Ne revăzusem, În fugă, la Berlin În 1987 și ne-am reîntâlnit, apoi, În 1990, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
exilat la New York... Printre textele pe care aveam să le public În anii următori În 22 se află și un interviu din zilele de după atentatul terorist de la 11 septembrie 2001. Un New York asediat, zile de intensă emoție, scurtcircuitate de mesaje confuze și de o alertă a vitalității regenerate. În ziua În care urma să ne vedem, hotelul În care era găzduită Gabriela devenise inaccesibil, datorită unei alarme care imobilizase Întreg cartierul, blocat de mașinile poliției și de patrule care legitimau pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
suntem). Se reduc astfel nu doar mijloacele noastre de receptare și transmitere, dar devine mult mai modest și rolul nostru de emițător de realitate proprie. De aici, echivocul expresiei, neputința de a Înțelege și reda chiar și propria noastră suferință confuză... Încă din acei ani tineri, problematica lui Blecher se Întâlnește cu revolta celui ce avea să devină, peste zece ani, marele său prieten, cu un rol stenic În cariera sa ulterioară de scriitor. L-am numit pe Geo Bogza, care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Adevărata „față” se relevă doar prin multiplicarea interiorității și a tranzitoriului, În fluide, stranii și negre oglinzi, Încrucișându-și, grotesc, carnavalul. „Întâmplarea” nu mai este doar efectul acțiunii celui care o declanșează, ci, mai curând, Împlinirea unei așteptări și presimțiri confuze, aparținând celui ce va trebui s-o suporte, ca pe un fel de involuntară „provocare” a primordialului, viața izbucnind din statica minerală, desprinzându-se din adâncurile tenebroase, explodând despotic la „chemarea” nerostită, Încifrată a predestinatului captiv. Asumarea existenței Înseamnă asumarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cele trei etaje până la parter pentru a deschide, la o anumită oră a dimineții, cutia cenușie. Narațiunea nescrisă avea un titlu: Definirea obiectului. Știam premisele cu care trebuia să opereze, cum ar fi trebuit să se anime treptat, până la o confuză identificare, relația dintre om și obiect, dintre omul pe care Îl numim, cândva, după moarte, destin și obiectul care Îi furnizează, zilnic, șarje, porții, mesaje dinspre acest destin aflat Încă În lucru, În devenire. * Omul din fața mea n-ar fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]